FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Buna seara!

Aduc si eu in discutie un aspect concret al vietii noastre de zi cu zi,incercand sa il analizez din punct de vedere crestin ortodox.Si anume: ce se intampla cu un parinte batran si bolnav,ai carui copiii sunt plecati departe?Din punct de vedere crestin ortodox,nu ar fi obligatia copilului sa aiba grija de el?
Dar ce se intampla cand acesta este casatorit,are familia lui,inclusiv copii,este departe,iar sotul nu este de acord sa revina la casa parinteasca pentru ingrijirea batranului,si nici transportul batranului nu este posibil?Mai concret,tatal meu este bolnav si batran,sotul meu lucreaza in afara tarii si ma ameninta ca daca nu revin langa el cu copilul divorteaza...Si parintele meu...Cui il las?Cum o sa mai traiesc cu gandul ca a murit singur si parasit?Cum ar trebui procedat din punct de vedere crestin ortodox?De acord,sotul si sotia trebuie sa fie impreuna,insa cand parintele batran are nevoie de copii langa el,nu trebuie facut un sacrificiu?Nu asta e viata crestineasca autentica,un sacrificiu pentru cei din jurul nostru?Mai ales fata de parintii batrani?

Buna seara!
Din punct de vedere crestin ortodox,nu ar fi obligatia copilului sa aiba grija de el?
Dar ce se intampla cand acesta este casatorit,are familia lui,inclusiv copii,este departe,iar sotul nu este de acord sa revina la casa parinteasca pentru ingrijirea batranului,si nici transportul batranului nu este posibil?Mai concret,tatal meu este bolnav si batran,sotul meu lucreaza in afara tarii si ma ameninta ca daca nu revin langa el cu copilul divorteaza...Si parintele meu...Cui il las?Cum o sa mai traiesc cu gandul ca a murit singur si parasit? Nu asta e viata crestineasca autentica,un sacrificiu pentru cei din jurul nostru?Mai ales fata de parintii batrani?

Ba da, ar fi obligatia copilului sa aiba grija de parintele sau. Dar sa nu uitam ca este si obligatia sotiei sa fie langa sotul sau. Aveti o viata fericita alaturi de sotul dumneavoastra? Exista violenta fizica/verbala in familie? Copii dumneavoastra sunt fericitii alaturi de tata? Sa nu uitati de copii. Trebuie sa va ganditi si la ei. Sa va raspundeti la intrebari pentru a sti in ce situatie sunteti. Daca plecati la sot, poate gasiti pe cineva care sa aiba grija de tatal dumneavostra la domiciliu sau poate un azil de batrani. Stiu ca sunt slabe sanse pentru ca dumnealui sa fie bine ingijit. Dar daca nu aveti alta varianta, nu ramane decat sa va riscati. Poate gasiti un loc la azil de batrani de la manastiri. Ideal ar fi sa vorbiti si cu un preot, sa va sfatuiasca.

"De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.
Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup."
Evanghelia lui Marcu, capitol 10
Porunca V-a VT
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta,ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant!"
Mantuitorul Hristos,rastignit pe Cruce fiind, a incredintat pe Sfanta Sa Maica ucenicului
Sau prea iubit, Ioan, ca sa aiba grija de ea (Ioan 19, 26-27).
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, caci calea ta de la nastere si pana acum este udata cu
lacrimile mamei si cu sudoarea tatalui. Nu va puteti abandona parintele! Asta e clar!
Sfatuiti-va cu Cineva! Domnul sa va ajute!

În viziuea creștină, trebuie îngrijiți. Asta nu înseamnă că trebuie să stați lângă ei. Vă puteți îngrijii de tatăl dvstră și de la distanță.

Consider că locul dvstră este lângă soț. Mai ales copilul are nevoie de ambii părinți, iar aceștia să trăiască în înțelegere. Dvstră ca femeie, preocupată de o viață creștină, trebuie să echilibrați lucrurile, oferindu-i copilului și vouă înșivă un trai în armonie și înțelegere.

Deci, călătorie plăcută (și la propriu și la figurat - alături de soț pe drumul vieții )

Din pacate, sotul meu deja a luat o hotarare.Avea deja pe altcineva cand m-a somat sa merg la el.Im momentul in care, dupa indelungi framantari in privinta tatalui meu, pe care e de inteles ca nu puteam sa il las atat de usor, i-am spus sotului ca iau copilul si merg la el, a amutit.Nu se astepta.Mi-a zis ca e tarziu, ca deja e indragostit de altcineva.O femeie,care la randul ei are un copil.I-am spus ca face o mare greseala, ca trec peste tot si ca macar de dragul copilului, sa se gandeasca bine, sa nu se pripeasca. Nici nu vrea sa auda.A zis ca nu vrea sa stie mai stie de nimic, nici de propria lui mama(care ne-a facut si ea ceva probleme din cauza consumului de alcool).L-am rugat sa mergem la un parinte duhovnic sau la un psiholog.Nu as putea scrie aici ce cuvinte grele mi-a adresat in legatura cu tot ce tine de credinta.Injuraturi pe care in viata mea nu le-am auzit de la el.Mi-a zis ca si asta e unul din motivele pentru care nu ma mai vrea.Ca incercam sa il conving sa tina post(niciodata nu l-am fortat si nici nu am facut am facut o discutie deranjanta in urma refuzului lui repetat de a respecta lucrurile acestea ),ca mergeam la biserica, ca nu ma aranjam la coafor.Ca asta nu e viata.M-a amenintat ca ma omoara si ca ne omoara pe toti.M-a luat de gat de patru ori intr-o zi, cand i-am reprosat ca isi paraseste familia si copilul.In final, a ales divortul.I-am spus pana in ultimul moment ca trec peste tot, ca nu ii voi reprosa nimic niciodata.Ca nu ii dau divortul.Nu il deranjeaza nimic, e impacat cu totul .A zis ca divorteaza el, s-a mutat deja cu amanta lui si cu fata ei.A dus copilul nostru in prezenta lor si i-a spus amantei ca o iubeste de fata cu el...


Scriu toate lucrurile astea, ca sa mai invete si altii, pentru ca inainte sa le traiesc, nici eu nu imi imaginam ca am putea trece prin asa ceva, ca familie.Ca dintr-un tata devotat, sotul meu se va transforma intr-un om atat de nepasator fata de sentimentele propriului copil, preferand langa el, copilul femeii cu care traieste(copiii neavand nici o vina pentru situatia asta).Stiu ca si eu am gresit, dar am crezut ca dragostea lui fata de noi si fata de familia noastra, ne va tine uniti.Dar iata ,ca in absenta credintei, nimic nu e posibil.Nici macar dragostea unui parinte fata de propriul copil.

Elena, pentru copilul tău şi pentru ca să-ţi fie mai uşor de aici încolo (pentru tine) încearcă să trăieşti frumos şi să fi frumoasă. Aranjează-te, dar nu pentru a fi sexi,ci pentru a-ţi creşte respectul de sine, încrederea în sine. Aranjează-ţi părul, dar cu gust şi eleganţă, îmbracă-te potrivit vârstei tale, cu bun simţ, gust, eleganţă şi decenţă, fi bună şi poartă-te cu înţelepsciune. Toate acestea le poţi deprinde chiar citind scrierile Sfinţilor Părinţi care au fost oameni delicaţi, eleganţi în cel mai înalt grad. Creştinii sunt fii Împăratului Ceresc. Întră într-o catedrală sau biserică şi uită-te la fumuseţea construcţiei, la asemănarea ei cu un Palat; deci dacă noi suntem casnicii unui Palat de ce să ne purtăm ca cerşetorii!? Că sunt şi cazuri de sfinţi care se îmbracă în zdrenţe, nu contest, chiar apreciz şi laud cale lor de mântuire, însă ei, foarte important, nu au fost şi nu sunt mireni, ci monahi sau pustnici, ale căror taine şi înţelesul purtărilor nu le putem pătrunde. Tot ce faci, îmbraci, te comporţi fă ca pentru Dumnezeu (pentru Împăratul împăraţilor), pentru conştiinţa că El este prezent şi Lui Îi slujeşti...

Elena, pentru copilul tău şi pentru ca să-ţi fie mai uşor de aici încolo (pentru tine) încearcă să trăieşti frumos şi să fi frumoasă. Aranjează-te, dar nu pentru a fi sexi,ci pentru a-ţi creşte respectul de sine, încrederea în sine. Aranjează-ţi părul, dar cu gust şi eleganţă, îmbracă-te potrivit vârstei tale, cu bun simţ, gust, eleganţă şi decenţă, fi bună şi poartă-te cu înţelepsciune. Toate acestea le poţi deprinde chiar citind scrierile Sfinţilor Părinţi care au fost oameni delicaţi, eleganţi în cel mai înalt grad. Creştinii sunt fii Împăratului Ceresc. Întră într-o catedrală sau biserică şi uită-te la fumuseţea construcţiei, la asemănarea ei cu un Palat; deci dacă noi suntem casnicii unui Palat de ce să ne purtăm ca cerşetorii!? Că sunt şi cazuri de sfinţi care se îmbracă în zdrenţe, nu contest, chiar apreciz şi laud cale lor de mântuire, însă ei, foarte important, nu au fost şi nu sunt mireni, ci monahi sau pustnici, ale căror taine şi înţelesul purtărilor nu le putem pătrunde. Tot ce faci, îmbraci, te comporţi fă ca pentru Dumnezeu (pentru Împăratul împăraţilor), pentru conştiinţa că El este prezent şi Lui Îi slujeşti...

Da, Andreea, am inceput sa imi acord mai mult atentie, in primul rand pentru baiatul nostru.Adevarul e ca am trecut printr-o foarte grea, la mine a fost pur si simplu supravietuire fizica si emotionala, din cauza problemelor si chiar m-am neglijat total.Si am inceput sa vad si eu altfel lucrurile...consider ca e mai pacat sa nu avem grija de ce ne-a lasat Dumnezeu.Bineinteles, cu masura si bun simt, fata de noi si de cei din jur.Multumesc pentru sfaturi!