Mesaj necititde esenin » 20 Iul 2008, 23:51
Stranie lume ! Cum topicul a aparut in contiuarea celui intitulat "Intrebarile unui necredincios", care-mi apartine mi s-a parut de la inceput ca "ispititorul" sunt din nou eu. Dar aveam dubii.
Dl. mada vede o "obiectivitate crestina" si o obiectivitate faptica"... nu stiu daca precizarile asupra cuvantului "obiectivitate" ar mai servi la ceva.
Mada, nu stiu exact cine sinteti, Dar iata: Cind ziceti "Cat de "aplicabile" sint poruncile Lui Dumezeu (iubirea fata de aproapele, grija de a nu ispiti sau sminti pe nimeni, etc) intr-o societate virtuala, cum este un forum, in relatie cu manifestarile forumistilor? nu va trece prin cap ca poruncile lui Dumnezeu sau daca nu ale bisericii sunt aplicabile in orice forma de "societate" ? . Acum avem o comunicare "virtuala" putin diferita de litera tiparita (pe hartie). Ori presupun ca stiti deja cum se trateaza "ispitirea" avand ca support litera tiparita: se ard cartile, se mai arde si cate un om a l'occasion, un eretic, ceva, se mai "lichideaza" pour la bonne cause cate un apostat....Nu?. La noi, cum suntem mai blanzi, ca suntem rasariteni, vociferam, blestemam, injuriem, dispretuim, ne mai dam poalele peste cap. E larg repertoriul si indelung practicat, aveti de unde alege.
Bineinteles, ca sa raspund direct la intrebarea domniei voastre, ca poruncile mentionate NU se mai aplica. Devin optionale, ca pasta de dinti: o alegeti pe care vreti. De altfel daca va uitati in jur vedeti ca nicio lege prea constrangatoare de sine nu se prea aplica. Se aplica doar legile care constrang pe altii.
Cu un mic efort puteti sa nu-l mai "aplicati" nici pe Dumnezeu. Doar dumneavoastra posedati adevarul; ce mai aveti nevoie de El ?.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
M-am trezit cu intrebarea"Ce-i mana pe ei in lupta ?". Ziceam cand am inceput pe acest forum ca fara exceptie discutia cu un "crestin" (nu doar ortodox) esueaza in locul in care "ispita" devine prea mare ptr. el. In momentul acela, inevitabil, tu care intrebi, devii sa zicem "drac", ispititor...ceva. Am avut un dialog, inainte de moartea sa, cu pr. Galeriu pentru care aveam respect dpdv personal, ptr calvarul existentei sale personale pe care il dusese in spate fara sa cracneasca. Cum ati facut ? a zis "Stii cum zic rusii ? "Prost ca un sfant"" - asta am reusit, m-am prostit de bunavoie si poate m-oi fi si sfintit ceva - de la Domnul". Sa-ti smulgi ochiul care te trage in pacat inteleg, dar sa-ti smulgi ochiul care vede pacatul (impotriva ta si impotriva Lui, caci asta facuse Pr. G) asta nu inteleg.
Dar asta este ce iti cere un dialog cu un "credincios": sa renunti de voie de nevoie la o parte din gandurile tale (ptr ca "vin de la dracul"- e opinia lui). Sa fii "prost ca un sfant". Sa te autoamputezi de cate cava, care nici macar nu te "trage in pacat".
Ramane problema ca s-ar putea sa "traga in pacat" pe ALTUL. Aici pr. G. ar fi adugat "slab in credinta". Dar aici se vad doua lucruri: Primul, ca cel care intreaba e "slab" in credinta (in cazul meu am si declarat-o, de la bun inceput). Al doilea ca cel care se simte ispitit este SI MAI SLAB. (Mada: ptr ca ati intrebat, dialogul meu cu Joan este la cosul de gunoi, nu mai stiu cum ii zice topicului, dar e cel mai lung al lui Joan. Dumneavoastra vi se pare ca omul acela CREDE ?). "Credinta" lui, dar e aproape CAZ GENERAL, se epuizeaza in gesturi, in declaratii, ("Botezul e o taina, ba") in "intelepciuni" de doi bani. La "crediciosii" cu scoala in ingeniozitati intelectuale, unele frumoase e drept. (Vedeti intr-un topic despre asemanarea si chipul lui Dumnzeu ca unul scolit o concepea si in plan fizic, "trupesc" indemantic, ce sa zic?). Dar, stiti. "pomul se cunoaste dupa roade". Este indelunga rabdare ? Nu. Este "dragoste, bucurie, pace ? Nu. Este "Smerenie si blandete ? Nu.
Aproape ca ajung sa fiu de acord cu ce nu intelegeam la inceput la Pr. G., sa fii "prost ca un sfant".