Eu nici pe Pământ nu mă gândesc la întâlnire ca la nişte relaţii sexuale. Cine s-ar putea gândi la aşa ceva în ceruri?Ce înţelegeţi prin întâlnire? Relaţii sexuale cumva?
Sunt curioasă ce v-ar răspunde.Eu, de exemplu, care sunt călugăr, L-aş lua la întrebări pe Dumnezeu dacă mi-ar aduce o femeie în rai... Vreau să fiu în ceata cuvioşilor. Măcar şi ultimul...
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. (Ioan 15, 10)Problema e, putem simţi mereu, în viaţa asta, comuniunea cu Dumnezeu?
Sigur că există. A judeca, înseamnă a constata, a cerceta, a cântării, dacă este bine sau nu ceea ce se facem noi sau alţii, etc. Într-un cuvânt o analiză care nu întodeauna este păcat, ba dimpotrivă chiar trebuie s-o facem, că dacă ne lipseşte judecata e vai de noi.Exista o diferenta, ca pacat, intre "a osandi" si "a judeca" ?
Parinte, eu m-am referit la "a judeca", ca pacat, la sensul cuvantului care este in versetul pe care l-ati citat mai sus...deci este o diferenta cand cineva spovedeste ca "a judecat " pe cineva sau "a osandit" ? Am fost si eu intrebata la randul meu si mie mi se pare ca de fapt cei doi termeni se suprapun, desi osanda ar implica si o pedeapsa, dar cum sa osandesti pe aproapele ? cum il pedepsesti cand l-ai osandit ? cand spui sau gandesti...este rau, este viclean, etc...il judeci, dar cum il osandesti ? prin faptul ca spui ca merge in iad ? pai, cred ca putini au curajul de a spune sau gandi asa ceva, deci osandirea ma gandesc ca este destul de rara...dar generalizata "judecarea aproapelui" ....gresesc ?Sigur că există. A judeca, înseamnă a constata, a cerceta, a cântării, dacă este bine sau nu ceea ce se facem noi sau alţii, etc. Într-un cuvânt o analiză care nu întodeauna este păcat, ba dimpotrivă chiar trebuie s-o facem, că dacă ne lipseşte judecata e vai de noi.
Părerea mea este că osânda succede judecata sau este un rezultat al judecăţii. Spunând că este "rău" îl lipseşti de comuniunea cu tine, te desparţi de el, aceasta fiind deci pedeapsa, osânda. Spunând că este "bun" nu se cade (Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Luca (18, 18)). Deci nu trebuie să judecăm pentru că aceasta invariabil osândeşte, produce efecte (despărţirea sau intrarea în conflict cu Sursa Bunătăţii)cand spui sau gandesti...este rau, este viclean, etc...il judeci, dar cum il osandesti ?
Dacă n-o simţim aici, nu vom avea parte de ea nici dincolo.Problema e, putem simţi mereu, în viaţa asta, comuniunea cu Dumnezeu?
Normal nu au dreptul mirenii să intre în altar, dar dacă s-a întâmplat o excepţie, nu-i o tragedie. De regulă este bine să avem rezerve în a ne da cu părerea în asemenea situaţii pt că nu ştim adevăratele motive din care se întâmplă un lucru sau altul.Am şi eu o întrebare scurtă : Credincioşii de rând, au dreptul să se împărtăşească în altar?
Am văzut o persoană de gen masculin cu o funcţie mai "înaltă", care a intrat în altar pt a se împărtăşi fiind condus de un cleric. Nu o zic cu judecată, vreau să ştiu doar dacă în anumite situaţii (de exemplu:din cauza îmbulzirii credincioşilor la împărtăşanie), este permis împărtăşania altora în altar, în afară de preoţi.
Din nefericire, cred că există o lipsă de comunicare între forurile superioare ale Bisericii şi cei care dau legi sociale( asta este o părere personală).Buna ziua, ma intereseaza cum procedeaza biserica cu membrii care se afla la post de conducere si aplica legi contrare invataturii crestine?Pot ei fi dati anatema.De exemplu cand unii adopta legi cu privire la homosexualitate si dupa aceea mai indraznesc sa vina la catedrale cu fetse evlavioase la impartasanie.Ma intereseaza strict canonic cum se procedeaza in astfel de cazuri.Vreau un raspuns sincer si fara inteles dublu.
Poate, sigur că da, şi una şi alta. Dar, mai de folos i-ar fi să sfinţească sufletul şi trupul prin participarea la slujba învierii, dacă de împărtăşit cu sf Taine nu poate.Spuneți vă rog.Poate o femeie in necurăție să se ducă la Sfințit pasca?
Și dacă poate să mănînce Sfintit?
Păi este o diferenţă, a judeca nu întodeauna este o greşeală, chiar trebuie să judecăm uneori să vedem dacă faptele unuia sau altuia sunt vrednice de urmat sau nu. A iscodii cu răutate faptele semenului pt a denigra sau a ne bucura de răul lui este un păcat. Nu aţi citit la sf Ioan G de Aur în P.S.B.-ul 23?Parinte, eu m-am referit la "a judeca", ca pacat, la sensul cuvantului care este in versetul pe care l-ati citat mai sus...deci este o diferenta cand cineva spovedeste ca "a judecat " pe cineva sau "a osandit" ?
A osândii înseamnă a spune, acesta nu se mântuieşte! Merge în iad! Adică noi l-am şi pedepsit deja.Am fost si eu intrebata la randul meu si mie mi se pare ca de fapt cei doi termeni se suprapun, desi osanda ar implica si o pedeapsa, dar cum sa osandesti pe aproapele ? cum il pedepsesti cand l-ai osandit ? cand spui sau gandesti...este rau, este viclean, etc...il judeci, dar cum il osandesti ?
Nu geşiţi. şi totuşi, la unii este destul de deasă şi osândirea. Uneori se face confuzie în termeni de aceea oamenii se mai încurcă.prin faptul ca spui ca merge in iad ? pai, cred ca putini au curajul de a spune sau gandi asa ceva, deci osandirea ma gandesc ca este destul de rara...dar generalizata "judecarea aproapelui" ....gresesc ?
Cu excepţia ortodocşilor din Finlanda, toţi ceilalţi ţin după calendarul vechi.După care calendar se ține Paștele la ortodocși?
Antonimul lui "vechi" este "nou". Iar cât de "îndreptat" este cel nou, e discutabil...După cel vechi sau după cel îndreptat?
Înapoi la “ALTE SUBIECTE TEOLOGICE”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori