FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Aceasta este lectia ce o tine in ea Duminica aceasta.Dumnezeu nu ne admite singuri la marginea vagaunii din care am iesit,ci intotdeauna trimite,SALVATOR PLIN CU RAVNA,pe cineva care sa ne preia la buza deznadejdii,la cativa pasi de mantuire,acolo unde vrajmasul ataca inca o data,furibund,in incercarea disperata de a distruge toata nevointa de pana atunci.

adaugat mesajul urmator

Citeam o parte din celebrele sfaturi ale Parintelui Porfirie.M-au impresionat mai ales cele legate de problemele ,,asa zis" psihologice ale oamenilor.Foarte multi semeni veneau la Parintele Porfirie si se declarau mahniti,aflati in stare de angoasa spirituala,chinuiti de frustari si SINGURATATE.Parintele ii elibera de indata de ,,complicatiile" propriilor ganduri.El le cerea sa traiasca simplu iubindu-l pe Hristos.Ii sfatuia sa nu mai complice psihicul cu presupuse boli si neinpliniri.Le cerea sa stea cu gandul la minunile Creatorului,sa iasa din propria mahnire cu dorul de rugaciune.
Cand il ai pe Hristos in inima ta nimic nu-i greu.Nu exista singuratate.Nu exista frustare.Nu exista nici macar rautatea semenilor.Singuratatea omului incepe in momentul in care tu iti ,,osandesti"Creatorul la singuratare,cand nu ii simti participarea la PROPRIA TA VIATA ,cand ii refuzi prezenta directa.De aceea, unii, desi se cred credinciosi,au impresia ca Dumnezeu e sus ,departe de noi,eventual ,,dincolo de norii cerului".De aici incepe chinul vietii.De aici pornesc ratacirile si mai ales crizele personale.Ne victimizam inutil,ne credem departati de ,,iubirea" si ,,interesul" semenului pentru noi,dar nu facem nimic in plus spre a raspunde concret la ,,cererea de iubire" a Creatorului.
Tacem si suferim pe merit...

Singuratatea este izolarea de dragostea lui Dumnezeu care de fapt este raspuns la cele doua
porunci mantuitoare :iubirea de Dumnezeu si de aproapele.Cand te simti singur esti cu spatele la Dumnezeu.Dumnezeu este pretutindeni ,dar cel mai aproape de noi.Unde decat in inima noastra , prin harul de la sf.Botez.Il cautam in nori si el este in inima noastra nu? Aici este infierea-Tatal,infratirea-Fiul,mangaierea-Duhul sfant.Unde-i singuratatea???

"Singuratatea" nu este pentru oricine.
Am folosit ghilimeleme pentru ca in ortodoxie nu esti niciodata singur. Tot timpul esti cu Dumnezeu. Dar daca te hotarasti sa te departezi de lume, trebuie sa te apropii intr-atat de Dumnezeu incat El sa iti fie scut si pavaza in lupta cu dracu'. Cand te duci in "singuratate" (singurateatea poate fi si in coltul mde rugaciune al casei tale, nu doar in padure, departe de lumi) doar cu Dumnezeu, vine necuratu si te ataca si pe tine, ca pe un aliat al lui Hristos impotriva lui. Tu intr-o lupta nu ai ataca pe cel mai slab pentru a destabiliza alianta? Asa ca, daca nu esti pregatit, mai bine nu te apuci de "singuratate", ci traiesti normal (iar parintele Nicolae Tanese spune ca sfintenia e stare de normalitate, starea noastra de pacatosenie este anormala) in lume.

Aici este infierea-Tatal,infratirea-Fiul,mangaierea-Duhul sfant.Unde-i singuratatea???

Superb!!

Singuratatea este izolarea de dragostea lui Dumnezeu care de fapt este raspuns la cele doua
porunci mantuitoare: iubirea de Dumnezeu si de aproapele.Cand te simti singur esti cu spatele la Dumnezeu

Singuratatea, marea problema a lumii moderne. Probabil ca individualismul, concurenta in sensul de rivalitate, neincrederea, au condus si ele la aceste probleme.
Citatul ma pune pe ganduri. Pe Hristos de multe ori il simt alaturi, insa fata de oameni ma simt singur mai mereu. Ceea ce inseamna ca iubirea mea de aproapele este deficitara. Nu cred ca pot da vina doar pe societatea de astazi. Probabil ca pentru a nu mai fi singur, trebuie sa ierti la infinit.
Citeam o serie de sfaturi cu privire la casnicie:
http://tainacasatoriei.wordpress.com/20 ... ute-sotia/
Si am retinut acestea: Să înţelegi tu, să dai tu fericirea, să iubeşti tu. Acesta-i abecedarul căsniciei fericite.
Şi când tu dai, fără gând de a primi înapoi, se produce fenomenul de ecou. Când acolo unde este un ecou strigi un cuvânt rău, cuvânt rău vei auzi ca răspuns; dacă strigi un compliment primeşti un compliment.
Cred ca pe oameni trebuie sa ii iubesti dincolo de defectele lor, de neputintele lor, poate ca aceasta este cheia trairii in armonie cu ei.
Pentru mine este greu. Am un ochi prea critic. Poate ar trebui sa il scot. Ma intreb daca singuratatea este o problema de potrivire cu oamenii sau cumva una de atitudine si asteptari de la ei.

Ma intreb daca singuratatea este o problema de potrivire cu oamenii sau cumva una de atitudine si asteptari de la ei.

Astea se cam leaga intre ele. Daca ceea ce astept eu de la cei din jur nu se concretizeaza in vreun fel, inseamna ca exista o doza de nepotrivire intre noi, fapt care imi determina si atitudinea. Dar ce poti face atunci cand te afli cam tot timpul in mijlocul unei societati frivole, decat sa te simti groaznic de singur? Mai singur chiar si decat atunci cand esti singur. Probabil ca mi se va raspunde ca gresesc de doua ori: prima data cand spun ca eu astept ceva de la ceilalti si nu ma gandesc ce asteapta ei de la mine, si a doua oara cand judec dand calificative. Adica problema e tot la mine, caci ma pun eu in prim-plan. Ceea ce inseamna ca imi trebuie mai multa rugaciune pentru dragoste si smerenie si o "fiertura", caci sunt nepuntincios.

Sunt de acord cu opinia comuna impartasita aici, ca in ultima instanta, problema sta in egocentrismul nostru.

A astepta ceva de la cineva inseamna ca eu as merita,mandrul de mine...Accepta pe cine poti dar sa nu cazi nici tu, accepta-l cum si Hristos ne accepta pe toti cu pacate si imperfectiuni,fii pescar...!.De poate pleca de la tine hranit este foarte bine,de poate pleca de la tine asa cum a venit nu esti,dar nu-l trimite mai rau de cat a venit.

Hristos a Inviat!

S-a tot spus ca omul nu este singur atata timp cat este cu Dumnezeu si mare dreptate au cei care afirma acest lucru; ce este extraordinar este faptul ca in singuratatea in care ne aflam alaturi de Dumnezeu nu simtim teama ci dimpotriva ne simtim in siguranta...
Un exemplu in cazul meu: vara trecuta am fost nevoita sa merg cu avionul singura, pt prima data in Rodos- o insula a Greciei; necunoscand nicio lb straina foarte bine . Dupa ce m-am despartit de pamantul romanesc a inceput sa-mi fie teama de necunoscut (de locurile noi, de lumea noua) pana cand mi-am amintit Evanghelia lui Matei (14, 22) si am inceput sa ma gandesc la Iisus Hristos ca la un Prieten Adevarat care sta alaturi de mine mereu si astfel il simteam aproape de mine, iar teama mi-a disparut complet, ajungand la destinatie fara nici cea mai mica problema.
Slava Tie Doamne!