Nu este vorba că nu aş crede în sfintele taine, dar marea problemă este aceea că, în ciuda a ceea ce a dorit Iisus Hristos, cei care fac parte din ierarhia sacramentală au ajuns de-a lungul timpului să îşi formeze o castă de stăpâni peste sclavii de credincioşi pe care să îi vămuiască după cum vor ei, pentru că, nu-i aşa?, ei sunt cei prin care lucrează harul. Asta este una dintre marile probleme care priveşte ierarhia sacramentală a Bisericii Ortodoxe de cam mult timp încoace. Ei sunt stăpânii, noi sclavii care trebuie să îndeplinim ordinele stăpânilor fără ca să crâcnim sau să cârtim indiferent de mizeriile şi ticăloşiile şi abaterile de la calea cea dreaptă în care ei, "stăpânii", se scaldă. Ba mai mult chiar am auzit ortodocşi dintr-ăştia cărora le convine (din anumite motive perverse) actuala stare de lucruri care susţin că harul lui Dumnezeu vine prin sfintele taine; dar care uitau, intenţionat, să spună că harul nu vine doar prin sfintele taine sau că harul lucrează şi altfel decât prin sfintele taine (evident că trebuie făcute anumite distincţii, pentru că de fapt sfintele taine nu pot fi înlocuite). Asta este doctrina curată ortodoxă a unor sfinţi ca Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama, sfinţi care susţineau în acelaşi timp valabilitatea sfintelor taine, dar care nu reduceau lucrarea harului doar la acestea pentru că ştiau că este o minciună. Însă stăpânilor nu le plac astfel de doctrine atunci când ei vor să îşi instituie şi menţină autoritatea lor asupra sclavilor de credincioşi, deşi ei, stăpânii, prin vieţile lor, sunt foarte departe, de fapt, de adevărata cale a lui Hristos. Exemple în Ortodoxie există destule din nefericire, iar colaboraţionismul sau coabitarea cu regimuri precum cel comunist şi cel post-comunist, asta în condiţiile a ce trăsături anti-hristice au avut şi au aceste regimuri, sunt doar câteva exemple. Dar ei, stăpânii, vămuiesc mântuirea aşa cum vor ei şi cum cred ei pentru că ei sunt stăpâni iar ceilalţi nişte sclavi de credincioşi. Şi măcar de-ar vămui mântuirea, însă din nefericire lucrurile nu stau totdeauna aşa. Priviţi în ce degringoladă şi în ce dezastru spiritual şi moral este poporul român, şi nu doar el, şi poporul "binecredincios" şi nu doar el, şi puneţi alături felul în care s-au "zdrobit" stăpânii pentru luminarea, îndreptarea spirituală şi morală a poporului "binecredincios" şi bun de sclavagism. Puneţi alături cât s-au zdrobit, cât s-au luptat pe faţă şi pe ascuns împotriva satanei şi a tuturor uneltelor şi uneltirilor lui din orice sferă a societăţii şi vedeţi adevărul şi aflaţi de ce societatea românească este atât de lipsită de vigoare spirituală şi morală, de rezultate, de roade, de împliniri, de biruinţe împotriva stăpânirii şi puterii satanei. Dar ei sunt stăpânii, iar noi nişte sclavi de credincioşi (asta în cazul în care avem cu adevărat credinţă, fenomen destul de rar întâlnit, şi nu întâmplător!, în rest nişte simpli sclavi)! Dar în scurtă vreme va veni vremea cernerii şi timpul este aproape de împlinire!
Iar cu ocazia asta am dat şi un răspuns la întrebarea iniţială. De asta lumea nu crede pentru că aceia prin care Hristos ar trebui să lucreze nu lucrează cu adevărat, sau lucrează "doar în taină"! Evident noi, sclavii, nu trebuie să ne dăm cu părerea şi să "judecăm" pentru că noi nu avem "autoritate" şi "ne facem păcate". Dar ei CÂTE PĂCATE ŞI NEMERNICII ŞI ABATERI NU AU?!? Iar în vremea Vechiului Testament de ce au îndrăznit profeţii să vorbească împotriva preoţimii şi a societăţii evreieşti, şi, mai mult, de ce chiar Dumnezeu le-a dat să vorbească şi nu vorbeau cu de la ei putere?