De ce lumea nu crede ???

[Pisoiu Fericit]

Io is inconjurat de atei (cu exceptia unui baptist si unui catolic). Nu ma iau de ei, dar din cand in cand se mai intampla sa discutam te tot felu de chestii.

Totusi, ei refuza sa creada orice. Daca e o minune din Biblie, zic ca ce, crezi o carte veche??? Daca e ceva din evul mediu sau mai tarziu, zic iara ca nu ai nici o dovada. Dar daca le zici ca regele Angliei s-o dus si s-o batut prin Franta, asta te cred, desi nu au nici o dovada mai credibila. Daca le zici de minunea care se intampla la Sf. Pasti, in fiecate an la Ierusalim, tot nu te cred, isi gasesc vro explicatie sau zic ca inventezi tu ceva. Daca le zici ca Icoana Maicii Domnului plange cu sange, (si cate nu plang) iara se uita la tine si isi gasesc ceva...

Ce sa ii faci ???

[unsuflet]

N-ai ce sa le faci colegilor tai. Or sa creada ca e adevarat ce scrie in Biblie doar cu ajutorul Duhului Sfant, altfel, poti sa le vorbesti tu pana te doare in gat...
Si am inteles de la altii ca Duhul Sfant iti descopera, te ajuta sa intelegi doar daca citesti Biblia cu smerenie, nu pornit pe contrazis...
Cunosc cativa oameni care sunt si botezati ortodox si tot spun ca Evangheliile sunt inventate de preoti..., sau ca ar fi fost schimbate, de-astea. (si le spun si eu de Sfanta Lumina, de Sfinte Moaste...; e adevarat ca atunci cand le spun de Sfinte Moaste si de Lumina de la Ierusalim, raman pe ganduri, dar nu spun nimic, nu stiu ce gandesc ei atunci...)
Oricum se pare ca, colegilor tai le place sa aiba mereu dreptate, asa ca degeaba te obosesti.
Poti sa te rogi lui Dumnezeu sa-i lumineze, sa-i intoarca Dumnezeu la credinta.

[Pisoiu Fericit]

Poti sa te rogi lui Dumnezeu sa-i lumineze, sa-i intoarca Dumnezeu la credinta.

Nu prea stau bine cu rugaciunea, nici pt mine... dar pt ei?

[unsuflet]

Nu prea stau bine cu rugaciunea, nici pt mine... dar pt ei?

E de ajuns sa vorbesti cu Dumnezeu despre ei, si sa-L rogi sa te ajute. Si o sa fi ajutat.
Oricum Dumnezeu stie toate discutiile tale cu colegii tai, ca El stie tot.

Nici eu nu stau bine cu rugaciunea....

[Victor]

Io is inconjurat de atei

Diavolul a impietrit inima oamenilor si nu mai cred.
Modernismul la fel a facut ca oamenii sa apeleze mai intai la materie, in a doua faza tot la materie, in a treia tot la fel, iar mai apoi se gandesc si la Dumnezeu. Asta i-a facut pe oameni sa il indeparteze pe Dumnezeu din inima lor.
Ex: Un om se ruga lui Dumnezeu: Doamne scoala-ma maine inainte de rasaritul soarelui. Dar acum omul are ceas care il scoala, nu se mai gandeste la Dumnezeu in prima faza, si incetul cu incetul omul uita de Dumnezeu, il scoate din inima da, si cere ajutor materiei. Dumnezeu ramane pe un ultim plan.

[Pisoiu Fericit]

Diavolul a impietrit inima oamenilor si nu mai cred.

Si cum o sensibilizam ???

[michelle15]

nu vedeti ca au aparut pasapoartele biometrice si in curand vor aparea cipurile care vor fi implantate in piele? in Apocalipsa lui Ioan scrie destul de clar ca nr.666 este al diavolului...dar oamenii tot nu cred...

[FyZyK]

Diavolul a impietrit inima oamenilor si nu mai cred.

Daca acele persoane sunt atei cu siguranta nu cred nici in Diavol.

Cat despre colegii tai eu zic sa te lasi pagubas. Nu or sa te creada niciodata. Iti spun asta pentru ca si eu sunt ateu si nu o sa cred niciodata in povestile astea frumoase.

Nimic din povestea lui Iisus nu mai este confirmata din nici o alta sursa decat din biblie. Ii pur si simplu o carte de pilde.

[protosinghel]

Nimic din povestea lui Iisus nu mai este confirmata din nici o alta sursa decat din biblie. Ii pur si simplu o carte de pilde.

De unde aţi luat prostia asta? Dacă v-a spus-o vreun ateu, să-i spuneţi că-i prost. Aţi auzit de Filon din Alexandria ş.a., care nu erau creştini, ci chiar duşmani ai creştinilor?

[maria_andreea]

"Fyzyk", fie că vrei tu să accepţi, fie că nu Dumnezeu este parte integrantă în viaţa noastră, El conduce totul după legi ştiute şi neştiute. Dacă ai fi fost vreodată sincer cu tine, cu viaţa ta ţi-ai fi dat seama care este locul omului în creaţie, ai fi înţeles cele mai fine/greu depătruns/de neînţeles pt cei autosuficienţi, sensuri.
Eu, noi cei ce credem dormim liniştiţi căci ştim de unde venim şi unde ne ducem, în schimb voi, ateii, aveţi cea mai tristă viaţă căci v-o petreceţi negând Fiinţa, Viaţa. Mai trist este că această luptă pe care o duceţi cu voi înşivă va dura vreo 80 ani şi apoi când datorită neputinţelor inima nu vă va mai bate, veţi da piept cu negativul pe care l-aţi susţiut o viaţă, iar din cauza lipsei de timp, spaţiu îl veţi simţi foarte profund ca o stare ambiguuă (cum vă este acum gândirea).

Relaţia fiecăruia cu Dumnezeu, este o relaţie intimă, tainică de aceea mi se pare amuzant cel care strigă în gura mare în ce raporturi se află el cu Dumnezeu (ne negare, de necredinţă în cazul dvstră). La urma urmei această relaţie mi-o asum sau nu suportând consecinţele, atitudinea mea neafectând cu nimic relaţia tainică, intimă a celorlalţi cu Dumnezeu.

Dacă vrei să fiţi deştept, acordaţi-vă un răgaz şi cercetaţi cu mai multă minuţionzitate şi seriozitate acest aspect al vieţii, dacă nu veţi proceda aşa să ştiţi că în ochii celor care cred veţi apărea mereu ca "vai săracu'"...

[Marcus89]

Eu, noi cei ce credem dormim liniştiţi căci ştim de unde venim şi unde ne ducem, în schimb voi, ateii, aveţi cea mai tristă viaţă căci v-o petreceţi negând Fiinţa, Viaţa.

Să știi că ateii nu sunt așa proști precum îi consideri... noi știm de unde venim și încotro ne îndreptam (aveți și voi în biblie răspunsul parțial corect), doar ca noi nu visam la o eternitate sau la o "viață după moarte"(ceea ce este cu adevarat trist).

[protosinghel]

Dar recunoaşteţi că cei mai mulţi atei nu au convingeri atee, ci doar se simt "mai comozi" şi "mai liberi" crezând că nu există nimic transcendent?

[Marcus89]

Personal, nu este vorba de comoditate, dar o explicație în acest sens ar devia mult de la topic.

[esenin]

In general oamenii nu cred, ptr ca gasesc in ei insisi sursa binelui. Veti auzi asta, intr-o forma sau alta, in orice discutie cu un ateu. De pilda sub forma: „nu am nevoie de legile voastre (morale, adica), mi le aplic si singur”, sau ”fac binele si fara sa-mi spuna popa”. Asta pare la prima vedere un gest antichristic (face binele dar nu in numele lui Christos ci in nume propriu). De ce au dobandit ei autonomie morala? Ptr ca in aceasta masura (in masura in care pot face binele) Christos a luat chip in ei, dar ei nu sunt inca constienti, situatie descrisa de Sf. Pavel. Adica sursa binelui este tot Christosul interior, dar ei nu Il cunosc inca. Eu nu as fi atat de sigur ca este ceva „rau”, (de dezvoltat). Un caz ”reflex” al acestuia, este moralitatea slujitorilor bisericii si a credinciosilor, care este PRECARA. (Aici trebuie sa spunem totusi ca „credinciosi” sunt cel mult 5% din populatie, desi se declara 90%). Astfel incat, atunci cand vreti sa ”convingeti” un ateu BUN, vindeti castraveti la gradinar, el e bun si fara „propaganda” dumneavoastra.
Alt caz este nemultumirea fata de imaginea pe care biserica o da despre chestia divina, care este catastrofala, incoerenta, naiva, prosteasca (sau prea savanta)....etc. Sper sa aveti taria sa recunoasteti ca sunteti mai degraba prost pregatiti, ca profesionisti. Credinta o ia inaintea cunoasterii, logica nu prea merge (sau merge scolastic), etc. Omul de azi are exigente mult mai mari si gandeste mai mult si mai bine, adesea. Aici nu vorbesc insa de cei 90%, care se declara credinciosi din precautie, ci de 1% care isi pun serios problemele. De fapt problema REALA (ptr biserica) ar fi acesti 90% de „ortodocsi” care, de fapt, n-au treaba cu ortodoxia decat formal. De fapt, sper sa nu scandalizez, poporul roman NU este ortodox, ci doar zice ca este. Daca as fi preot, acestia m-ar interesa mai mult, caci asa zisii atei sunt foarte putini, si sunt falsi atei.

[Marcus89]

Daca as fi preot, acestia m-ar interesa mai mult, caci asa zisii atei sunt foarte putini, si sunt falsi atei.

Nu prea am înțeles ce ai vrut să demonstrezi prin procentele date, cu câte persone sunt/nu sunt, se declară/nu se declară cumva sau altcumva dar mie mi se pare ca te folosești de teoria "No true Scotsman".

[esenin]

bine.

[Dionysie]

"Prietene" esenin, adevăratul şi primul pas prin care Hristos ia chip în noi este prin renaşterea de la Duhul Sfânt, adică prin lucrarea regeneratoare a Duhului Sfânt în care este activă şi lucrătoare însăşi lucrarea de restaurare a umanităţii prin Iisus Hristos. Orice "fapte bune" fără regenerarea din Duhul Sfânt, fără naşterea din nou, de sus, din apă şi din Duhul Sfânt, fără naşterea din Dumnezeu, sunt nişte fapte care suferă mult. Ceea ce contează este de fapt această naştere de sus prin care să devenim (treptat, dar în sămânţă deja) pneumatici, spirituali. O adevărată viaţă de "fapte" nu se poate baza decât pe această renaştere spirituală de la Duhul Sfânt prin solidaritatea mistică cu jertfa, moartea şi învierea lui Iisus Hristos. De abia în urma naşterii spirituale putem vorbi cu adevărat de un Hristos interior, sau de începerea sălăşluirii lui Hristos în noi, şi prin aceasta a lui Dumnezeu.

In general oamenii nu cred, ptr ca gasesc in ei insisi sursa binelui. Veti auzi asta, intr-o forma sau alta, in orice discutie cu un ateu. De pilda sub forma: „nu am nevoie de legile voastre (morale, adica), mi le aplic si singur”, sau ”fac binele si fara sa-mi spuna popa”. Asta pare la prima vedere un gest antichristic (face binele dar nu in numele lui Christos ci in nume propriu). De ce au dobandit ei autonomie morala? Ptr ca in aceasta masura (in masura in care pot face binele) Christos a luat chip in ei, dar ei nu sunt inca constienti, situatie descrisa de Sf. Pavel. Adica sursa binelui este tot Christosul interior, dar ei nu Il cunosc inca. Eu nu as fi atat de sigur ca este ceva „rau”, (de dezvoltat).

[nemessis]

De unde aţi luat prostia asta? Dacă v-a spus-o vreun ateu, să-i spuneţi că-i prost. Aţi auzit de Filon din Alexandria ş.a., care nu erau creştini, ci chiar duşmani ai creştinilor?

Partial adevarat. Intr-adevar, sunt unii istorici care au scris despre Hristos, problema e ca nici unul nu mentioneaza de minunile lui. Si daca tot ne bazam pe ceea ce se spune in antichitate: Alex cel Mare cica a fost de fapt fiul lui Zeus, chiar un oracol a confirmat asta. Ambele cazuri au nevoie de mult mai multe dovezi, ca sa devina credibile.
Iar despre minuni de orice fel: orice religie vine si spune despre minuni, nu sunt minunile crestinilor mai presus. Daca crestinismul ar fi adevarat, atunci nici un alt cult nu ar avea minuni. In rest, de obicei exista o explicatie cat se poate de naturala, de foarte multe ori e o farsa.

[nemessis]

mai bine raspund din punct de vedere al unui ateu la intrebarile initiale

Orice ateu este dispus sa creada orice, singura pretentie e ca acel "orice" sa fie confirmat si sprijinit de ceva concret. Daca spune cineva ca exista ceva metafizic, ceva dincolo de lumea materiala, ar fi bine sa vina cu o explicatie/dovada corespunzatoare. Problema nu e neaparat cu inima impietrita al unui ateu(la asta mai revin), ci cu faptul ca explicatiile date de religiosi sunt foarte slabe.

Cuvantul cu probleme e "credinta". A crede inseamna sa sustii ceva, fara sa ai dovezi, de multe ori sa sustii ceva in ciuda dovezilor pentru contrariu. Cand ceva e dovedit si poate fi explicat, atunci nu mai e credinta, e cunoastere/stiinta.
Parerea unui ateu la asta: De ce ai crede orice, care nu e dovedit? Chiar daca are niste beneficii, totusi e ceva fals. Decizii bune se pot lua constient doar in cunostiinta de cauza, asa ca e important sa cunosti cat mai multe lucruri corecte si cat mai putine false.
Religiosii de orice fel VOR SA CREADA. De asta nu le pasa de dovezi. Mai bine cred ceva fals, dar care ii linisteste si nu o sa recunoasca niciodata daca ceva e fals, si compenseaza totul cu nevoia de absolut.
Aici revin despre "inima impietrita". E refuzul de a crede ceva fara dovezi, din cate vad eu, poate nu inteleg eu bine ce inseamna. Se pare ca ceea ce sustin ortodocsii, poate fi inteles doar daca vrei sa crezi, nu sa gandesti.
Nu aveti idee de cate ori mi s-a zis "a. Tu nu ai cautat sincer". E de-a dreptul enervant aroganta lor. De unde stie ca nu am cautat sincer? Din cauza ca nu am ajuns la aceleasi concluzii?

In al doilea rand, oamenii sunt subiectivi, orice informatie este filtrata prin partea emotionala. Obiectivitatea completa este imposibila, intodeauna exista un anumit grad de eroare. Nu putem sa stim absolut tot, nici macar nu putem sti tot despre un singur lucru.
Ca urmare, adevarul(definitia de dictionar, nu cuvantul fara sens al ortodocsilor-poate imi explica cineva) poate fi cautat, niciodata gasit. Zic eu, mai bine asculti de oameni care cauta adevarul, decat de cei care sustin ca sunt in adevar/ au gasit adevarul.

Despre minuni: de obicei exista mai multe explicatii pentru acelasi fenomen. Si oare ce e mai credibil? ca legile lumii reale au fost anulate pentru folosul unor indivizi, cineva face intentionat niste chestii, sau ca e un fenomen inteles gresit?
Eventual poti sa zici ca e o minune doar in momentul in care orice alta explicatie a fost exclusa, dar chiar si atunci, probabil e mai prudent sa spui "nu stiu ce s-a intamplat".
De exemplu: remisia inexplicabila a cancerului avansat e considerat un miracol, daca se intampla la om. Problema e ca se intampla si in cazul soarecilor de laborator. Deci mai degraba e un fenomen natural, dar care se intampla rar, nu neaparat un miracol.

Am gasit niste articole pe net legate de lumina de pasti, pare o farsa. Chiar ritualul in sine e in asa fel facut, incat patriahul nu e vazut cand aprinde lumanarile. De ce e asa? iar focul care nu arde...e simplu, am facut asta chiar eu.

Mi se pare ca in momentul in care accepti ca s-a intamplat o minune, e ca un val in fata ochilor si nu mai gandesti. Nu mai e nevoie, ca doar sti ca e o minune. Daca accepti ca NU STI ce s-a intamplat, atunci gandesti si poate afli. Intodeauna e mai bine sa zici ca nu sti, findca e un punct de pornire catre "a sti". Credinta intodeauna e punct mort, fiindca cel care crede nu vrea sa accepte ca ar putea fi in eroare, ca ar putea sa nu stie.

[maria_andreea]

Un caz ”reflex” al acestuia, este moralitatea slujitorilor bisericii si a credinciosilor, care este PRECARA. (Aici trebuie sa spunem totusi ca „credinciosi” sunt cel mult 5% din populatie, desi se declara 90%). Astfel incat, atunci cand vreti sa ”convingeti” un ateu BUN, vindeti castraveti la gradinar, el e bun si fara „propaganda” dumneavoastra.

De acord, ateul este bun şi singur, însă această bunătate nu este împărtăşită în comunitate, în rugăciune ceea ce indică o bunătate deficitară, incompletă, nedesăvîrşită.
Indiferent de moralitatea slujitorului, Dumnezeu a permis ca el să fie uns preot şi deci în cadrul slujbelor (în special Sf. Liturghie) harul Sfântului Duh, vistier de toată bunătatea, Viaţă, Adevăr, Împlinitor-a-toate se pogoară în sufletelor credincioşilor şi acolo începe să lucreze lucruri minunate, chiar dacă la prima vedere aceşti credincioşi par ne-credincioşi. Deci este mai bine să nu şti bine unde mergi şi totuşi să mergi (aici mă refer la mergerea la Biserică pt participare la sf. Litughie) pt că Altcineva va lucra pt tine cu timpul, prin răbdarea ta/nădejdea ta...

Alt caz este nemultumirea fata de imaginea pe care biserica o da despre chestia divina, care este catastrofala, incoerenta, naiva, prosteasca (sau prea savanta)....etc.

Ateii au citit Filocalia cap coadă cu înţelepciune luând aminte !? Ei, aceasta cred că oferă cea mai coerentă imagine despre "chestia" divină. După ce o parcurg să vină cu "reclamaţii" .

Omul de azi are exigente mult mai mari si gandeste mai mult si mai bine, adesea. Aici nu vorbesc insa de cei 90%, care se declara credinciosi din precautie, ci de 1% care isi pun serios problemele.

Dacă îşi pun serios problemele, dacă gândesc mai mult şi mai bine unde sunt !? De ce nu au făcut ceva extraordinar pt ţară de ex, cu inteligenţa lor, de ce în loc să se lupte cu biserica, nu îşi pun în aplicare super-gândirea pt a face/aduce ceva măreţ atât în plan moral, social cât şi economic, politic !?