Daca presupunem ca Pamantul este Universul "vizibil" in care traim - a se intelege dimensiunile in care existam
Ezo, acest rationament nu ar mai fi conform textului biblic. Acel pamant care a rodit este "uscatul" (Facere 1:10) de pe pamantul "netocmit si gol" (= planeta Pamant); "tarina" daca vrei, din care am fost plamaditi si noi:
Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om... (Facere 2:7)
Textul e cat se poate de clar. E vorba de
planeta Pamant, cea cu continente si cu oceane:
Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. (Facere 1:10)
Iarasi, doar Pamantul luat ca planeta poate admite succesiunea zi-noapte, numai in asa fel poate avea ratiune punerea "luminatorilor" pe bolta:
A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul (Facere 1:16-17)
Mai departe, pasarile care zboara
"pe pământ, pe întinsul tăriei cerului" (Facere 1:20), evident zboara in atmosfera planetei Pamant, nu in spatiul intergalactic al Universului - exact ca si astazi.
Si tot asa mai departe.
Pamantul din Facere este planeta Pamant, cea de astazi, cea dintotdeauna...
Cerul este lumea celor "de sus" sau "din inaltimi". Pentru mine este clar ca Cerul sau Cerurile sunt o forma a existentei superioara celei "de jos" unde suntem noi acum. Sus, adica mai aproape de Dumnezeu, un loc sau o stare sau ce-o fi care le permite ratiunilor create sa se asemene mai mult cu Creatorul lor: o lume mai activa, mai vie, mai iubitoare, la urma urmei aproape desavarsita. Nu mai zic de cele "de desubt", care formeaza o lume aparte, separata de celelalte doua si guvernata de principii anti-divine, intunecata si "moarta"...
Deci Cerul pentru mine nu reprezinta atmosfera care care inconjoara planeta noastra. Aceasta este cerul, nu Cerul ingerilor si al Sfintilor - ca sa zic asa.
Nu am spus ca cerul este doar atmosfera. Dupa Sfintii Parinti exista
3 ceruri, pornind si de la marturisirea Sf. Apostol Pavel ca a fost
"rapit pana la al treilea cer" (2 Corinteni 12:2):
primul este atmosfera, cerul in care zboara pasarile;
al doilea este bolta cerului, sau cerul in care se afla luminatorii si stelele;
al treilea, in sfarsit, este lumea invizibila, spirituala, a Ingerilor si a tronului lui Dumnezeu - "inaltimea" la care te referi tu.
Respectand textul Facerii este vorba anume de
pamantul aflat sub primul cer, cela in care mai apoi vor zbura pasarile. In plus, acest prim cer este inconjurat de
"apele de deasupra" (Facere 1:7), deci este
limitat si el, la fel ca si pamantul de sub el. Daca sunt ape deasupra acestui cer,
nu poate fi el acel ultim cer la care te referi tu.
Pamantul si apele sale este Universul in cele trei dimensiuni perceptibile, in marea sa parte fiind format din hidrogen la inceputuri. Dar pana sa se formeze primii atomi de H, a fost acel pamant care initial era netocmit si gol, probabil o singularitate adimensionala fara sens logic in care legile fizicii inca nu erau create, un haos infinit mic creat de Dumnezeu, deci care nu a existat dintotdeauna (asta presupunand ca timpul a fost creat o data cu Cerul "inaintea" Pamantului) - ca sa nu cad in vreo erezie... Si cand Dumnezeu a zis: sa fie lumina! Acest haos s-a supus voii divine si a devenit indata spatial si temporal, capatand dimensiuni si nascand si legile care urmeaza sa-l mentina in stare de functionare dupa pronia divina. Si era materie plus antimaterie care anihilandu-se reciproc in acel Univers-copil de dimensiuni deocamdata mici genera fotoni care inundau spatiul supraincalzit in toate directiile si se ciocneau devenind iarasi quarci si antiquarci... Dupa care spatiul s-a mai dilatat si s-a racit treptat, creand conditii pentru aparitia primilor nuclee si apoi a electronilor, dupa care acestia au fost organizati in atomi de hidrogen, materia triumfand in sfarsit asupra antimateriei. Si mai apoi lumina a fost despartita de intuneric pe alocuri, formandu-se probabil protogalaxii de materie cosmica deocamdata incandescenta, dar neorganizata in stele asa cum le stim noi astazi... Iar acea tarie mentionata poate sa reprezinte interactiunea tare care leaga quarcii impreuna, formand astfel protonii si neutronii, pe de alta parte nuclenii impreuna formand nucleele - de ce nu? Iar cand Dumnezeu a despartit apele de ape, poate ca au inceput primele reactii chimice care au cauzat nasterea heliului si a celorlalte elemente cu nuclee mici si putini electroni... Care elemente au format ulterior uscatul - tot sistemul periodic asa cum il stim azi, dar nu mai continui ca e tarziu s nu ma mai pot concentra.
Interesanta ipoteza, dar nu vad unde scrie despre toate astea in Biblie :o
Cert este ca nici un verset din Biblie nu este scris acolo fara sa aiba o insemnatate importanta. Nimic de prisos, mai ramane sa gasim interpretarea corecta.
Cred ca mai mult decat cautarea de ipoteze fantastice pentru explicarea unui text biblic mai importanta este
fidelitatea fata de context. A spune ca o "vedenie" care se refera la evenimente
viitoare - ca cea a profetului Daniel in Cap. 7 - se poate referi si la evenimentele trecute (si
anterioare profetului insusi!) este pur si simplu caz de neglijenta hermeneutica. Mai ales ca in cursul tot acestei relatari i se descopera si semnificatia celor revelate:
15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.
16. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri.
17. "Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ,
18. Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor.
A cauta dovezi despre originea vietii intr-un asemenea text este, cum ziceam, fortare a relevantei lui.
Este aventurier, de ce nu?
"ca sa nu cad in vreo erezie..." spuneai mai sus. Spuneai bine.