Nasterea si extinctia Universului

[mgabriel]

Buna seara, incerc sa fiu direct si sa nu stresez pe nimeni

Doua intrebari:
1. Ce parere aveti despre nasterea Universului ? Cum credeti ca s-a format ? Cat de mare este ? ...
2. Ce parere aveti despre extinctia Universului ? Se dilata ? Se contracta ? Va avea o viata infinita sau finita ? ...

Eu la aceste intrebari nu pot gasi raspunsuri. Imi depasesc imaginatia.

Voi ce pareri aveti ?

[protosinghel]

La aceste întrebări vă dau un (singur) răspuns foarte categoric:
Dacă vreţi să ştiţi "adevărul despre Univers", acceptaţi toate datele ştiinţei care sunt în acord cu Sf. Scriptură. Aşa nu veţi greşi.

[mgabriel]

... acceptaţi toate datele ştiinţei care sunt în acord cu Sf. Scriptură ...

Si care ar fi acestea ?

[Ioan Cr]

... acceptaţi toate datele ştiinţei care sunt în acord cu Sf. Scriptură ...

Si care ar fi acestea ?

Ca lumea a fost creata din nimic, ca timp nu a fost, ca energia a fost creata pana la "formele" ei (soare...), ca vegetatia a crescut fara lumina (algele albastre-verzi datorita carora avem oxigenul atmosferic in locul bioxidului de carbon initial), ca viata intotdeauna se naste din viata (Louis Pasteur...), ca nu exista speciatie in afara unor "feluri" de vietati prestabilite (acel "dupa felul lor" din Scripturi)... Doar cateva.

[mgabriel]

Yup, le stiam si eu pe acestea. Credeam ca aveti si alte conceptii de care nu auzisem.

Multumesc.

[Ezo]

... acceptaţi toate datele ştiinţei care sunt în acord cu Sf. Scriptură ...?

Ca lumea a fost creata din nimic, ca timp nu a fost, ca energia a fost creata pana la "formele" ei (soare...), ca vegetatia a crescut fara lumina (algele albastre-verzi datorita carora avem oxigenul atmosferic in locul bioxidului de carbon initial), ca viata intotdeauna se naste din viata (Louis Pasteur...), ca nu exista speciatie in afara unor "feluri" de vietati prestabilite (acel "dupa felul lor" din Scripturi)... Doar cateva.

Si daca Pamantul Facerii este de fapt Universul intreg si vegetatia si samanta ei este samanta vietii ( http://en.wikipedia.org/wiki/Panspermia ) care a aparut in spatiu in ziua a treia, mai inainte de aparitia luminatorilor cerului - Soarele si celelalte stele? In Universul timpuriu era destul de cald pentru a exista conditiile aparitiei vietii, prin pronia divina bineinteles.

Si daca viata pe Terra a venit din spatiul cosmic, ca o posibila interpretare a versetelor de la Daniel 7:

2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.

Cele patru fiare ii simbolizeaza in primul rand pe cei patru evanghelisti. Dar nu este exclus sa semnifice si modul in care a aparut viata pe Terra, in conformitate si cu primele doua capitole de la Facere. Si acolo lumea este creata treptat, in perioade si regnurile deriva unul din altul, culminand cu coroana creatiei care este omul. Si acolo viata este initial aparuta in oceane pe planeta noastra si dupa aceea pe uscat...

[Ioan Cr]

Si daca Pamantul Facerii este de fapt Universul intreg si vegetatia si samanta ei este samanta vietii ( http://en.wikipedia.org/wiki/Panspermia ) care a aparut in spatiu in ziua a treia, mai inainte de aparitia luminatorilor cerului - Soarele si celelalte stele?

Pamantul care a rodit vegetatia este cel de sub cer (primul cer = "taria" = atmosfera). Asadar este vorba de o parte doar de Univers, precis delimitata si circumscrisa - si chiar unica - nu Universul intreg.

Si daca viata pe Terra a venit din spatiul cosmic, ca o posibila interpretare a versetelor de la Daniel 7:

2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.

Chiar daca admitem ca acest pasaj ar avea vreo legatura cu evenimentele din Facere, concluzia logica este iarasi alta, si anume: viata (cele patru fiare) a iesit tot din Pamant (mare). Nu se face specificarea daca cu cele patru vanturi ar fi venit si vreo "samanta a vietii" din cer - dar, e drept, nici ca nu ar fi venit, deci faptul este cu totul irelevant.

Cele patru fiare ii simbolizeaza in primul rand pe cei patru evanghelisti. Dar nu este exclus sa semnifice si modul in care a aparut viata pe Terra, in conformitate si cu primele doua capitole de la Facere. Si acolo lumea este creata treptat, in perioade si regnurile deriva unul din altul, culminand cu coroana creatiei care este omul. Si acolo viata este initial aparuta in oceane pe planeta noastra si dupa aceea pe uscat...

Cred ca este un rationament cam "aventurier" avand in vedere ca este vorba in pasaj de o vedenie si nu de o descriere a celor intamplate real. Este o fortare a relevantei textului.

[Ezo]

Si daca Pamantul Facerii este de fapt Universul intreg si vegetatia si samanta ei este samanta vietii ( http://en.wikipedia.org/wiki/Panspermia ) care a aparut in spatiu in ziua a treia, mai inainte de aparitia luminatorilor cerului - Soarele si celelalte stele?

Pamantul care a rodit vegetatia este cel de sub cer (primul cer = "taria" = atmosfera). Asadar este vorba de o parte doar de Univers, precis delimitata si circumscrisa - si chiar unica - nu Universul intreg.

Daca presupunem ca Pamantul este Universul "vizibil" in care traim - a se intelege dimensiunile in care existam, atunci Cerul este lumea celor "de sus" sau "din inaltimi". Pentru mine este clar ca Cerul sau Cerurile sunt o forma a existentei superioara celei "de jos" unde suntem noi acum. Sus, adica mai aproape de Dumnezeu, un loc sau o stare sau ce-o fi care le permite ratiunilor create sa se asemene mai mult cu Creatorul lor: o lume mai activa, mai vie, mai iubitoare, la urma urmei aproape desavarsita. Nu mai zic de cele "de desubt", care formeaza o lume aparte, separata de celelalte doua si guvernata de principii anti-divine, intunecata si "moarta"...

Deci Cerul pentru mine nu reprezinta atmosfera care care inconjoara planeta noastra. Aceasta este cerul, nu Cerul ingerilor si al Sfintilor - ca sa zic asa.

Pamantul si apele sale este Universul in cele trei dimensiuni perceptibile, in marea sa parte fiind format din hidrogen la inceputuri. Dar pana sa se formeze primii atomi de H, a fost acel pamant care initial era netocmit si gol, probabil o singularitate adimensionala fara sens logic in care legile fizicii inca nu erau create, un haos infinit mic creat de Dumnezeu, deci care nu a existat dintotdeauna (asta presupunand ca timpul a fost creat o data cu Cerul "inaintea" Pamantului) - ca sa nu cad in vreo erezie... Si cand Dumnezeu a zis: sa fie lumina! Acest haos s-a supus voii divine si a devenit indata spatial si temporal, capatand dimensiuni si nascand si legile care urmeaza sa-l mentina in stare de functionare dupa pronia divina. Si era materie plus antimaterie care anihilandu-se reciproc in acel Univers-copil de dimensiuni deocamdata mici genera fotoni care inundau spatiul supraincalzit in toate directiile si se ciocneau devenind iarasi quarci si antiquarci... Dupa care spatiul s-a mai dilatat si s-a racit treptat, creand conditii pentru aparitia primilor nuclee si apoi a electronilor, dupa care acestia au fost organizati in atomi de hidrogen, materia triumfand in sfarsit asupra antimateriei. Si mai apoi lumina a fost despartita de intuneric pe alocuri, formandu-se probabil protogalaxii de materie cosmica deocamdata incandescenta, dar neorganizata in stele asa cum le stim noi astazi... Iar acea tarie mentionata poate sa reprezinte interactiunea tare care leaga quarcii impreuna, formand astfel protonii si neutronii, pe de alta parte nuclenii impreuna formand nucleele - de ce nu? Iar cand Dumnezeu a despartit apele de ape, poate ca au inceput primele reactii chimice care au cauzat nasterea heliului si a celorlalte elemente cu nuclee mici si putini electroni... Care elemente au format ulterior uscatul - tot sistemul periodic asa cum il stim azi, dar nu mai continui ca e tarziu s nu ma mai pot concentra.

Si daca viata pe Terra a venit din spatiul cosmic, ca o posibila interpretare a versetelor de la Daniel 7:

2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.

Chiar daca admitem ca acest pasaj ar avea vreo legatura cu evenimentele din Facere, concluzia logica este iarasi alta, si anume: viata (cele patru fiare) a iesit tot din Pamant (mare). Nu se face specificarea daca cu cele patru vanturi ar fi venit si vreo "samanta a vietii" din cer - dar, e drept, nici ca nu ar fi venit, deci faptul este cu totul irelevant.

Nu se stie. Poate ca ma insel, poate ca nu. Cert este ca nici un verset din Biblie nu este scris acolo fara sa aiba o insemnatate importanta. Nimic de prisos, mai ramane sa gasim interpretarea corecta.

Cele patru fiare ii simbolizeaza in primul rand pe cei patru evanghelisti. Dar nu este exclus sa semnifice si modul in care a aparut viata pe Terra, in conformitate si cu primele doua capitole de la Facere. Si acolo lumea este creata treptat, in perioade si regnurile deriva unul din altul, culminand cu coroana creatiei care este omul. Si acolo viata este initial aparuta in oceane pe planeta noastra si dupa aceea pe uscat...

Cred ca este un rationament cam "aventurier" avand in vedere ca este vorba in pasaj de o vedenie si nu de o descriere a celor intamplate real. Este o fortare a relevantei textului.

Este aventurier, de ce nu? Cercetam, cautam, poate si gasim daca Dumnezeu va vrea...

[Ioan Cr]

Daca presupunem ca Pamantul este Universul "vizibil" in care traim - a se intelege dimensiunile in care existam

Ezo, acest rationament nu ar mai fi conform textului biblic. Acel pamant care a rodit este "uscatul" (Facere 1:10) de pe pamantul "netocmit si gol" (= planeta Pamant); "tarina" daca vrei, din care am fost plamaditi si noi:

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om... (Facere 2:7)

Textul e cat se poate de clar. E vorba de planeta Pamant, cea cu continente si cu oceane:

Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. (Facere 1:10)

Iarasi, doar Pamantul luat ca planeta poate admite succesiunea zi-noapte, numai in asa fel poate avea ratiune punerea "luminatorilor" pe bolta:

A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul (Facere 1:16-17)

Mai departe, pasarile care zboara "pe pământ, pe întinsul tăriei cerului" (Facere 1:20), evident zboara in atmosfera planetei Pamant, nu in spatiul intergalactic al Universului - exact ca si astazi.

Si tot asa mai departe. Pamantul din Facere este planeta Pamant, cea de astazi, cea dintotdeauna...

Cerul este lumea celor "de sus" sau "din inaltimi". Pentru mine este clar ca Cerul sau Cerurile sunt o forma a existentei superioara celei "de jos" unde suntem noi acum. Sus, adica mai aproape de Dumnezeu, un loc sau o stare sau ce-o fi care le permite ratiunilor create sa se asemene mai mult cu Creatorul lor: o lume mai activa, mai vie, mai iubitoare, la urma urmei aproape desavarsita. Nu mai zic de cele "de desubt", care formeaza o lume aparte, separata de celelalte doua si guvernata de principii anti-divine, intunecata si "moarta"...

Deci Cerul pentru mine nu reprezinta atmosfera care care inconjoara planeta noastra. Aceasta este cerul, nu Cerul ingerilor si al Sfintilor - ca sa zic asa.

Nu am spus ca cerul este doar atmosfera. Dupa Sfintii Parinti exista 3 ceruri, pornind si de la marturisirea Sf. Apostol Pavel ca a fost "rapit pana la al treilea cer" (2 Corinteni 12:2): primul este atmosfera, cerul in care zboara pasarile; al doilea este bolta cerului, sau cerul in care se afla luminatorii si stelele; al treilea, in sfarsit, este lumea invizibila, spirituala, a Ingerilor si a tronului lui Dumnezeu - "inaltimea" la care te referi tu.

Respectand textul Facerii este vorba anume de pamantul aflat sub primul cer, cela in care mai apoi vor zbura pasarile. In plus, acest prim cer este inconjurat de "apele de deasupra" (Facere 1:7), deci este limitat si el, la fel ca si pamantul de sub el. Daca sunt ape deasupra acestui cer, nu poate fi el acel ultim cer la care te referi tu.

Pamantul si apele sale este Universul in cele trei dimensiuni perceptibile, in marea sa parte fiind format din hidrogen la inceputuri. Dar pana sa se formeze primii atomi de H, a fost acel pamant care initial era netocmit si gol, probabil o singularitate adimensionala fara sens logic in care legile fizicii inca nu erau create, un haos infinit mic creat de Dumnezeu, deci care nu a existat dintotdeauna (asta presupunand ca timpul a fost creat o data cu Cerul "inaintea" Pamantului) - ca sa nu cad in vreo erezie... Si cand Dumnezeu a zis: sa fie lumina! Acest haos s-a supus voii divine si a devenit indata spatial si temporal, capatand dimensiuni si nascand si legile care urmeaza sa-l mentina in stare de functionare dupa pronia divina. Si era materie plus antimaterie care anihilandu-se reciproc in acel Univers-copil de dimensiuni deocamdata mici genera fotoni care inundau spatiul supraincalzit in toate directiile si se ciocneau devenind iarasi quarci si antiquarci... Dupa care spatiul s-a mai dilatat si s-a racit treptat, creand conditii pentru aparitia primilor nuclee si apoi a electronilor, dupa care acestia au fost organizati in atomi de hidrogen, materia triumfand in sfarsit asupra antimateriei. Si mai apoi lumina a fost despartita de intuneric pe alocuri, formandu-se probabil protogalaxii de materie cosmica deocamdata incandescenta, dar neorganizata in stele asa cum le stim noi astazi... Iar acea tarie mentionata poate sa reprezinte interactiunea tare care leaga quarcii impreuna, formand astfel protonii si neutronii, pe de alta parte nuclenii impreuna formand nucleele - de ce nu? Iar cand Dumnezeu a despartit apele de ape, poate ca au inceput primele reactii chimice care au cauzat nasterea heliului si a celorlalte elemente cu nuclee mici si putini electroni... Care elemente au format ulterior uscatul - tot sistemul periodic asa cum il stim azi, dar nu mai continui ca e tarziu s nu ma mai pot concentra.

Interesanta ipoteza, dar nu vad unde scrie despre toate astea in Biblie :o

Cert este ca nici un verset din Biblie nu este scris acolo fara sa aiba o insemnatate importanta. Nimic de prisos, mai ramane sa gasim interpretarea corecta.

Cred ca mai mult decat cautarea de ipoteze fantastice pentru explicarea unui text biblic mai importanta este fidelitatea fata de context. A spune ca o "vedenie" care se refera la evenimente viitoare - ca cea a profetului Daniel in Cap. 7 - se poate referi si la evenimentele trecute (si anterioare profetului insusi!) este pur si simplu caz de neglijenta hermeneutica. Mai ales ca in cursul tot acestei relatari i se descopera si semnificatia celor revelate:

15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.
16. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri.
17. "Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ,
18. Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor.

A cauta dovezi despre originea vietii intr-un asemenea text este, cum ziceam, fortare a relevantei lui.

Este aventurier, de ce nu?

"ca sa nu cad in vreo erezie..." spuneai mai sus. Spuneai bine.

[Ezo]

[...]

Sunt multe cuvinte cu doua sensuri in Biblie: zi, lume, pamant, cer si altele.

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

Aici cred ca este vorba despre o metafora, un mod de a descrie viziunea din lipsa de cuvinte potrivite pentru acea vreme, ba si pentru noi, cei de astazi. Profetul a vazut in descoperire lucruri deasupra ratiunii lui si le-a descris dupa putinta si, mai ales, dupa posibilitatea oamenilor de a intelege intrucatva ceea ce citesc.

Intrebare: este cerul din primul verset recreat in versetul 8? Nu, este vorba de alt "cer". Un simplu mod de a descrie la limita imposibilului maretia procesului creatiei...

14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.

N-as fi asa sigur ca aici este numai vorba de planeta noastra luminata de Soare si Luna. Poate ca este vorba si despre alte planete luminate de stelele pomenite in versetul 16. Planete care urmeaza sa fie populate de vietati samd.

Deci cuvantul pamant inseamna pe de o parte Univers, pe de alta parte Terra. E o simpla credinta de-a mea si nu ma astept sa ma clasifice nimeni ca eretic pentru atata lucru.


Cat despre profetia lui Daniel... Din cate stiu unele locuri pot fi interpretate in mai multe feluri si fiecare fel poate sa fie adevarat. Poate sa insemne si viziunea despre viitor, si despre trecut in acelasi timp. Seara ascult uneori din Filocalie si acolo e plin de interpretari ale versetelor mai ale din VT... Retin ca prin volumul 3, Maxim Marturisitorul talcuieste tot felul de numere, batalii, neamuri samd si uneori pe unele in mai multe feluri. Nu pot veni cu exemple concrete, dar asa retin. Si apoi, exista interpretarea in litera si in duh, nu? Nu o fac eu pe cea in duh, normal ca nu, dar imi ofer posibilitatea de a fi sceptic la comentariile Sfintilor Vasile si Ioan Gura de Aur la Facere. Nu cred ca voi putea sa accept vreodata ca zilele creatiei au fost perioade de 24 de ore pamantene.

[Ioan Cr]

Intrebare: este cerul din primul verset recreat in versetul 8? Nu, este vorba de alt "cer". Un simplu mod de a descrie la limita imposibilului maretia procesului creatiei...

Din cate stiu, in primul verset prin "cer" se are in vedere lumea nevazuta, iar prin "pamant" cea vazuta. Acest antropomorfism ("vazuta" si "nevazuta" si toate celelalte) al relatarilor cosmogonice indica de fapt perspectiva din care trebuie ele privite, adica tot omeneasca. Asadar, cu atat mai mult suntem justificati sa tratam la fel cu observatorul inspirat fenomenele cunoscute lui, in special cele imediate lui si noua (cum este atmosfera, planeta Pamant, uscatul, marile, luminatorii pe cer, vietatile etc). Cand acesta vede ca din "tarina" a fost plasmuit primul om, vede si numeste ceea ce cunoaste din experienta lui de toate zilele. Cand i se arata ca pamantul a rodit vegetatia, vede exact asta. Cand aude ca Dumnezeu porunceste "sa rodeasca pamantul din sine" - intelege exact asta. E un fel simplu de a spune lucrurilor pe nume. Si suficient!

N-as fi asa sigur ca aici este numai vorba de planeta noastra luminata de Soare si Luna. Poate ca este vorba si despre alte planete luminate de stelele pomenite in versetul 16. Planete care urmeaza sa fie populate de vietati samd.

Deci cuvantul pamant inseamna pe de o parte Univers, pe de alta parte Terra.

Dar in discursul nostru initial era vorba despre originea vietii pe Pamant. Am aratat ca textul biblic este destul de explicit atunci cand descrie aparitia primelor forme de viata din "pamant". Urmand ipoteza ta riscam sa introducem necunoscute abuzive in "ecuatie". Iti propun o alta perspectiva a lucrurilor ca sa-ti demonstrez asta: incearca sa urmaresti zilele Creatiei in directie inversa, de la capat la inceput. Facand asta, eu unul gasesc mult mai potrivita intelegerea simpla a lucrurilor: "pamant" = Globul, "fata pamantului" = lumea de pe Terra, "uscat" si "mare" = continentele si oceanele planetei noastre. Singurul pas mai confuz este identificarea pamantului celui "netocmit si gol" (versetul 2) si a pamantului din versetul 1. Insa pentru scopul pe care ni l-am propus (originea vietii) acestea din urma, cred eu, sunt irelevante.

E o simpla credinta de-a mea si nu ma astept sa ma clasifice nimeni ca eretic pentru atata lucru.

Nu am vrut sa te jignesc cand te avertizam de erezie! Problema nu sta in cercetarea intelesurilor profunde, ci in cautarile hazardate, indepartate atat de text (si de context), cat si de Traditia ganditorilor sfinti. Poti sa nu fii de acord cu interpretarea Sfintilor Parinti data unor careva texte, dar nu poti sa nu respecti cadrul textual propriu zis. E bine totusi sa deprindem si ascultarea de Sfintii Parinti chiar atunci cand suntem in contradictie cu ei, incercand sa-i intelegem cand ne pare ca gresesc, pentru ca ne place sau nu, suntem noi cei ce avem invata de la ei, nu invers! Nu este o invitatie la asimilare oarba, ci la flexibilitate si receptivitate duhovniceasca. Nu este erezie sa nu fii de acord cu ei (in adevarurile secundare), dar un dezacord persistent o poate favoriza...

Si apoi, exista interpretarea in litera si in duh, nu? Nu o fac eu pe cea in duh, normal ca nu, dar imi ofer posibilitatea de a fi sceptic la comentariile Sfintilor Vasile si Ioan Gura de Aur la Facere. Nu cred ca voi putea sa accept vreodata ca zilele creatiei au fost perioade de 24 de ore pamantene.

E suficient sa crezi ca la Dumnezeu si asta este posibil

[Ezo]

E suficient sa crezi ca la Dumnezeu si asta este posibil

Este mai mult decat evident pentru mine ca toate sunt cu putinta la Dumnezeu, inclusiv creatia savarsita in 144 de ore. Si-o clipa ar fi fot de-ajuns. E ridicol argumentul ca Il consideram pe Dumnezeu neputincios daca inlocuim cele 144 de ore cu 14 miliarde de ani - de-a dreptul haios.

Insa noi uitam ca El este vesnic si ca timpul este un simplu parametru al cosmosului gandit de Logos. Nu vrem sa intelegem ca descrierea celor sase "zile" presupune optiunea Creatorului de a-Si termina opera in timp, sub timp, de la nefiintare la fiintare, de la inexistenta la existenta, intr-un proces evolutiv care respecta legile de El hotarate mai inainte de timp si de pacat... De ce nu vor oamenii sa accepte revelatia Genezei ca o etalare a etapelor creatoare in chip natural, nu fortat, fara sa contrazica legile fizicii asa cum o descoperim astazi? Ce au zilele creatiei in comun cu zilele pamantene - nu pot sa inteleg. Ca asa s-a exprimat Moise? Da, dar eu stiu un lucru limpede si clar: cuvantul ebraic care desemneaza ziua este YOM sau YUM si inseamna pe de o parte zi, pe de alta parte perioada de timp.

Vorba Parintelui Galeriu: sper ca nu mai este astazi cineva care sa creada ca zilele facerii au durat 24 de ore, Doamne pazeste!