Despre formulele de salut in Ortodoxie

Fiecare scrie ce doreşte şi discuta cu cine vrea, dar pe teme teologice (ce nu se încadrează la vreunul din compartimentele de mai sus)
Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 17 Mar 2012, 12:06

"baticoasele"? Mai aveţi şi sinonime aici, precum: "bandajatele la cap", că aşa îi zicea un preot soţiei mele în dispreţ faţă de faptul că purta permanent "bandajul".
Deloc onorabil din partea unor clerici. Dar dacă acestea sunt ca cele nebune, atunci să le spună cineva, însă mai delicat, părerea mea..
Maria-Andreea, trebuia să pun şi emoticonul :oops: ca să-mi înţelegi indignarea? Păi cine comentează despre purtarea baticului la modul acesta ... merită o palmă! Cum mai poate privi la icoana Preacuratei, ironizând pe cele ce poartă baticul?
Dar părintele Petru nu prea a gândit când a postat mesajul.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde maria_andreea » 17 Mar 2012, 13:25

Dar părintele Petru nu prea a gândit când a postat mesajul.
Off, părinte Dimitrie, sigur că a gândit, dvstră aţi pierdut contextul în care a spus acestea; se referea la cele care se aseamănă fecioarelor nebune, preferând gesturile neprefăcute, simple chiar dacă neînsoţite de formă (batic).
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 579
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde presviter » 04 Apr 2012, 23:17

O formă de salut mai importantă decît cele discutate pînă acum consider a fi SĂRUTUL PĂCII.
În vechime, se cunoaşte istoric, în biserică la fiecare sf liturghie era sărutul păcii, bărbaţii între ei, la fel şi femeile între ele, spuneu,''Hristos în mijlocul nostru'', celălat spunea ''este şi va fi'' asta se mai întâmpla şi pe drum între cei ce împărtăşeau aceeaşi credinţă şi sentiment, practică care se menţine între clerici şi astăzi la sf Liturghie, la un moment dat.
Aici avem încă un exemplu clar de clericalizare / demisie a laicatului.

Practicarea din nou a sărutării păcii de către credincioşi ar fi benefică
Timp de peste zece secole toţi participanţii la Sfânta Liturghie, atât clericii cât şi credincioşii, îşi dădeau sărutul păcii. După secolul al X-lea acest ritual s-a restrâns la clericii din altar, dar restrângerea nu a fost urmarea unei hotarâri a autorităţii bisericeşti. În articolul precedent şi în cel de faţă am încercat să surprindem importanţa deosebită a acestui gest al păcii care face parte din structura originară a Sfintei Liturghii. El nu poate fi redus la o stare sufletească ci implică un act concret prin care iubirea şi pacea dumnezeiască este primită şi transmisă fratelui din biserică, unindu-ne cu toţii în iubirea lui Hristos şi mărturisirea Sfintei Treimi, structura supremei iubiri.

Un gest al păcii este prezent în toate riturile liturgice creştine, forma lui concretă de împlinire fiind diferită de la un rit la altul şi de la o epocă la alta, în funcţie de contextul cultural şi tradiţiile locale. Esential în ceea ce priveşte sărutarea păcii nu este însă forma concretă de împlinire ci faptul de a fi un gest trupesc care să exprime dragostea curată faţă de aproapele.

Din fericire, dăruirea sărutarii păcii între credincioşi nu a dispărut cu totul nici în Ortodoxie. În cazul ţării noastre, Părintele Dumitru Staniloae dă mărturie despre practicarea sărutului păcii în unele biserici din Transilvania într-o formă specifică: sărutarea mâinilor credincioşilor mai în vârstă de către cei mai tineri urmată de îmbrăţişarea lor, bărbaţi cu bărbaţi şi femei cu femei. Aceeaşi practică se întâlneşte şi la sud de Carpaţi. Păstrarea pe alocuri în Ortodoxie a acestui gest al păcii între credincioşi precum şi lipsa unei hotărâri a autorităţii bisericeşti care să-l interzică dovedeşte că nu există nici un impediment canonic pentru săvârşirea lui. Din contră, importanţa sa deosebită în angajarea participării efective a credincioşilor la slujbă dovedeşte importanţa reintroducerii lui, în ultimul timp întâlnind tot mai multe iniţiative în acest sens. Mulţi credincioşi au pierdut conştiinţa împreunei slujiri la Sfânta Liturghie şi tind să devină simpli spectatori pasivi: nu aduc darul de pâine şi vin la altar, nu cântă, nu se împărtăşesc decât rareori, nu-şi dau sărutul păcii. Sigur, reintroducerea sărutului păcii nu rezolvă toate problemele, dar este un pas înainte spre o participare deplină la slujbă. Cei care l-au practicat pot da marturie că, atunci când e făcut cu sinceritate, sparge efectiv zidurile care ne despart de multe ori de cei ce se întâmplă să fie lângă noi în biserică, făcându-ne să ne simţim fraţi. Şi să nu uităm că mulţi din cei ce părăsesc Ortodoxia pentru a merge la secte acuză faptul că nu au simţit comuniunea şi iubirea în Biserică şi nu au înţeles slujbele.

În mod concret sărutul păcii între credincioşi se poate da astăzi în timpul cântării Iubi-Te-voi Doamne a cărei interpretare este permisă de Liturghier. Cântarea este foarte potrivită pentru acest moment, mărturisind că iubirea aproapelui îşi ia puterea din iubirea lui Dumnezeu. Sărutul se poate da între vecini, ca în epoca primară, bărbaţi cu bărbaţi şi femei cu femei, fără a se produce tulburare în biserică. Ca formă concretă, adaptându-ne la contextul de azi, nu se pune problema sărutului pe gură. Se poate opta pentru forma tradiţională românească, sărutarea mâinilor credincioşilor mai în vârstă de către cei mai tineri urmată de îmbrăţişarea lor, care însă este greu de aplicat în mediile mai puţin tradiţionale, sau pentru simpla strângere a mâinii ca în ritul roman. Credem însă că cea mai potrivită formă este cea practicată de preoţi în altar: strângerea mâinii şi sărutarea umerilor însoţită de formula „Hristos în mijlocul nostru” - „Este şi va fi” - „Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. Când preotul slujeşte singur îşi poate da sărutarea păcii cu paracliserul aşa cum se practica şi în vechime
.
Pr. Florin Botezan, Sf. Liturghie - Cateheza desăvîrșită.

Acest gest a fost reluat în unele comunități, deși nu au lipsit cei care să acuze aici o imitație de la catolici sau de la penticostali.
Fraților întru slujire, ce ne împiedică să îl scoatem de la naftalină și să ne bucurăm de el :?:
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5376
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde protosinghel » 27 Apr 2012, 22:44

O formă de salut mai importantă decît cele discutate pînă acum consider a fi SĂRUTUL PĂCII.
Acest gest a fost reluat în unele comunități, deși nu au lipsit cei care să acuze aici o imitație de la catolici sau de la penticostali.
Fraților întru slujire, ce ne împiedică să îl scoatem de la naftalină și să ne bucurăm de el :?:
În forma în care este făcut în comunităţile la care vă referiţi, gestul e o imitaţie catolică 100%. Şi nu zic că e rău, dar aşa este...

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde Dionysie » 28 Apr 2012, 14:04

Numai să nu fie o nouă formă fără fond aşa cum de atâtea ori au implementat valahii noştri carpatini şi mioritici. Având în vedere starea actuală de lucruri opinia mea este că se riscă încă o formă fără fond. De aceea cred că trebuie lucrat la fond şi nu la formă, deci la construirea unei autentice păci creştine („pacea Mea vă dau, nu cum vă dă lumea”) şi mai apoi să vedem şi săruturi ale păcii sau alte gesturi de genul. Atâta timp cât creştinii sunt nişte „creştini de carton”, „sărutul de carton” sau „salutul de carton” nu ar face decât să adauge formalism formalismului.

Ionela
Mesaje: 2
Membru din: 26 Apr 2012, 23:00
Confesiune: ortodox
Preocupări: profesor

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde Ionela » 03 Mai 2012, 23:53

Mie mi se parea ca "baticoasele" erau dintre cei mai ravnitotori din facultate, iar faptul ca salutau cu "Doamne ajuta" mi se parea frumos, ca o rugaciune.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde maria_andreea » 07 Noi 2013, 18:37

Îi rog pe cei care știu, din surse sigure, să ne posteze formulele de salut, la întâlnirea și la despărțirea (la începutul și la sfârșitul unei comunicări scrise) dintre un mirean și un cleric. Cum trebuie să salute mireanul?

Mulțumesc!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Liviu0123
Mesaje: 11
Membru din: 19 Mar 2016, 16:20
Confesiune: ortodox
Preocupări: Student

Re: Despre formulele de salut in Ortodoxie

Mesaj necititde Liviu0123 » 10 Mai 2016, 16:03

Mie mi se parea ca "baticoasele" erau dintre cei mai ravnitotori din facultate, iar faptul ca salutau cu "Doamne ajuta" mi se parea frumos, ca o rugaciune.
Aşa este fusta scurtă şi batic .


Înapoi la “ALTE SUBIECTE TEOLOGICE”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron