Atotprezenta Cuvantului, in timpul intruparii

[dmas]

Tinand cont de faptul ca in Cuvantul intrupat natura umana era unita cu natura divina, cum putea Cuvantul intrupat sa fie atat in comuniune cu Tatal si cu Duhul, cat si in trup in comuniune cu oamenii, totodata in timp si in afara de timp ? Cum putea Cuvantul sa fie atotprezent, dupa ce si-a asumat natura umana, cum putea sa fie in intregime Dumnezeu si in intregime om in Persoana Fiului, si in acelasi timp sa fie atotprezent ? Ce inseamna mai exact atotprezenta Cuvantului (inainte de intrupare, dupa intrupare, si dupa inviere), si ce inseamna ca Dumnezeu e prezent in toate, si totusi in nimic ? Ma iertati, sunt incepator intr-ale dogmelor bisericesti, de aceea, daca am facut greseli in formularea intrebarilor, va rog sa ma atentionati.

[Ioan Cr]

Fara griji... nimeni nu intelege asta...

[Ioan Cr]

Cand ne dam seama ca S-a Intrupat DUMNEZEU nu cred ca trebuie sa ne mai indoim de faptul ca la El toate sunt cu putinta.

Dumnezeu nu este limitat de timp, prezenta Lui in timp inseamna de fapt prezenta timpului in Dumnezeu. In mod similar judecam si despre Intrupare - trupul nu este o "cutie" in care odata intrat, nu mai poate fi in totalitate si in alta parte, ci trupul este ceea ce se adauga lui Dumnezeu la Intrupare. Dumnezeu-Cuvantul isi asuma "framantatura" omeneasca ramanand Cuvant si Dumnezeu adevarat, deasupra timpului, in comuniune cu Tatal si cu Fiul. Pur si simplu unghiul de vedere este putin altfel - Dumnezeu este transcendent chiar in imanenta.

[dmas]

Cand ne dam seama ca S-a Intrupat DUMNEZEU nu cred ca trebuie sa ne mai indoim de faptul ca la El toate sunt cu putinta.

Dumnezeu nu este limitat de timp, prezenta Lui in timp inseamna de fapt prezenta timpului in Dumnezeu. In mod similar judecam si despre Intrupare - trupul nu este o "cutie" in care odata intrat, nu mai poate fi in totalitate si in alta parte, ci trupul este ceea ce se adauga lui Dumnezeu la Intrupare. Dumnezeu-Cuvantul isi asuma "framantatura" omeneasca ramanand Cuvant si Dumnezeu adevarat, deasupra timpului, in comuniune cu Tatal si cu Fiul. Pur si simplu unghiul de vedere este putin altfel - Dumnezeu este transcendent chiar in imanenta.

E greu pentru mine sa inteleg cum poate Hristos sa fie in totalitate in trup, si in acelasi timp in totalitate (si) in alta parte.

Si mai este o problema. Daca Hristos S-a facut si ipostas al firii umane, cum poate El, ca Persoana intreaga (Dumnezeu si om), sa fie in acelasi timp si pe pamant si in cer, atata timp cat un om nu poate fi atotprezent, iar dumnezeirea nu poate fi despartita de umanitate dupa intrupare ? Caci nu putea fi numai dumnezeirea lui atotprezenta, nu ? Caci din cate stiu, firea e impersonala... deci ori Persoana lui intreaga (dumnezeirea si umanitatea) era atotprezenta dupa intrupare, ori nu era. Asta nu inteleg: cum putea Persoana Lui sa fie atotprezenta dupa ce a asumat trup ca al nostru ?

[Ioan Cr]

E greu pentru mine sa inteleg cum poate Hristos sa fie in totalitate in trup, si in acelasi timp in totalitate (si) in alta parte.

Nu este Hristos, ci Dumnezeu Cuvantul (Ipostaza lui Iisus Hristos). In Hristos putem "distinge" (iertati expresiile cam barbare pentru realitati atat de nobile...) Ipostaza (Cuvantul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Sf. Treimi), natura Dumnezeiasca si natura omeneasca. Prin Ipostaza Hristos este Unul, Dumnezeu adevarat si Om adevarat.

Si mai este o problema. Daca Hristos S-a facut si ipostas al firii umane, cum poate El, ca Persoana intreaga (Dumnezeu si om), sa fie in acelasi timp si pe pamant si in cer, atata timp cat un om nu poate fi atotprezent, iar dumnezeirea nu poate fi despartita de umanitate dupa intrupare ? Caci nu putea fi numai dumnezeirea lui atotprezenta, nu ? Caci din cate stiu, firea e impersonala... deci ori Persoana lui intreaga (dumnezeirea si umanitatea) era atotprezenta dupa intrupare, ori nu era. Asta nu inteleg: cum putea Persoana Lui sa fie atotprezenta dupa ce a asumat trup ca al nostru ?

Dar numai Dumnezeirea si ESTE atotprezenta. Putem sa ne imaginam Intruparea ca un fel de "punct" de tangenta intre vesnicie si temporalitate, punct care trece prin Hristos - si anume prin Ipostasul Lui. Iarasi, prin analogie vulgara, punctul care rezulta din tangentialitatea spre ex. a doua circumferinte, dupa unire apartine "egal" ambelor realitati. Este fundamentala distinctia intre IPOSTAS si NATURA. In Hristos avem doua naturi dar UN SINGUR Ipostas - cel al lui Dumnezeu Cuvantul. In Hristos nu exista ipostas omenesc (dar exista natura omeneasca, inclusiv suflet cu vointa, ratiune, constiinta...).