Mesaj necititde dimitrie » 17 Sep 2011, 22:51
Acum spui că Tatăl şi Fiul au aceaşi natură - dumnezeirea, acum negi atotştiinţa Fiului, ceea ce este egal cu negarea deofiinţimii.
Dacă de exemplu, recunoşti atotputernicia (adică poate orice) ca fiind proprie dumnezeirii, recunoşti şi atotştiinţa în virtutea faptului că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, inclusiv cunoaşterea celor viitoare. Ai auzit pe Domnul să nege ceea ce a afirmat Filip ori Petru : "Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu" ? (Ioan 16:30.şi 17:21)
Uite ce spune Domnul: "El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa." (FA.1:7) Că dacă El nu era atotştiutor, n-ar fi zis "Nu este al vostru...." ci "Nu este al nostru...".
Iar prin următoarele: "Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Mc.13:32), ne arată prin repetarea negaţiei nici, că este aparte de îngeri inclusiv atunci când vorbim despre cunoaştere: El cunoaşterea o are toată, însă de la Tatăl. Prin aceasta El recunoaşte pe Tatăl ca Unic izvor al fiinţei divine (şi prin aceasta al atributelor specifice fiinţei divine). Şi deci, mărturiseşte că din Tatăl Îşi are fiinţa, şi odată cu ea şi atributele divine între care nu lipseşte atotştiinţa. Şi precum spune că: "şi I-a dat Lui să aibă viaţă în Sine Însuşi" , putem spune aceleaşi despre toate atributele fiinţei divine însă, acel I-a dat este spus de fiecare dată, arătând pe Tatăl drept cauză; lucru dealtfel specific Născătorului - de a fi cauză.
Şi apoi, dacă afirmi dumnezeirea Fiului trebuie să ştii că dumnezeirea este nepătimitoare, adică nu suferă de neştiinţă (cum afirmi d-ta în cazul Fiului) ori de altceva asemănător.
Trebuie să accepţi că Fiu este şi atemporal (după dumnezeirea Sa) şi deci, cunoaşterea Sa (a celor viitoare în cazul nostru) nu este condiţionată de succedarea momentelor temporale, adică nu suferă curgerea timpului spre a putea cunoaşte.
Mai mult, nu te faci pe sineţi vrednic de anatemă adăugând ceva la spusele Domnului din Evanghelie? Domnul spune:
"Toate câte are Tatăl ale Mele sunt" (Ioan.16:15), dar d-ta vii şi spui: mai puţin atotştiinţa! Dacă nu te vei îndrepta de adăugarea acestui cuvînt, ce te poate aştepta decât Anatema?
Şi încă: dacă gândeşti ceva despre Fiul, aceeaşi trebuie să afirmi şi despre Tatăl (afară de modul existenţei: Tatăl e necauzat iar Fiul e cauzat prin modul Naşterea ), că Însuşi Domnul spune: "Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele" (Ioan.17:10).... Să mai continui?
Şi apoi, de ce ar ascunde ceva Tatăl de Fiul, cum ar fi o simplă dată? Oare că:
a) Fiul nu ar putea ţine secretul şi l-ar divulga oamenilor ? Dar Fiul spune: "Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis" (Ioan.5:30);
b) Tatăl ar fi egoist? Nicidecum, că Dumnezeu este iubire şi apoi cum rămâne cu Ioan.16:15 şi 17:10?
P.S.
Mai scriu peste 2 săpt (poate).
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!