Şi eu tot la general am vorbit, numai că am exemplificat pe un caz.E adevarat ca are liber arbitru, dar are o predispozitie spre pacatele pe care le are si parintii sai;...nu m-am referit strict la un anumit caz, ci in general!
Această predispoziţie e corectă ceea ce zic eu e că predispoziţia nu se moşteneşte ca "o avere". Microbul păcatului există in aer de la neascultarea protopărinţilor, mediul familial poate crea imunitate acestrui microb sau din contră sa-l ajute să devasteze fiinţa urmaşului şi nu să-l transmită copilului. Această "transmitere" a păcatului e de fapt repetarea prin acceptare a păcatelor cu care au fost momiţi şi pe care le-au acceptat şi înaintaşii noştri. Notez că microbul de care vorbeam are sens conotativ fără a avea funţiile unui microb biologic care se transmite.
Eu am o problemă cu acest cuvânt, transmiterea. Eu sunt de acord că moartea există de la un punct (neascultarea primilor părinţi), iar această existenţă se prelungeşte odată cu "lungirea", cu noii născuţi din om, dar nu o văd ca pe o transmitere de la om la om e ca şi cum am spune că Adam şi Eva aveau moartea (ca pe ceva propriu) pe care au dat-o mai departe copiilor :? , dar noi ştim că moartea nu era în planul creaţiei deci nu le este proprie primilor părinţi, asta e o părere care îmi aparţine.Moartea... poate fi considerata o pedeapsa pentru neascultare, si automat aceasta pedeapsa se va transmite si urmasilor urmasilor lor
Moartea e izolarea de pomul vieţii, fiind însăşi păcatul nemărturisit.Moartea e o consecinta a pacatului.