Păcatul şi firea umană

[Petrus]

1. Pacatul poate fi definit ca fiind acea situatie in care se incalca voia lui Dumnezeu!
2. Eu asa procedez "Oare ceea ce urmeaza sa fac e bine? Adica Dumnezeu ar fi de acord cu aceasta, sau aceasta este voia lui Dumnezeu?" si in functie de raspuns dau verdictul : e pacat, nu e pacat. E cam copilareasca ideea, dar eu asa procedez.
3. Pacatul de spala prin pocainta sincera, spovedanie si in final impartasasire.

Sfanta Scriptura nu ne lasa in ceata in privinta acestei intrebari. Ea defineste foarte clar ce este pacatul. Si, cand stim ca am pacatuit. Iata unde spune acest lucru:
Epistola Apostolului Pavel catre romani, capitolul 7 cu versetul 7

7...Dar eu n-am cunoscut pãcatul,decât prin Lege. Cãci n-as fi stiut pofta, dacã Legea n-ar fi zis: Sã nu poftesti!

4. Oricine fãptuieste pãcatul sãvârseste si nelegiuirea, si pãcatul este nelegiuirea.

Cu alte cuvinte, pacatul este calcarea unueia din poruncile lui Dumnezeu, cele zece. Caci "cine calca o singura porunca se face vinovat de toate" spune apostolul Iacov in epistola lui, la capitolul 2.Cu alte cuvinte, lehea celor zece porunci e ca o oglinda, ea imi arata starea mea morala.
De aceea nu trebuie sa-ti dai cu presupusul, definitia pacatului o gasesti chiar in Scripturi.
Curatirea de pacat n-o face Legea lui dumnezeu, ea e doar o oglinda, trebuie sa merg la Hristos sa ma curete cu sangele Sau.
Aici trebuie sa am credinta in EL, sa ma pocaiesc , sa-mi marturisesc pacatele si EL m va ierta , ma va face o faptura noua.
Acesta e procesul mantuirii.Asa Spune Scriptura sau Biblia.

[andr3y]

Nu inteleg totusi rostul intrebarii d-voastra de vreme de stiati raspunsul....
Daca dumneata atunci cand ai incalcat una dintre porunci, sa luam exemplu dat de v-voastra "Sa nu poftesti" si ati poftit, ati incalcat legea. Dar legea ce este?

[Petrus]

Daca dumneata atunci cand ai incalcat una dintre porunci, sa luam exemplu dat de v-voastra "Sa nu poftesti" si ati poftit, ati incalcat legea. Dar legea ce este?

Acel set de reguli care te ajuta sa ai o buna relatie de iubire cu Dumnezeu si cu semenii. Aceste reguli (zece la numar) le gasesti in Iesirea,la capitolul 20, primele 17 versete. Este tot una cu Decalogul.

[andr3y]

Si Decalogul ce exprima?

Iertati si Hristos a inviat!

[cojanete]

Daca boala este ca urmare a pacatului,prin revenirea la rugaciune ,putem avea certitudinea insanatosirii trupesti si sufletesti?

[maria_andreea]

Daca boala este ca urmare a pacatului,prin revenirea la rugaciune ,putem avea certitudinea insanatosirii trupesti si sufletesti?

"Dacă fiul îi va cere tatălui pâine îi va da oare şarpe ?" Sigur, dacă reveniţi la rugăciune cerând sănătate trupească şi sufletească veţi primi.

[protosinghel]

Daca boala este ca urmare a pacatului,prin revenirea la rugaciune ,putem avea certitudinea insanatosirii trupesti si sufletesti?

"Dacă fiul îi va cere tatălui pâine îi va da oare şarpe ?" Sigur, dacă reveniţi la rugăciune cerând sănătate trupească şi sufletească veţi primi.

Să nu excludem totuşi voia şi libertatea lui Dumnezeu de a face ce vrea EL, mai ales dacă, în preştiinţa Sa, EL ştie că ne este mai de folos să fim bolnavi. Ceea ce însă în mod sigur ne va aduce rugăciunea, este bucuria de a fi mai aproape de Domnul şi chiar înţelegerea "tainei suferinţei".

[georgedimoiu]

Boala este consecința păcatelor și este mijlocul de îndreptarte pe care Dumnezeu, din marea sa iubire față de noi, ni-o dă pentru îndreptarea noastă. Însănătoșirea vine doar când e benefică pentru noi. Ex.: un bolnav merge la biserică, se roagă, se spovedește, de împărtășește, merge la maslu, dar dacă s-ar face sănătos nu ar mai face acestea.
Atunci ce e mai bine să fie sănătos sau bolnav?

[maria_andreea]

Să nu excludem totuşi voia şi libertatea lui Dumnezeu de a face ce vrea EL, mai ales dacă, în preştiinţa Sa, EL ştie că ne este mai de folos să fim bolnavi. Ceea ce însă în mod sigur ne va aduce rugăciunea, este bucuria de a fi mai aproape de Domnul şi chiar înţelegerea "tainei suferinţei".

Mulţi Sfinţi şi-au pus în pericol sănătatea prin asceza vieţii lor în Hristos, Ei sănătoşi trupeşte fiind ştiau că aceasta nu e suficientă, ştiau că aveau nevoie în primul rând de sănătatea sufletească, de nepătimire, de curăţire de păcate. Bolile inevitabile ostenelilor de negrăit, slăbiciunile din multa lor nevoinţă, suferinţa lor întradevăr devenea o taină pentru că prin ea ei se sfinţeau. Acum corect ar fi ca cei care cer sănătate ordinea să fie sufletească şi apoi trupească (cât este nevoie).

Şi răbdarea îşi are rolul ei important în suferinţă de orice fel (Sfântul Nil Calavritul purta o haină din păr de capră, fiind încins cu o sfoară. Această îmbrăcăminte nu o desfăcea decât odată pe an. În timpul acesta era atât de dezgustătoare suferinţa pe care i-o aduceau păduchii care inevitabil îşi făcuse loc în acel păr al hainei. Cu toate acestea nu şi-a lepădat haina decât după 1 an. A îndurat fără împotrivire... Şi noi spunem că Împărăţia Lui Dumnezeu se câştigă uşor.)

Mulţumesc pentru observaţia adusă răspunsului incomplet.

[georgedimoiu]

În cazul sfinților boala, neputința trupească, are rolul de a proulsa și mai sus în plan spiritual pe acela. Nu este conscința păcatului ci mijlocul prin care Dumnezeu îl urcă și mai sus.
Cert este faptul că Dumnezeu, care cunoaște cel mai bine cele dinăuntreu ale noastre, din iubire față de noi, totdeauna ne va da ceea ce este cel mai bun pentru noi în vederea mântuirii
Când vorbim de aceste aspecte totdeauna trebuie să avem în vedere iubirea lui Dumnezeu

[maria_andreea]

În cazul sfinților boala, neputința trupească, are rolul de a proulsa și mai sus în plan spiritual pe acela. Nu este conscința păcatului ci mijlocul prin care Dumnezeu îl urcă și mai sus.

Şi în cazul păcătoşilor (Sfinţii înşişi aveau conştiinţa celor mai mari păcătoşi) care este rostul bolii, suferinţei ?

[Florin-Constantin]

Sfintii sufera, cu ingaduinta lui Dumnezeu, din pricina potrivnicului diavol. Atunci cand ei s-au curatit in interior, diavolul ii intoarce pe cei apropiati impotriva lor, sau chiar apare sub forma trupeasca si ii loveste fizic. Incredibil, dar adevarat! Sunt multe cazuri in vietile sfintilor. De ce ingaduie Dumnezeu? Pentru ca omul, in trup fiind, inca poate cadea pana la sfarsit! Am putea spune, ca Dumnezeu in multa Sa mila, ii fereste de cadere. Apoi, sfintii vad suferinta ca o stare in care Il traiesc pe Hristos Cel Rastignit, dar si Inviat. Stim ca El a umplut totul cu prezenta Lui, si durerea si necazul, moartea, plansul, bucuria, frica, groaza, spaima, TOTUL!!! In nici o stare omul nu mai este singur. Depinde de noi daca savarsim EPICLEZA! Adica, transformarea acestei stari, prin primirea Lui.
Paradoxal, Hristos sufera impreuna cu omul, si totusi acesta poate sa nu simta nimic (si de multe ori sa-L blesteme pe Dumnezeu), pana ce nu se deschide Lui, Care intotdeauna a fost acolo si a suferit impreuna cu el.
Pentru pacatosi suferinta este cu adevarat cercetarea lui Dumneze, mila si iubirea lui nesfarsita! Oricum este ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca EL nu vrea nici macar trupeste sa suferim ceva, insa daca omul intinde coarda pana la maxim, aceasta se va rupe. Adica, calcand randuiala firii, aceasta se va razbuna (ex. mananci prea mult, te va durea stomacul, vei vomita, iti va fi rau, vei face nu stiu ce boala, etc...). Iar Dumnezeu ingaduie aceasta ca sa te vindece. Imagineaza-ti sa stai in foc si sa nu simti nimic, te va arde si vei muri fara sa stii!!! Asa si suferinta, pune frau pacatului. Insa, asa cum am mai spus daca nu va fi intalnire cu Hristos, vei muri, fiind chiar in suferinta.
Apoi, m-am intrebat de multe ori, de ce nu sufera cei bogati care o duc bine? Nu stim noi judecatile lui Dumnezeu. Insa, am gasit ceva interesant la un pr. duhovnicesc. Dumnezeu in iubirea lui nesfarsita, dupa cum am mai spus, nu vrea nici macar trupeste sa suferim ceva. Insa, vazandu-l pe acel om staruind in rau, adica alegand raul pentru vesnicie, ii daruieste macar fericirea pe pamant, din IUBIRE! Ceva de genul, si-a luat plata. A dat vesnicia pentru bogatia si placerea acestui pamant.

[georgedimoiu]

Imi cer scuze dar nu sunt de acord cu expresia: "Dumnezeu îngăduiește", nu este corect, Dumnezeu nu are un rol pasiv ci activ în mântuirea noastră, Dumnezeu nu îngăduie ci DĂ, din dragoste pentru noi, pentru îndreptarea noastră, pentru mântuirea noastră.

[maria_andreea]

Imi cer scuze dar nu sunt de acord cu expresia: "Dumnezeu îngăduiește", nu este corect

Cred că contextul făcea referire la "a da voie", "a îngădui" potrivnicului să aducă suferinţă.

[georgedimoiu]

Cui să dea voie și cui să îngăduie?

[maria_andreea]

Cui să dea voie și cui să îngăduie?

"Vrăjmaşului diavol" aşa cum i-a îngăduit şi în cazul lui Iov, fără însă a se atinge de sufletul lui.