Omul-colaborator al lui Dumnezeu spre desavarsirea creatiei?

[etrescu]

Omul - colaborator al lui Dumnezeu spre desavarsirea creatiei?

Este oare corecta aceasta afirmatie din punct de vedere ortodox? Sunt intr-o ceata deasa

[protosinghel]

Omul - colaborator al lui Dumnezeu spre desavarsirea creatiei?

Este oare corecta aceasta afirmatie din punct de vedere ortodox? Sunt intr-o ceata deasa

Dacă e să trecem peste exprimarea puţin defectuoasă şi să încercăm să înţelegem afirmaţia în sens ortodox, atunci poate fi considerată corectă.
Dar în forma ei de acum poate da naştere şi la o mulţime de interpretări greşite. Chiar nu am timp să detaliez şi-l las pe prietenul meu Ioan Cr., care e pasionat de astfel de subiecte.

[etrescu]

Omul - colaborator al lui Dumnezeu spre desavarsirea creatiei?

Este oare corecta aceasta afirmatie din punct de vedere ortodox? Sunt intr-o ceata deasa

Dacă e să trecem peste exprimarea puţin defectuoasă şi să încercăm să înţelegem afirmaţia în sens ortodox, atunci poate fi considerată corectă.
Dar în forma ei de acum poate da naştere şi la o mulţime de interpretări greşite. Chiar nu am timp să detaliez şi-l las pe prietenul meu Ioan Cr., care e pasionat de astfel de subiecte.

Sarut mana, parinte, pentru raspuns! Imi cer iertare pentru postarea tarzie! Astept si alte raspunsuri, cand vor sosi!

[Ioan Cr]

Va multumesc, parinte

Omul - colaborator al lui Dumnezeu spre desavarsirea creatiei?

Este oare corecta aceasta afirmatie din punct de vedere ortodox? Sunt intr-o ceata deasa

Seamana a titlu de referat. Aveti cumva o teza de scris?

Omul a fost chemat sa stapaneasca peste creatie ca un imparat (vedeti Facerea, porunca inmultirii), iar creatura a primit porunca sa asculte de om. Prin neascultarea omului, creatura suspina si ea, nefiindu-i firesc sa nu i se supuna aceluia: dar cum ar putea, cand omul nu mai este acelasi? Creatura, in fidelitatea ei fata de Dumnezeu, nu poate sa-I stea impotriva, la fel cum nici in fata robilor adevarati ai lui Dumnezeu nu-si poate arata rezistenta. Omul, lucrandu-si mantuirea prin credinta si viata cuvioasa, se apropie de Dumnezeu si prin asta elibereaza si creatia, prin faptul ca-i usureaza ascultarea, ca in sfarsit, ea sa poata asculta si de Dumnezeu si de om fara contradictie. Omul este in relatie si cu tarana din care a fost luat, fapt pentru care va trebui sa raspunda: cand se intoarce spre Dumnezeu, prin ochii lui priveste intreaga creatie. Dar este si norocos cand, departe de Dumnezeu, tot Il vede - prin ochii creatiei.

[etrescu]

Foarte frumos raspunsul! Multumesc!
Nu am de elaborat o lucrare Am intalnit ideea pe internet si m-a intrigat putin, pentru ca, la prima vedere, implica faptul ca Dumnezeu ar fi creat o lume imperfecta. Pentru ce ar fi avut El nevoie de un colaborator la desavarsirea unei lumi perfecte? Dar, dupa caderea in pacat, in lume a intrat raul, imperfectiunea. Recunoscandu-si vina si neputinta de a asculta poruncile lui Dumnezeu, cerand ajutorul Lui si dorind din toata fiinta intoarcerea la starea originara, omul participa la restaurarea creatiei.

Totusi, pamantul va pieri prin foc, vor fi create un pamant nou si un cer nou. Putem fi optimisti la modul sugerat de fragmentul urmator?

"In procesul slujirii lumii si creatiei Biserica doreste ca pe temeiul dragostei sa se realizeze o solidaritate umana, o unitate de actiune impotriva raului care ameninta lumea sub atatea forme. Prin solidaritate umana se vor putea indrepta nedreptatile sociale, ura dintre oameni, razboaiele sangeroase si se va face loc unui echilibru spiritual, unei vieti morale plina de demnitate apropiata de scopul pentru care a fost creata intreaga faptura, la infaptuirea carora Biserica poate contribui in mod deosebit."

[protosinghel]

Eu aş face o nuanţare:
- termenul "desăvârşire" pare cât se poate de potrivit pentru om, iar pentru creaţia neraţională, poate ar fi mai potrivit un alt termen - "sfinţire", de exemplu.

[electric77]

Totusi, pamantul va pieri prin foc, vor fi create un pamant nou si un cer nou. Putem fi optimisti la modul sugerat de fragmentul urmator?

Asa sa fie oare?
haideti sa vedem ce spune Biblia:

2 Petru 3:5  Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
6  şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

De ce zice "cerurile si pamantul", de acum? adica de ce se spune cerul si pamantul de odinioara, cand a fost potopul, si cerul si pamantul de acum? nu este acelasi Pamant, aceleasi Ceruri? la Potop a fost distrus Pamantul? nu! deci Pamantul ca planeta nu va fi distrus nici la urmatoarea judecata.

Si ce zice de foc? ca arde Pamantul? nu! ci oamenii nelegiuiti.

Iata un verset in care Pamantul are sens de "oameni ai timpului respectiv":

Geneza 11:1  Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

Pamantul vorbeste ? sau oamenii vorbesc?

[IOACHIM]

electric, esti off topic. Si pare-se ca vrei cu orice pret sa contrazici. Omul ce spune acolo spune f. bine si limpede, pe intelesul oricui.