spune-mi si mie care este scopul pentru care ne confectionam icoane?
Întreabă-L pe Cel Care poruncit acest lucru lui Moise (Chivotul, şarpele de aramă, etc.); întreabă-L pe Cel Şi-a imprimat Chipul pe mahramă şi l-a trimis regelui Avgar al Edesei spre vindecare, dar şi Veronicăi pe drumul spre Golgota; pe Cel ce a rânduit Crucea ca semn al Său ["...,si va fi Domnul numit si întru
semn vesnic, si nu va lipsi"(Isaia,55;13-Biblia 1914),"... Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi spre
semnul căruia i se va zice va împotrivă.(Lc.2:34, Biblia 1914), Mt.24:30], etc.
apoi spune care este scopul inchinarii la icoane
Eu ţi-am mai răspuns ...
si de ce ne inchinam
prin intermediul
icoanei in loc sa ne inchinam direct celor reprezentati in ele?
ddc, pe ce lume te afli? Ai cumva, la comandă, contact vizual cu Domnul ori cu Sfinţii Căruia şi cărora te rogi (dacă o faci, deşi nu prea cred că te rogi Sfinţilor), iar noi nu ştim? Când am să-L văd pe Domnul înaintea mea, voi lăsa deoparte icoana Sa. Nu ai înţeles că cinstirea icoanei urcă la protochipul ei? La fel şi necinstirea ei, tot la protochip urcă! Ţi-am dat atâtea exemple în răspunsurile mele şi degeaba?
Zici că Hristos e viu, la fel şi aproapele. Da, aşa este! Dar cine a spus că icoana trebuie să fie o persoană ca să poată fi icoană, aşa încât cinstea adusă ei să urce la protochipul ei? Ţi-am dat exemplu cu Chivotul Legii: necinstirea Chivotului a însemnat necinstirea lui Dumnezeu, şi de aici pedeapsa. Uza a fost bine intenţionat, dar
scopul nu scuză mijloacele: sprijinirea Chivotului prin contact direct nu-i era permisă lui, din moment ce Legea nu dădea voie decât preoţilor să-l atingă direct (Deut.10:8). Un bine nu e bine dacă este făcut în afara Legii (dogmă, morală sau cult în cazul de faţă). Vezi şi în Levitic.16:2;12-13, ce legătură puternică este între icoană (obiectul de cult, vezi şi Dan.5:23) şi protochipul ei. Ţi-am adus câteva exemple cu icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul...
spune-mi si mie care este scopul pentru care ne confectionam icoane?
1. Întreabă-L pe Cel Care poruncit acest lucru lui Moise (Chivotul, şarpele de aramă, etc.); întreabă-L pe Cel Şi-a imprimat Chipul pe mahramă şi l-a trimis regelui Avgar al Edesei spre vindecare, dar şi Veronicăi pe drumul spre Golgota; pe Cel ce a rânduit Crucea ca semn al Său (Mt.24:30), etc.
2. Alt scop pentru care ne confecţionăm icoane (dacă cel anterior poate fi enumerat drept scop) este ca să vadă mama, sora, prietena /soţia, fiica mea, a ta, eu, tu, cum se îmbrăcau Maica Domnului, Mântuitorul, Apostolii şi toţi Sfinţii; ca să ştim şi noi de aici ce este buna-cuviinţă. Mai apoi vedem din icoane că nu erau tatuaţi şi nici cu belciuge prin nas, etc.
Maica Domnului, dar şi toate Sfintele femei nu dădeau (şi nici dau azi femeile cu minte în cap,) război trupesc bărbaţilor prin modul în care se îmbrăcau, ori prin alt mod, cum dau acum femeile ori fetele (mai mult ori mai puţin conştient) celor ce le privesc (pe stradă,etc.). Astăzi, pe stradă cât şi în alte locuri, femeile provoacă spre a le
devora pe cei ce le privesc (Arză-le focul de case de modă, şi să-i cerceteze Domnul cu certare pe perverşii care ne pun pe piaţă haine de curve!). Aia e ddc, te uiţi la icoană şi te mai înţelepţeşti un pic (eu, tu, noi toţi - bărbaţi ori femei)!
3. Vindecarea de boli, alt scop (vezi scopul turnării şarpelui de aramă). Dar nu numai icoanele sunt porţi de revărsare ale harului tămăduitor, ci chiar lucrurile ce se ating de trupurile Sfinţilor (şorţurile Sf. Pavel, umbra Sf.Ap. Petru, brâul Maicii Domnului de la Vatoped, etc.). De lemnul Sf.Cruci e de prisos să mai vorbesc.
PS.
Am o propunere: înainte de a mai încerca vreun răspuns pentru acest
ddc ("
da
de
ce?"), să-l invităm să arate un minim de respect, şi să ne explice punctual (sau fie şi în rezumat) dacă a înţeles ceva din explicaţiile oferite până acum (şi nu neapărat ale mele, deşi s-ar cuveni). Am impresia că ne cam ostenim degeaba... (dintr-un punct de vedere: lămurirea lui).