Cunoasterea lui Dumnezeu

Învăţătura de credinţă ortodoxă pt "începători" şi "avansaţi"
Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:
Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 01 Iul 2011, 10:31

D-le "esenin" astăzi am citi cu atenţie ce aţi scris în ultimul mesaj şi vreau să vă spun că DA, aceasta este cunoaşterea adevărată. Cred că astfel doreşte şi Dumnezeu să-L cunoaştem pt că aidoma lui Pavel aceasta ne naşte la viaţa în Hristos, ne dă putere să trecem "peste şerpi şi peste balauri" pt că ştim ce şi cui credem... Şi credeţi-mă creştinii din ziua de astăzi ajung să-L cunoască astfel pe Dumnezeu.
Aseară îmi povestea o femeie: bărbatul meu făcea numai prostii (pierdea banii la jocuri, etc), mă rugam Maicii Domnului să-l aducă pe calea Bisericii pt că biserica poate fi un îndreptar al vieţii. Într-o zi au mers la o Mănăstire unde se aducea Icoana Maicii Domnului (făcătoare de minuni). Deşi bărbatul ei tocmai îşi terminase ţigara, preotul însărcinat cu organizarea, fiind învîrstă, ia cerut să-l ajute să ducă Icoana. Deşi era frig afară, lui îi era cald. Îmi spune femeia, Andreea, duminica următoare la 7 bărbatul meu mă zorea să mergem la Mănăstire pt că el trebuie să fie acolo, să-l ajute pe părintele să se îmbrace etc. Acum, caută Biserica, dar e foarte selectiv în sensul că merge doar acolo unde-L simte prezent pe Dumnezeu, din trăirea, slujirea preotului. Eu sunt sigură că acest bărbat a simţit, a meta-văzut, dumnezeirea pt că altfel nu se explică schimbarea lui.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Cred cu tărie că ceea ce trebuie să vină pt a desăvârşi este harul Lui Dumnezeu, dar pt a venii, pentru a-L primii trebuie să-i facem loc şi de aici începe lucrarea de renunţare a tot ce este ego, de pocăinţă...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 01 Iul 2011, 14:52

Pr Dimitrie,

Cred ca nu cititi ce scriu....
CHIAR asta am spus si eu: ca prima versiune (prin contemplare...etc) este una strict umana, chiar daca poate fi foarte avansata. Si a a doua (viziunea) este doar prin efectul Duhului. Una este a mintii, a doua a "Harului", cum ziceti dumneavoastra.
Dar Sf Pavel este mult mai exigent: "cunoastere" inseamna acestea doua IMPREUNA. Adica, in termenii vorbirii ordinare, cunoastere si intelegere (partea umana) + viziune (revelatie din partea Domnului). Fara una din componente (cea umana sau cea divina) nu este "cunoastere" ci simpla credinta. Asta spue in 1 Cor. 13 ! Noi suntem toti, Toma: pana nu punem mana nu avem certitudinea si chiar daca o punem avem inca puterea de a ne indoi. Iisus adauga "ferice de cei care nu vad si cred". Toma vrea un pic mai mult: a pune mana inseamna a avea o certitudine adeverita de simturi.

Nu are importanta pentru mine hetero- sau orto- doxia ! Vedeti bine, chiar aici pe forumul acesta, ca foarte multi ortodocsi sunt heterodocsi de fapt. Daca nu chiar eretici. In fine...dar asa e croita ortodoxia ca poata inghiti aproape orice.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 01 Iul 2011, 15:08

maria_andreea:
Ati inteles principiul, dar va duceti prea departe cu gandul. "Ceea ce este desavarsit" in citatul din Pavel este chiar cunoasterea fata catre fata. (nu va lasati gandul s-o ia razna in exaltarea pioasa, ramaneti fidela textului, ca de-aia e scris, sa intelegem si noi, cartitele.).

Avem doua feluri de lucruri in acel citat (le pun pe culori):
1. Lucruri in parte, partiale : 9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
2. Lucruri desavarsite, adica intregi. 1o Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

1.a Pentru ca cunoastem doar in parte (9) suntem nevoiti sa credem. (vedeti versetul 12, mai jos)
2.a Cand va veni cunoasterea deplina, desavarsita (adica DUPA MOARTE) atunci ceea ce este in parte (credinta) se va desfiinta.

versetul 12: 12.Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Conform cu 2.a, Ortodoxia prevede ca credinta se va sfarsi la moarte. Gata. De acolo mai departe vom CUNOASTE, si nu doar crede. (Vom vedea lumea duhovniceasca, fata in fata; de ce sa mai credem ?)

(fac acum abstractie de dragoste, de nadejde si de multe alte lucruri, si ma refer doar la credinta ca d=Dumnezeu exista). Multumesc frumos ca sunteti atat de atenta.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 01 Iul 2011, 21:44

Nu are importanta pentru mine hetero- sau orto- doxia ! Vedeti bine, chiar aici pe forumul acesta, ca foarte multi ortodocsi sunt heterodocsi de fapt. Daca nu chiar eretici. In fine...dar asa e croita ortodoxia ca poata inghiti aproape orice.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi.
Avem doua feluri de lucruri in acel citat (le pun pe culori):
1. Lucruri in parte, partiale : 9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
2. Lucruri desavarsite, adica intregi. 1o Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

1.a Pentru ca cunoastem doar in parte (9) suntem nevoiti sa credem. (vedeti versetul 12, mai jos)
2.a Cand va veni cunoasterea deplina, desavarsita (adica DUPA MOARTE) atunci ceea ce este in parte (credinta) se va desfiinta.
Cine nu Îl cunoaşte pe Dumnezeu încă din viaţa aceasta o să cam orbecăie şi după moarte în ceea ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu. Nu vă faceţi iluzii.
Eu sunt sigură că acest bărbat a simţit, a meta-văzut, dumnezeirea pt că altfel nu se explică schimbarea lui.
Nu tot ce zboară se mănâncă.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 01 Iul 2011, 23:11

Cand va veni cunoasterea deplina, desavarsita (adica DUPA MOARTE) atunci ceea ce este in parte (credinta) se va desfiinta.
Să ştiţi că aveţi şi aici dreptate. Am uitat din nou că dvstră gândiţi în termeni "de pură desăvârşire". Întradevăr cunoaşterea deplină va venii după moarte, însă mulţi creştini (care mai apoi au devenit sfinţi) au simţit încă de pe pământ dumnezeirea (parţial, e drept) ca răsplată şi întărire pt dragostea şi nevoinţa lor. De asemenea la fel ca primii creştini şi azi cei care îşi schimbă viaţa radical (ex. Danion Vasile) au trăit o certitudine a dumnezeirii, pt că altfel nu se explică efortul, martirul lor. Deci, eu la astfel de "vedere" am făcut referire, cei drept nu e deplină ci mai degrabă o pregustare a ceea ce înseamnă cunoaşterea deplină.

Să ştiţi că dvstră aveţi sânge de ortodox pur :) pt că sunteţi "perfecţionist", nu vă mulţumesc măsurile ci doriţi totul, desăvârşirea desăvârşită să zic aşa.
Îmi plac ideile dvstră şi vă citesc cu drag, deşi recunosc că uneori trebuie să reflectez mai mult la ce aţi scris pt că aveţi un alt stil, în sensul bun.

Cred şi eu că ne trebuie o pregătire încă de aici pt viaţa viitoare, mai ales că ne-au rămas şi cuvintele Mântuitorului drept mărturie:
Despre Botez
"Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19)
"De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia Lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5)
Sf. Ioan Botezătorul "Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3, 11)

Despre Sfânta Euharistie (Împărtăşanie)
"Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ziua de apoi (Ioan 6, 54)
"Adevărat, adevărat zic vouă dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui nu veşi avea viaţă în voi (Ioan 6, 53).
"Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 56)
"Cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine" (Ioan 6, 57)
PS: Ietraţi-mă pt exaltare ... Şi de asemenea nu vă supăraţi pe pr. Dimitrie sunt sigură că nu a citit atent pt că v-am spus sunteţi mai deosebit, la felul cum scrieţi.
Iar vis-a-vis de "aletheia" propun să nu-l/-o băgăm în seamă până nu scrie mai serios...
Şi încă ceva, mă bucur sincer că sunteţi membru al forumului, iar astăzi împliniţi 3 ani în această calitate (La mulţi ani! :) ).
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Ioan Cr » 01 Iul 2011, 23:59

versetul 12: 12.Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Conform cu 2.a, Ortodoxia prevede ca credinta se va sfarsi la moarte. Gata. De acolo mai departe vom CUNOASTE, si nu doar crede. (Vom vedea lumea duhovniceasca, fata in fata; de ce sa mai credem ?)
Eu unul vad aici o lacuna, dl Esenin. Nu mi se pare deloc ca aici Sf. Pavel ar echivala credinta cu cunoasterea incompleta (de altfel, cuvantul "credinta" nu figureaza nicaieri - poate vad eu rau - in acest pasaj). Contrastul se face - doar - intre vederea de acum si cea de apoi, intre cunoasterea de acum si cea de apoi.

Altfel - atentie - fraza "si dracii cred" devine absurda, chiar eronata (fiintele spirituale fac parte din lumea duhovniceasca, o cunosc "fata in fata").
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 02 Iul 2011, 07:03

Ioan Cr,
Va raspund detaliat mai incolo, va caut citatul. Sf Pavel foloseste cealalta definitie a credintei (nadejdea) ca sa spuna asta, si chiar o spune.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 02 Iul 2011, 09:07

Eu unul vad aici o lacuna, dl Esenin. Nu mi se pare deloc ca aici Sf. Pavel ar echivala credinta cu cunoasterea incompleta (de altfel, cuvantul "credinta" nu figureaza nicaieri - poate vad eu rau - in acest pasaj). Contrastul se face - doar - intre vederea de acum si cea de apoi, intre cunoasterea de acum si cea de apoi.
Ideea d-lui "esenin", dacă îmi permite este: aici cunoaştem în parte şi deci avem nevoie şi de credinţă ca un mijloc de a ne menţine pe calea lui Hristos (de a ajunde la cunoaşterea completă) pe când apoi cunoaştem deplin, iar credinţa nu mai îndeplineşte acelaşi rol ca în viaţa pământească pt că suntem fără primejdie de a părăsi calea (cunoaştem deplin). Deci nu mai e nevoie de ea pt întreţinerea vieţii în Hristos, deşi ea va exista, ea va face parte din noi pt că prin ea ne-am format.
Altfel - atentie - fraza "si dracii cred" devine absurda, chiar eronata (fiintele spirituale fac parte din lumea duhovniceasca, o cunosc "fata in fata").
Eu am înţeles aşa: cunoaştere = concept + vedere/teorie + practică, ori cei răi, chiar fiinţe spirituale fiind au teoria (cred) dar practica (vederea care vine din voinţă şi nevoinţă), nu.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 02 Iul 2011, 11:40

Cred ca maria-andreea a inteles.
Ioan Cr:
va dau un citat din Sf. Ioan Gura de aur, gasit aici:
http://www.crestinortodox.ro/carti-orto ... 80556.html

"Numai nadejdea in Dumnezeu si increderea in fagaduintele si in darurile Sale". Casa lui Dumnezeu este intemeiata pe credinta, zidita pe nadejde si terminata prin dragoste. In cer insa nadejdea nu va mai fiinta, fiindca vom fi in stapanirea a tot ce am dorit si asteptat. "De aceea credinta si nadejdea vor inceta cand aceste bunatati ni se vor infatisa"293 (Idem, Omilia 34 la Romani, cap. 3, trad. cit., vol. IX, p. 529).

Si citatul din Pravila ortodoxa, desi cred ca l-am mai dat (aici:http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=739):
Credinta si nadejdea lucreaza numai in viata pamanteasca. In viata de dupa moarte ele vor fi implinite, caci crestinul nu va mai avea nevoie sa creada in Dumnezeu, pentru ca il va vedea, nici sa nadajduiasca in El, pentru ca il va avea.


Remarcati: e normal sa fie asa, ptr ca ele vor sa transforme firea PAMANTEASCA a omului, si nu pe cea celesta.

Acuma la obiect (am tot cautat citatul din pavel -daca n-o fi din petru- dar nu l-am mai gasit. Totusi mi-aduc aminte ca l-am dat in trecut):

Nu, intr-adevar, Pavel nu echivaleaza explicit credinta cu cunoasterea incompleta, aveti dreptate. Dar puneti-le cap la cap. Altceva nu poate iesi. Putem sa acceptam ca credinta functioneaza in lipsa cunoasterii complete, din moment ce ea inceteaza la moarte cand si incepe cunoasterea. Totusi citatul din Pravila pune si el in raport ne-"vederea" cu credinta. Imi mentin parerea ca fraza "si dracii cred" este un fel paradoxal, pedagogic de a vorbi. Il vedeti d-voastra pe drac punandu-si nadejdea in Dumnezeu ? Dracul este, cred, dis-perat.

Ce bizar este ca umbland dupa pareri ortodoxe despre aceste probleme pe internet aflu ca credinta este "vesnica" - ori iata chioar pravila zice ca nu este. Si chiar ca si nadejdea moarta va fi in locuita de alta. De unde reiese asta ? (sau poate nu sunt ortodocsi ?): http://www.mesagerul-crestin.net/tineri ... adejde.pdf pagina 2 sus. Foarte straniu.

maria_andreea:
Cred ca ati inteles chestia. Mie imi pare bine ca ma cititi, sarutmana, dar oare ce or fi crezand teologii ortodocsi ? In fine ce spun eu nu este anume ortodox. Sunt sigur ca si catolicii cred la fel. (d.ex). Este crestin. "General crestin". Citatele acelea doua sunt colosale, ar trebui discutate, dar ar fi foarte greu. De pilda in conversatia cu Nicodim, caruia ii spune ca va trebui sa se nasca din nou, din apa si Duh, Christos face de fapt o afirmatie capabila sa rastoarne orice idee "cuminte" despre crestinism. Observati ca Nicodim, care este un savant, Il intreaba: "Adica sa ne intoarcem iar in burtile mamelor ?". Nicodim nu era prost. De ce atunci ia el raspunsul ad-literam ? (este unul din subiectele tabu, ca reincarnarea. Cine stie, poate ca odata vor avea curajul sa atace subiectul....)
Vedeti ca aici un n/p a pus aceasta intrebare. sa vedem ce o sa raspunda teologii: viewtopic.php?f=22&t=453&p=24108#p24108

Acuma am vazut asta: Eu am înţeles aşa: cunoaştere = concept + vedere/teorie + practică, ori cei răi, chiar fiinţe spirituale fiind au teoria (cred) dar practica (vederea care vine din voinţă şi nevoinţă), nu.

Ar fi asa: Concept (teorie, intuitie, idee) + perceptie ("vedere", inclusiv vederea ca la Sf.Grigorie palama) = cunoastere. Altfel: Concept + nadejde = credinta (lipseste "vederea"). Cu practica e atlceva. (Inteleg prin asta "faptele" noastre). Adica nu numesc "practica" vederea. Cei rai pot avea chiar si vederea ! dracul cred ca o are. In Iov, de pilda, sta de vorba cu Dumnezeu fata catre fata. Si cu Christos, in ispitirea din desert. Totusi asta nu-l face bun. Tot drac ramane.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 04 Iul 2011, 18:49

Concept (teorie, intuitie, idee) + perceptie ("vedere", inclusiv vederea ca la Sf.Grigorie palama) = cunoastere. ... Cu practica e atlceva. (Inteleg prin asta "faptele" noastre). Adica nu numesc "practica" vederea.
Bine, dar percepţia (vederea) cum se dobândeşte ? Oare nu prin lucrarea (practica) celor bune !? Sau dvstră faceţi referire exclusiv la tipul de vedere de care s-a învrednicit Sf. AP. Pavel, la început ?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 04 Iul 2011, 19:07

Prin MOARTE !
Ce zice pravila? :
" In viata de dupa moarte ele vor fi implinite, caci crestinul nu va mai avea nevoie sa creada in Dumnezeu, pentru ca il va vedea"
In timpul vietii, cazurile Pavel, Grigorie Palamitul, Evanghelistul Ioan, s.a. sunt datorate (mai mult sau mai putin) harului.
Nu se "dobandeste" ! Ti se face cadou. E la voia Domnului.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 04 Iul 2011, 20:29

Nu m-aţi convins că este aşa cum spuneţi, mai ales că la Ioan (3, 5) Iisus spune "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia Lui Dumnezeu". Deci prima dată trebuie să ne naştem din apă şi din Duh . Deci trebuie să lucrăm, să dobândim naşterea şi apoi vom intra în Împărăţie.
sau
Adevărat, adevărat zic vouă dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui nu veşi avea viaţă în voi (Ioan 6, 53), deci trebuie să acceptăm Taina Împărtăşirii cu El, să o primim şi bineînţeles să ne pregătim pt a o primii şi păstra. Deci, co-lucrare la dobândirea Vieţii: voinţa mea liberă + Dumnezeu cu harul Său.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 04 Iul 2011, 21:33

maria andreea, nu asta ati intrebat, ci cum sa avem vederea lui Dumnezeu ! Nu ?

Iar in imparatia lui Dumnezeu sunteti DEJA, dar nu sunteti constienta. Vedeti ca s-a discutat in alt topic Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru" (Luca 17:21). Ioan Botezatorul ne-a anuntat apropierea ei, (Pocaiti-va caci imparatia Cerurilor s-a apropiat) iar, cu Christos, ea a coborat in si intre noi. Ca sa ajungi la constienta ei, trebuie insa sa lucrezi, fireste "pocainta"...dreptatea...etc. (sf. Pavel in Romani). Si cum ziceti, cu vointa libera. Se mai pot insa aduce multe nuante la asta; e un subiect foarte sensibil si nu indraznesc sa ma avansez mai mult, ca nu stiu. De pilda sensul "botezului", nu m-a preocupat.

Dar noi vorbeam de vedere !

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 05 Iul 2011, 14:12

Mă iertaţi, aveţi dreptate... am c-am vorbit despre altceva. Dvstră făceaţi referire la vedere în sens de percepţie. Păi aici întradevăr lucrurile sunt simple... deci după moarte, de acord. ;)
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 05 Iul 2011, 19:19

Incercati sa fiti riguroasa, maria andreea ! Foloseste mult. E ceva uitat in ortodoxie, ca si laconismul. (vorbirea scurta, atat cat e necesar)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 08 Iul 2011, 22:39

parinte,

gasit intamplator pe forumul catolic http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewto ... =17&t=1918 cateva citate despre vederea/cunoasterea lui Dumnezeu, care confirma ce credeam eu despre imposibilitatea vederii esentei (fiintei) lui Dumnezeu, doar ca, fireste, nu sunt din Kant (date de un ortodox, cred):

Iata conceptia despre cunoasterea lui Dumnezeu a catorva Sfinti Parinti:

"Afirmând că noi Îl cunoaştem pe Dumnezeul nostru în energiile Sale, nu făgăduim deloc că ne apropiem de El în însăşi fiinţa Lui. Căci dacă energiile Lui coboară până la noi, fiinţa Sa rămâne inaccesibilă." (Sf. Vasile cel Mare, "Scrisoarea către Amfilohie")

"Natura primă şi preacurată nu este cunoscută decât de ea însăşi, adică de Sfânta Treime" (Sf. Grigorie de Nazianz, "Cuvântarea 28", PG 36)

"Este adevărat că, în acelaşi timp, inima curată Îl vede pe Dumnezeu, dar şi faptul că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Într-adevăr, ceea ce este nevăzut prin natură, devine văzut prin lucrările Sale, care apar în cele din jurul naturii Sale" (Sf. Grigorie de Nyssa, "Tâlcuire la Fericiri", omilia a VI-a, PG 44)

Sf. Ioan Hrisostom, în cele 12 omilii "Despre natura incomprehensibilă a lui Dumnezeu" (PG 48 ) şi în omilia a XV-a la Evanghelia după Ioan (PG 59 - interpretarea versetului: "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată"), scrie că natura lui Dumnezeu nu este niciodată obiectul unei vederi. Despre vedeniile profeţilor spune că se referă la ceea ce Dumnezeu lasă să se vadă (condescendenţa divină). Dumnezeu zice lui Osea: "Am inmulţit vedeniile şi M-am asemănat în mâinile proorocilor". Aceasta inseamnă, după Sf. Ioan Hrisostom: "N-am arătat însăşi fiinţa Mea, ci (în vedenii) fac un pogorământ slăbiciunii celor care mă văd".
Condescendenţa (synkatabasis) este o manifestare a lui Dumnezeu, când Acesta se face văzut "nu cum este El, ci cum este capabil să-L vadă cel care-L vede, proporţionând vederea cu neputinţa celor care-L văd". Aşa stau lucrurile nu doar pentru oameni, ci şi pentru îngeri, care au vederea lui Dumnezeu faţă către faţă.

Acesti Sf. Parinti se vede ca invatau ca fiinta lui Dumnezeu este inaccesibila vederii /cunoasterii, adica exact contrariul a ceea ce proclama solemn papa Benedict al XII-lea in Constituţia Benedictus Deus din 29 ianuarie 1336:
"... după patimile şi moartea Mântuitorului nostru Isus Cristos, sfinţii vor vedea şi văd esenţa divină printr-o viziune intuitivă şi facială, fără nici un intermediar creat care s-ar interpune ca obiect al viziunii, esenţa divină apărându-le nemijlocit goală, clar şi deschis, în aşa fel încât în această vedere ei (sfinţii) se bucură de însăşi esenţa divină".

Este adevarata dogma de la Vatican I a infailibilitatii papale cand se verifica in practica lipsa de continuitate evidenta a unor doctrine catolice?

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 13 Iul 2011, 10:27

parinte,
gasit intamplator pe forumul catolic http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewto ... =17&t=1918 cateva citate despre vederea/cunoasterea lui Dumnezeu, care confirma ce credeam eu despre imposibilitatea vederii esentei (fiintei) lui Dumnezeu, doar ca, fireste, nu sunt din Kant (date de un ortodox, cred)
Păi de aceasta vă citeam şi eu ;) , pt că erau în duh ortodox cele pe care le scriaţi.
Pt că pe Dumnezeu în fiinţă nu-L putem vedea şi apoi ce folos aş avea dacă L-aş vedea, iar inima mea ar fi de piatră, eventual aş muri de frică... propun o nouă direcţie a dicuţiei pe care de fapt eu am urmat-o de la început chiar dacă nu explicit, pornind de la cuvântul Lui Iisus: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5,8)

Vă las pe dvstră să începeţi primul :) .
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde IOACHIM » 14 Iul 2011, 03:45

Adam, va amintiti, beneficia de o insotire gratuita din partea lui Dumnezeu: i-a incercat credinta-credinciosia abia atunci cand l-a lasat singur (cand Dumnezeu s-a dus "sa se plimbe" in Eden). Cazand in pacat, s-a cunoscut pe sine - din contra, pastrand poruncile (sau chemandu-L pe Dumnezeu in ajutor in caz de dubiu - ceea ce ar fi insemnat manifestarea credintei lucratoare, a credinciosiei), L-ar fi cunoscut mai bine pe Dumnezeu.
Nu stiu dca am inteles corect si pana la capat subiectul pe care-l dezbateti, insa as face cateva adaugiri, gasesc eu importante:

1. i-a incercat credinta-credinciosia lui Adam NU abia atunci cand l-a lasat singur, ci inca din momentul cand i-a daruit libertatea si odata cu ea porunca ascultarii. Acela e momentul incercarii. Caderea e momentul cand s-a intrerupt staruinta in bine. Nu Stim cat va fi staruit Adam in bine cata vreme Dumnezeu s-a dus "sa se plimbe" in Eden.

2. nu stiu daca as pune in antiteza cunoasterea de sine si cun. lui Dumnezeu. Cel putin nu in termenii realitatii post-edenice. Oricum la cunoasterea de sine nu poti ajunge in sens desavarsit decat prin si impreuna cu Dumnezeu. Nici in Eden Adam nu cred ca nu avea, evident, o cunoastere de sine sau a sinelui, constiinta de sine. A r fi absurd. De aceea sensul cunosterii ar fi in sensul mai inalt:
A = dupa cadere [doar in cazul lui Adam], cunoasterea de sine sau vederea sinelui cazut [pt. ca inca mai putea face diferenta, vedea,simtea, cunostea scaderea ontologic] ca ratare a chemarii spre ascultare. Adica s-a vazut deodata cazut, dezbracat de slava, gol. Nu s-a mai recunoscut... nu s-a mai putut identifica cu sinele sau de dinaintea caderii. S-a schimbat in sensul devenirii cu minus.
B = in cazul ca n-ar fi cazut in neascultare, evident L-ar fi cunoscut mai bine pe Dumnezeu, insa tot in legatura cu aceeasi cunoastere de sine.

Mai deslusit ar fi daca ma gandesc la cazul lui Zaheu vamesul... pe care l-as pune in locul lui Adam... sau invers, ca situatie.
Cand, cocoţat fiind in copac zaheu a privit in jos [si nu cred ca intamplator e privirea asta in JOS] si-a intalnit privirea cu a lui Hristos. Omul si Dumnezeu s-au privit in ochi. Stim [sau nu stim] ce-a vazut Hristos... interesant insa este ce-a vazut Zaheu. Nu mai stiu exact unde am gasit, dar Sf. Parinti spun ca atunci Zaheu a vazut doi oameni in ochii lui Hristos. Pe sine [Zaheu] asa cum era in realitate = cunoasterea de sine = gol, neputincios etc etc etc etc , sinonim cu Adam dupa cadere....... si inca o data, tot pe sine, asa cum TREBUIA sa fie, asa cum l-ar fi vrut Hristos, sinonim cu Adam daca n-ar fi cazut. Si atunci s/a produs schimbarea, adica metanoia, ca urmare a cunoasterii.
Adica nu putem cunoaste in afara de Dumnezeu, in sensul greu al termenului. E o necunoastere. In cazul particular al lui Adam e altceva, el era deja in Eden, avea cunoasterea/cunostinta, statea de vorba cu
Poate totusi vad eu o antiteza acolo unde nu este.
Iata o intrebare care poate clarifica lucrurile: oare in Rai, dupa Judecata, va mai exista "opinie", in sensul de gandire personala, sau omniprezenta lui Dumnezeu va patrunde in asa masura creatia ca pana si mintea noastra nu va putea gandi altceva sau pe altcineva? Va mai exista "libertatea expresiei"? Eu zic (sper sa ma corectati), ca fara credinta nici libertatea nu este posibila, iar fara libertate dragostea nu are rost.
Aici voiam sa mai spun ceva dar mi-a, pierdut ideea... Revin. Sper.

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde IOACHIM » 14 Iul 2011, 05:39

1. In rai, daca va uitati atent, nu exista "credinta"; exista doar un pom al CUNOASTERII si unul al VIETII. (al credintei nu exista). Deci raportul lui Adam cu cele nevazute nu poate fi decat cunoasterea, si, de altfel, o si porneste pe acest drum (nu mai discut din voia cui anume). Pentru ca nu a ascultat, Dumnezeu il pedepseste....etc. Dar primul impuls, ingaduit de Dumnezeu, este cunoasterea, si nu credinta.. Adam nu credea in Dumnezeu: Il vedea, deci era sigur ca Dumnezeu exista, si 2. Putea sa si aiba incredere in El. (De fapt Adam nu are incredere in El, si ii incalca porunca referitoare la mar).
Nu stiu daca as spune ca nu exista credinta in rai. Dac-ar fi sa privim restrictiv am spune ca Adam avea doar 2 daruri, viata si cunoasterea, nu? Ori Stim ca Dumnezeu l-a umplut de daruri [nu detaliem / amintesc totusi de punerea numelor etc ]. La fel si despre credinta stim ca este un dar al lui Dumnezeu. Dar ma gandesc si la dialogul cu Adam.... sa mananci.... sa nu mananci. De ce-ar fi ascultat Adam daca n-avea credinta clară, cunoscandu-l totusi nemijlocit pe Dumneyeu, ca e folositor sa asculte. Ma gandesc ca poate asculta asa cum un copil mic asculta de parintele sau insa cu Adam va fi fost cu mult m. mult decat atat - nu-as vedea aici aspecte de ordin instinctiv. Cunoasterea si crdinta erau aproape desavarsite si lucratoare in Adam. De aceea poate a si cazut... ca desi avea cunoasterea [inca nedesavarsita] cunostinta lui Dumnezeu, s-a indoit in credinta lui. Chiar tu vorbesti de incredere... or opusul increderii e incertitudinea, îndoiala, neîncrederea, suspiciunea sau necredinţa. Ca il vedea pe Dumnezeu e adevarat dar tocmai asta intarea credinta in spusele-cuvantul LUI. Si cu toate ca+L vedea... mnu avea inca deplina-desavarsita cunoastere.
2. Dupa expulzarea din rai omul nu il mai vede pe Dumnezeu fata catre fata. (in rai Il vedea). Dumnezeu, pe de alta parte, ii cere sa aiba incredere in El. Episodul lui Abraham si Isac, al Sarei, al lui Iov....etc, ne arata ca , desi nu Il mai vedeau, aveau mare incredere in El. Dar aici este de pus un mic bemol: oamenii nu il mai vedeau pe Dumnezeu, dar continuau sa vada ingerii. Adica existenta lumii nevazute era probata prin simturi. Nu trebuia sa crezi ca ea exista, erai SIGUR ca ea exista, atata timp cat vedeai trimisi ai lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu ramanea nevazut. (Sa ne aducem aminte ca Adam Il vedea).
A. Dar stim oare daca, pana la expulzarea din rai, imediat dupa cadere L-a mai vazut fata catre fata? Mai e dialogul, ascunderea, hainele de piele, cum zic sf. Parinti si apoi alungarea.
B. Dumnezeu ii cere sa aiba incredere in El si inainte de cadere prin chiar porunca ascultarii [nu pierd din vedere libertatea asa ca prounca o inteleg ca pe o chemare]. Da aveau si Avram si Sarra mare incredere... si incredre avea si Adam, atat inainte cat si dupa cadere.
Bemolul: vederea lui Dumnezeu iarasi nu as pune-o pe acelasi plan cu vederea ingerilor. Nu e deloc acelasi lucru. E o LATFEL de vedere. Una e sa vorbim de vederea/cunoasterea lui Dumnezeu si alta ca vedeu ingeri care , da, atestau/certificau existenta cerului.
C. Nu stim daca Dumnezeu ramanea chiar totalmente nevazut. Moise l-a vazut, chiar daca din spate.... de ce Adam`n`co n-ar fi putut sa-l vada, chiara daca nu ca in Eden

corolar 1: pana aici vedem ca problema credintei are doua fire: primul al existentei lui Dumnezeu si celor nevazute. al doilea, al increderii in El

cororal 2: credinta ca certitune a existentei Lui se inventeaza dupa Cadere, (cel mai probabil de catre om) cand omul nu mai Il poate vedea.

corolar 3: Credinta ca incredere se inventeaza inca din Rai: Adam nu are incredere in porunca de a nu manca marul. Si e sanctionat ptr neascultare. (altfel spus, Adam nu prea era credincios, dar tema credintei ca incredere exista deja). Totusi nu aceasta credinta-incredere era marea cale a indumnezeirii lui Adam ci tot cunoasterea.
1. de acord.
2. daca se inventeaza... cine o face, OMUL? Nici poveste... Ar insemna ca nu mai este DARUL lui Dumnezeu. sau "lucrul" lui Dumnezeu. Nu mai caut acum trimiterile. dar sa ne gandim si la obiectul credintei - e in primul rand Dumnezeu Insusi. Sa fim seriosi. Ca il poate vedea sau nu omul are deja credinta ca dar de la Dumnezeu, asa cum are sau poate primi si alte daruri de care se poate lipsi, de bunavoie; le poate primi sau nu, le poate refuza sau accepta. Dar tot credinta e si nedespartita de dragoste. O inventare a creidntei pt. omul care nu-lL mai vede pe Dumnezeu ar fi lipsita de dragoste si din partea lui Dumnezeu si din partea omului [edenic sau imediat post/edenic - omul contemporan e altceva]
3. de ce sa despart cunoasterea de credinta daca Dumnezeu in Eden nu a facut-o??? Aveaa Adam si cunoastere, si credinta, de orice soi ar fi fost ea. Nu le-o fi primit degeaba. Era cunoasterea calea indumnezeirii, dar nu lipsita de credinta.
Oricum pe final ai explicat.
Revenim la credinta.
Avem deci firul credintei in existenta Lui si firul increderii in El. (Sf. Pavel ii spune "nadejde"). Nu mai vedem nici macar ingerii, ca Abraham. Suntem complet ORBI la lumea nevazuta. Ce ne ramane atunci ca mecanica a legaturii cu aceasta lume ? Doar credinta. Daca L-as vedea, nu as mai crede, as STI ! Daca l-ati intreba pe Sf. Pavel "crezi ca exista Dumnezeu ?" el v-ar putea raspunde "Nu cred, eu STIU ca exista ptr ca L-am vazut pe drumul Damascului". Dar foarte putini oameni se pot lauda cu aceasta vedere directa.

Este evident ca primul impuls de la Dumnezeu, cel catre cunoastere, a ramas dorinta profunda a omului. Dar, in imposibiltate de a-L vedea, el se multumeste cu credinta. De aceea zic ca e cunoastere incompleta (ii lipseste vederea directa).
Da, ramane credinta, ca DAR al lui Dumnezeu. Dar de ce ar inceta darul asta odata ce L-am cunoscut? De ce as inceta sa mai cred daca L-am vazut? Dimpotriva, ar creste desavarsit si credinta... eu nu le vad despartita sau antinomic excluzandu-se. DAr si STIINTA sau certitudinea existentei LUi nu anuleaza credinta ci o intaresc. INSA m. mult... CUNOASTEREA, fie ea si fata catre fata, nu e una statica ci asimptotica, nu e tocmai cuv. corect. DEci vom merge din putere in putere... e binevenita si credinta, nu ca o necesitate sau mijloc , dar ca o intarire si corolar al increderii sau al STIINTEI ca voi merge din putere in putere sau ca voi inainta in cunoastrere

in rest de acord
Credinta este indispensabila cunoasterii. (M-am exprimat gresit in propozitia aceea) Nu poti sa cunosti ceva despre care crezi ca nu exista. Sf Pavel era un adversar al lui Christos, care nu credea in El, in momentul revelatiei de pe drumul Damascului. Deci se poate si cunoastere FARA credinta, prin revelatie intempestiva.

Drumul invers (cunoastere catre credinta) e o absurditate: daca cunosc ceva, nu mai pot sa si cred ceva-ul, caci sunt sigur pe el.
Deci daca nu e indispensabila cunoasterii, de ce s-a mai inventat creidnta? Si te contrazici si cu continuarea. Daca, tot pavel, daca a CUNOSCUT pe Domnul pe drumul damascului... de ce a mai fost nevoie sa creada in continuare si sa mearga i n cetate sisa faca ascultare si apoi 3 ani in Arabia?
. Si daca nimic nu e cu neputinta pentru credinta de ce ar anual-o cunoasterea. Si daca eu cunosc.. deja cred ca ma repet, e cunoasterea DESAVARSITA? Cum voi cerceta/cunoaste adancurile lui Dumnezeu? nu voi crede, oare, mai degraba? e ca in icoana invierii... pe masura ce te apropii de Hristos..aurolea ce-I inconjoara Trupul devine nu mai luminoasa CI mai intinecata.. aproape de negru [albastru inchis]. Asata arata ca Dumnezeu este intuneric supralumionos sai de nepatruns... Ei cum sa cunosti asta? Ce fel de cunoastere?

ioi.... deja vad in cetaat si scriu aiurea. Mai revin.
acum fac pauza. macar 4-5 ore.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 14 Iul 2011, 07:10

Bine ati revenit Ioachim ! Imi face placere sa va citesc. Sper sa ne certam comme il faut.
Pentru moment: exista referinta scripturistica despre "inventarea" credintei ? E vre-un moment anume in care ni s-a dat chestia ? Daca da, cand ? Care e citatul ? (ptr ca ziceti: Nu mai caut acum trimiterile. Sau trimiterile se refera la faptul ca este darul lui Dumnezeu ?). la restul revin.


Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 16 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX