Credinta si Ratiune

Învăţătura de credinţă ortodoxă pt "începători" şi "avansaţi"
ddc
Mesaje: 217
Membru din: 10 Oct 2009, 16:35
Confesiune: ortodox
Preocupări: Adevarul

Credinta si Ratiune

Mesaj necititde ddc » 02 Aug 2011, 20:42

Poate ratiunea orbi??De unde stim cand ratiunea noastra e oarba?Care e masura corecta?Care e relatia si raportul care trebuie sa se stabileasca intre ratiune si credinta?

Care e cunoasterea care ucide (Gen 2:17) ?

celprost
Mesaje: 161
Membru din: 09 Feb 2012, 12:39
Confesiune: ortodox
Preocupări: sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Credinta si Ratiune

Mesaj necititde celprost » 10 Feb 2012, 23:49

Poate ratiunea orbi??De unde stim cand ratiunea noastra e oarba?Care e masura corecta?Care e relatia si raportul care trebuie sa se stabileasca intre ratiune si credinta?

Care e cunoasterea care ucide (Gen 2:17) ?
celprost spune: da, ratiunea poate orbi. E oarba atunci cand se considera autonoma. Ea trebuie "luminata" de har. Raportul intre ratiune si credinta e urmatorul: credinta e singura in stare sa "procure" harul, adica lumina, fara de care ratiunea e oarba.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Credinta si Ratiune

Mesaj necititde Dionysie » 11 Feb 2012, 09:00

Soluţia dumneavoastră nu mi se pare cea mai potrivită. Nu cred că credinţa este singura în stare să procure harul lui Dumnezeu. Cred că mai degrabă raportul este invers, adică harul lui Dumnezeu este cel care mai întâi iluminează spiritul sau cheamă la credinţă, adică prioritate are în primul rând apelul lui Dumnezeu. "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M'a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." (Ioan 6, 44) "De aceea v'am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl" (Ioan 6, 65) Această atragere de la Tatăl, acest dar de la Tatăl este har de la Dumnezeu şi el este de fapt premergător credinţei sau iluminării. Şi vorbim aici în primul rând de cunoaşterea şi credinţa creştină. Nu spun că un ins nu poate să aibă şi căutările lui, cercetările, întrebările sale, dar când este vorba despre cunoaşterea şi credinţa în Hristos, harul lui Dumnezeu are primordialitate. Astfel credinţa în Hristos şi cunoaşterea lui Hristos sunt în primul rând lucrările sau efectele lucrării harului lui Dumnezeu, atât văzut ca dar cât şi ca energie sau lucrare efectivă.

După convertire este adevărat că şi creştinul are o anumită influenţă asupra lui Dumnezeu, fiind în legământ cu Dumnezeu, şi poate "forţa" prin fapte creştine, prin rugăciune sinceră şi multă, mâna lui Dumnezeu spre a îi mai da har sau haruri, dar până la convertirea la Hristos harul (darul şi lucrarea) lui Dumnezeu are o preeminenţă, o întâietate care este afirmată foarte clar de Revelaţia Dumnezeiască.

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Credinta si Ratiune

Mesaj necititde Dionysie » 04 Mar 2012, 19:31

De ce ar trebui sa "cred intr-o revelatie"?. Pune intrebarea altcuiva, care "crede in revelatii".
Tot pentru insul care nu acceptă "logica cu descoperire" şi care nu crede în revelaţii:
(... Ma mai pomenesc cu o "anathema", cine stie...)
If anyone says that it is impossible, or not expedient, that human beings should be taught by means of divine revelation about God and the worship that should be shown him : let him be anathema. (Canonul 2 asupra Revelaţiei de la Conciliul I Vatican (1869-1870) sub papa Pius IX)

-----------------------------

Aş vrea să fac o completare la ce am adus în această postare, pentru că poate unii mai sensibil s-ar putea simţi "atacaţi" de faptul că am adus un text de la un Conciliu general al romano-catolicilor, promulgat de papa Pius IX. S-ar putea găsi şi texte ortodoxe, însă am luat textul care îmi era cel mai la îndemână. Unii s-ar putea să se simtă şocaţi, "atacaţi", "ofensaţi", însă eu le recomand ca dacă au ceva de raportat, de opus să o facă cu argumente. Adică dacă ei consideră că o poziţie a unui Conciliu şi a unui papă romano-catolic nu trebuie adus în argumentare doar pentru că este romano-catolic şi nu ortodox, eu îi spun atunci să demonstreze creştineşte dacă acea poziţie din text este greşită, pentru că altfel ceea ce prevalează, ceea ce precumpăneşte este ADEVĂRUL indiferent de unde ar veni şi care ar fi sursa lui. Adevărul este fundamental iar eu nu am de gând să mă opun adevărului doar pentru că el nu este de origine ortodoxă. Sunt sigur că există texte şi la Sfinţii Părinţi, dar nu am găsit o astfel de ANATHEMĂ, potrivită pentru această replică, la vreun sinod sau părinte ortodox. Dacă ea există eu voi fi primul care să o îmbrăţişez. Până atunci însă dacă cineva are ceva de spus, să o facă cu argumente, în cazul în care este un iubitor al ADEVĂRULUI, iar nu un rob al propriilor prejudecăţi.


Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron