demonizati/posedati pot sa fie numai crestinii.. nu am auzit de necrestini posedati.
Există demonizaţi şi la musulmani.
1) Cei mai mulți demonizați la necreștini se află (inclusiv eterodocși), după cum scrie:
"Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău."(1Ioan.5:19).
În calitate de exorcisme ei le citesc din Coran. Şi culmea - se vindecă...
2) Ar fi culmea abusrdului să se vindece, deoarece vindecarea presupune ca:
a. textul rugăciunilor să fie inspirat de Duhul Sfânt, după cum este cazul Psalmilor, Evangheliei, exorcismelor Sf.Vasile cel Mare, etc.;
b. ca cineva să poată alunga demonii din alții, e necesară investirea lui cu această harismă de către Hristos, Cel Ce este Izvorul a-tot binele, după cum Scriptura spune:
- "Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă."(Mt.10:1);
-" Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic."(Ioan.15:5)
Această investire este posibilă numai în Biserică (cf.1Cor.12:28).
Dar puterea alungării demonilor nu o au toți deopotrivă, ci ea este strâns legată atât de gradul în care se nevoiește fiecare (Mc.9:29), precum și de adâncimea smereniei fiecăruia în parte. Un exemplu lămuritor în acest sens îl aflam în Viața Cuviosului Pavel cel simplu, unde scrie:
Într-una din zile aducând cineva sfântului un ulcior cu miere, Sfântul Antonie a vărsat mierea pe pământ. După ce a făcut aceasta, sfântul a zis lui Pavel: "Adună mierea strop cu strop şi vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită". Şi făcând aceasta nu s-a tulburat şi nu s-a schimbat câtuşi de puţin. Odată i-a poruncit să scoată apă şi toată ziua să o verse fără de folos. Şi altădată, iarăşi, desfăcându-i îmbrăcămintea, i-a poruncit să şi-o coasă cu îngrijire la loc. Cînd sfîntul l-a văzut că săvîrşeşte fără şovăială, fără murmur şi fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i porunceşte, i-a zis: "Uite, frate, dacă poţi să faci în fiecare zi aşa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit!" Şi Pavel a zis lui: "Dacă mai ai şi altele să-mi arăţi, nu ştiu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu uşurinţă le fac".
O astfel şi atît de mare ascultare şi umilinţă a dobîndit fericitul Pavel, încît a primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dînşii. Iar marele Antonie, încredinţîndu-se despre el, l-a ţinut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcîndu-i o chilie, l-a aşezat în ea, ca să cunoască toate vicleşugurile demonilor şi să se lupte acolo, zicîndu-i: "Iată, te-ai făcut monah. Rămîi singur şi primeşte încercarea demonilor".
Deci, locuind Pavel astfel un an, s-a învrednicit de har asupra demonilor şi a bolilor. Odată i se aduse lui Antonie un om care era stăpînit de o căpetenie de demoni, care hulea pe Dumnezeu. Luînd seama la el, Antonie spuse celor ce l-au adus: "Nu este lucrul acesta al meu, căci nu m-am învrednicit încă de darul izgonirii demonilor, ci acest lucru este al lui Pavel".
Plecînd Antonie la Pavel cu cei ce veniseră la el, zise aceluia: "Ava Pavel, scoate demonul din acest om, ca să se întoarcă sănătos la ale sale". Lăsîndu-l Antonie, a plecat la chilia lui. Atunci bătrînul, urcîndu-se pe o piatră, s-a rugat multă vreme cu mîinile înălţate la cer, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfîntului Antonie, izgoneşte diavolul din acest om!" Neieşind demonul din om, fiind una din căpeteniile iadului, Sfîntul Pavel s-a rugat iarăşi multă vreme în arşiţa soarelui, zicînd: "Doamne, nu voi coborî de pe piatra aceasta, nici apă nu voi bea, pînă nu vei scoate demonul acesta din zidirea Ta!"
Şi înainte de a sfîrşi cuviosul această rugăciune, diavolul a ieşţit din cel bolnav, strigînd: "O, cu silă sînt alungat de smerenia lui Pavel!" Apoi s-a prefăcut într-un balaur uriaş, lung de 70 de coţi, şi s-a aruncat în Marea Roşie.
În acest caz se poate spune şi "cu demonul demonilor scoate pe demoni", numai că Hristos arată lipsa de logică a acestui argument fariseic.
Un demon poate alunga pe un altul dar numai ca să-i ia aceluia locul, deoarece ei nu pot să facă binele decât ca acoperământ al răuțătii.
Şi-atunci cine scoate demonii din musulmani?
Tot creștinii fac asta (vezi punctul
2) de mai sus). Citiți Viața Sf.Arsenie Capadocianul și vă veți edifica mai bine în acest sens.
E un subiect complicat ăsta.
E un pic de scris.
