Odihna lui Hristos in inima omului

Învăţătura de credinţă ortodoxă pt "începători" şi "avansaţi"
ioana89
Mesaje:38
Membru din:30 Oct 2010, 13:42
Confesiune:ortodox
Odihna lui Hristos in inima omului

Mesaj necititde ioana89 » 13 Mai 2013, 13:04

"Viata in Duh" - Arh. Emilianos Simonopetritul



Ganditi-va la Hristos, viata tuturor, Creatorul universului, ganditi-va la Hristos, Singurul din toate veacurile nascut fara intinaciune, fara pacat, lasat singur intr-un mormant obisnuit ; a ramas singur, a intrat si a ramas singur. Singur in gunoaiele animalelor necuvantatoare, singur in Ierusalim, singur chiar si intre apostolii care nu L-au inteles vreodata asa incat le spunea : « Inca n-ati inteles ? »(Mc 8,17). Singur in patimirea Sa, singur la sudorile Lui - caci ei dormeau - , singur in mormantul in care L-au pus, singur acolo - caci toti au fugit - peste tot singur. De ce ? Ca sa inveti ca trebuie sa ramai singur, tu si cu Dumnezeu, si sa devii numai al Lui.
Hristos a primit sa Se faca strainul, strainul de care cantam in dimineata Sambetei Mari : « Iosif din Arimateea s-a dus la Pilat sa ceara trupul lui Iisus : « Da-mi pe acest strain care n-a avut unde sa-si plece capul » ». A ramas strain. Strain. Strain. Ce inseamna « strain » ? Singuratatea Lui? Vrea sa ne arate ca a refuzat toate justificarile.
Hristos strain ? Daca ar face o simpla miscare, ar imbratisa toate: pe Tatal Sau Cel ceresc, pe Duhul Sfant, stelele, ingerii, ar imbratisa numaidecat toate. Ochii Lui cuprind universul. Strain. A refuzat orice si a zis : « Refuz sa primesc o odihna obisnuita. Singura mea odihna va fi sufletul tau, copilasul meu, asa incat sa stii ca Eu, Hristos, Ma golesc pe Mine Insumi, ca tu sa devii umplerea Mea. Intru in tine si ca sa Ma umpli tu. Iti fac cinstea, viermisor intinat, sa devii mireasa Mea, camara Mea de nunta, sa devii plinirea Mea, sa devii desavarsirea Mea. Asa cum barbatul te alege ca sa devii plinirea existentei lui, asa te aleg pe tine, suflete, fiica din flori a pamantului, si te fac ce este mai frumos. Te fac dumnezeu. Te fac ce sunt Eu, Dumnezeu, te fac dumnezeul meu. N-am lipsa de nimic, n-am nevoie de nimic. Si Ma cobor cu dezbracarea Mea, cu exilul Meu, cu setea Mea, cu foamea Mea, refuzand orice satisfactie, ca sa pot sa fiu satisfacut numai de tine ».
Exista mii de femei si eu te aleg pe tine ca sa fii sotia mea.Din clipa aceea, nu pot sa mai traiesc fara tine. Prin urmare, devii totul pentru mine. Moartea ta e moartea mea. Mahnirea ta e mahnirea mea. Surade sotia mea, surad si eu. Se mahneste ea, ma mahnesc si eu. Ea devine totul. Pana acolo se coboara Dumnezeu! Ca sa ne arate cat de mult ne-a cinstit, cat de mult S-a golit pe Sine Insusi de orice satisfactie si de orice plinatate si de orice justificare, ca sa intelegem ca El e justificarea noastra si noi suntem justificarea Lui.
Ce inseamna « am fost strain, am flamanzit, am insetat », samd ? « Ca Eu, Hristos, am primit toate refuzand toate. Hrana Mea, bautura Mea, haina Mea, acoperisul Meu, odihna Mea “e in sufletele voastre”, e in voi. Vistieria care le ascunde e sufletul tau. Numai daca Eu, Domnul, voi veni la tine, sufletelul meu, Ma voi odihni si satura ». Acesta este sensul lui “bat la usa”. Intelegem insa acest lucru? Cine bate la usa ? Cel care poate sa intre si fara cheie si este inauntru si pretutindeni, bate totusi la usa. Va amintiti cum am tradus dupa textul ebraic versetul « nu ai nevoie de bunatatile mele »(Ps 15,2) ? »Binele meu nu este dincolo de Tine ».Binele meu esti Tu, Tu esti visul meu.
Inchipuiti-va pe cineva care e indragostit. Orice va face, se gandeste la iubirea lui. Nu la mama lui, nu la tatal lui, nici la el insusi, la nimic. La ea. La ea. Visul lui e cum zambeste ea, cum va privi ea, cum se va imbraca ea, cum va veni ea, ce vrea ea...ce flori sa-i aduca. Nu o alta, nimic altceva. Nimic ; numai ea.
« Asadar » - spune Hristos – « binele Meu esti tu, sufletul Meu. Copilul Meu esti tu. Nimic inaintea ta si nimic in urma ta, nici la dreapta, nici la stanga. Numai pe tine te iubesc. Numai pe tine te vreau. Numai pe tine te primesc sa Ma umplu si sa fiu unit ». Caci mancarea, bautura, haina, acoperisul si odihna Lui e in sufletele noastre.Bate, asadar, mereu, vrand sa intre la noi. Sa-L primim, asadar, si sa-L ducem inauntrul nostru. Sa-L primim si sa vina in inima noastra. Are nevoie de aceasta Dumenzeu ? Daca-L alungi, numaidecat Se va gasi impreuna cu ingerii si cu arhanghelii. « Ingerilor Sai le va porunci »(Ps 90,11) si se vor aduna toti, toate puterile cerului si ale pamantului. Daca-L vei alunga, tu vei pierde. Ia seama sa nu-L pierzi.

Sa-L primim, asadar, si sa-L ducem inauntrul nostru, pentru ca El este si hrana, si bautura, si viata noastra vesnica. Fiindca, in realitate, cel strain, cel singur, cel flamand nu este El, esti tu. Prin urmare, daca pentru El esti totul, atunci si pentru tine hrana, viata, bautura si viata cea vesnica, prezentul si viitorul « sunt El ». Prin urmare, nu poti sa faci nimic fara El. Numai daca te vei instraina cu totul de toate si de tine insuti, numai atunci vei putea sa-L faci viata ta.

Si orice suflet care nu-L primeste inauntru acum si nu-L odihneste, sau mai degraba nu se odihneste intru El, nu va avea mostenire impreuna cu sfintii in Imparatia cerurilor si nu va putea intra in cetatea cereasca. De ce, insa, va intreb, nu avem toata aceasta senzatie de odihna? De ce suntem in aceasta stare? Nu apartinem lui Hristos. Nu ne-am insingurat, nu ne-am instrainat de sinele nostru. Nu vrem ca El sa se indrepteze in cuvintele Lui, ci ca noi sa ne indreptam in cuvintele noastre, in mintea noastra, in inima noastra, in iubirea noastra, in visul nostru, in orice altceva.
Si, numaidecat, se iveste o simpla intrebare : « Am primit pe Hristos ? L-am odihnit in inima mea ? Sunt si eu talharul cel ranit, sunt si eu Lazar cel mort? Sunt si eu Adam care I-a spus lui Dumnezeu : Du-Te, Dumnezeul meu, ca nu cumva sa ma judeci si sa ma osandesti ? Sunt eu cel ratat ? Nu cumva sunt cel fericit ? L-am odihnit pe Dumnezeu ? »
As spune ca e usor sa intelegi daca L-ai odihnit pe Hristos, daca traiesti pentru tine insuti, daca traiesti pentru Hristos. Sa te intreb : Te odihnesti ? Esti pe deplin fericit ? Esti pe deplin in pace ? Atunci esti in ordine. Nu cumva exista ceva care atrage ca un magnet mintea ta, inima ta, gandirea ta, lupta ta ? Nu cumva ceva te raneste, nu cumva ceva te mahneste, nu cumva ceva te loveste, nu cumva cauti ceva, nu cumva visezi ceva, nu cumva e ceva ? Daca exista ceva, nu te-ai odihnit in El. Traieste si imparateste eul tau. Esti bogat, esti satul, esti imbracat. Dar cu ce? Cu tine insuti. Hristos nu exista pentru tine.

Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX