Lupta lui Dumnezeu pentru om

Învăţătura de credinţă ortodoxă pt "începători" şi "avansaţi"
ioana89
Mesaje: 38
Membru din: 30 Oct 2010, 13:42
Confesiune: ortodox

Lupta lui Dumnezeu pentru om

Mesaj necititde ioana89 » 13 Mai 2013, 13:06

Viata in Duh - Arh. Emilianos Simonopetritul


« S-a infatisat pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare”(FA 1,3)

Evanghelistul ne pune nemijlocit in fata tuturor modurilor si marturiilor vietii pe care Dumnezeu a dat-o omului. Si ce n-a facut ! Daca as putea sa ma exprim omeneste, o singura problema preocupa gandirea lui Dumnezeu : cum sa faca pe om sa inteleaga si sa creada si sa-si aduca aminte ca El este viu, ca traieste in legatura cu omul. Ca omul sa traiasca pentru Dumnezeu si sa sufere ca sa fie viu in Dumnezeu, e un lucru pe care-l inteleg. Dar iubirea lui Dumnezeu Il face pe Dumnezeu sa Se vada pe Sine Insusi in legatura cu cel mai mic om si sa-Si regleze planurile Sale dinainte de veci (Ef 1,3-6) si sa Se programeze, am spune, pe Sine Insusi si sa randuiasca toate, ca Insusi Dumnezeul Cel Infinit sa intre in masurile firii omenesti.
Si-L vedem pe Dumnezeu plecandu-Se ca sa plasmuiasca pe om, asa incat de indata ce intaiul om isi va deschide ochii sa-L vada pe Dumnezeu ; pe Dumnezeul Care S-a plecat si « luand tarana din pamant »(Fc 2,7), l-a plasmuit.Deschizandu-si ochii sai, intaiul om din pamant, care era intreaga fire omeneasca, la prima deschidere a ochilor lui, Il vede pe Dumnezeu, Care ia tarana si o face om si, in Duhul Sfant, vine si da suflare omului, sufland asupra lui ; sufland in narile si in sufletul lui mort adormit, in trupul lui pamantesc, si ii da viata ! Asa cum copilul care doarme se trezeste si priveste la tatal sau, care-l imbratiseaza si il dezmiarda sau il saruta cu afectiune, cu incantare si simte aceasta afectiune parinteasca, exact asa si omul a fost plasmuit astfel incat, de la prima deschidere a ochilor lui, sa nu vada nimic altceva decat pe Dumnezeu ! Dar era in mijlocul unei lumi minunate ! Aceasta lume avea tot felul de gradini, tot felul de plante, tot felul de animale, tot felul de stele, tot felul de ingeri. Si, totusi, nu l-a facut sa vada nimic altceva ca sa-L vada pe Cel care a plasmuit aceasta plasmuire a mainilor Lui, pe Cel care a suflat in narile lui atat de aproape ! Atat de aproape e Hristos! Fiindca Scriptura spune : « A suflat asupra lui si s-a facut suflet viu » (Fc 2,7). »Suflet viu » fiindca s-a apropiat de el. Asa cum vine persoana ta langa mine, ca sa ma poti saruta, sa-mi poti sufla in fata si sa nu iasa afara viata, tot atat de aproape a venit si Dumnezeu de om.
Vedeti efortul lui Dumnezeu de a Se face inteles si primit de catre om.
In continuare, Dumnezeu asculta pasii omului, dar si omul asculta, in fapt de seara si in clipele pacatului, pasii lui Dumnezeu (Fc 3,8), ca sa-i aduca aminte, ce altceva, decat ca Dumnezeu este viu si ca, in ziua aceea a caderii, el, omul, a murit. « Ma auzi cum umblu? Sunt viu. Tu ce esti? Tu esti mort, fiindca te-ai despartit de Mine ».Ca sa intelegi ce ti-am spus : « ca in ziua in care vei pacatui si vei manca din rodul acela vei muri » (Fc 2,17).
Ce inseamna aceasta ? « Eu umblu, dar tu nu mai poti umbla, chiar si daca ai trai o mie de ani. Mori, fiindca M-ai lasat. Eu, insa, sunt viu, Eu umblu langa tine ».Asculta pasii lui si-l vede, il intreaba si-i spune : « Adame, Adame, unde esti ? » (Fc 3,9). Miscarea, auzirea, auzul acesta, miscarea aceasta, cuvantul acesta sunt marturia dumnezeirii care vrea sa fie primita ; ca Dumnezeu e viu si, prin urmare, poate fi impartasit de firea omeneasca.
Si totusi, atunci cand primeste de la Dumnezeu prima veste buna a mantuirii (Fc 3,15), cand a fost izgonit afara drept pedeapsa si cand Dumnezeu il sprijina iarasi cand pacatuieste, il ajuta cand se ridica, omul - pe care Dumnezeu l-a ridicat inca si mai mult -cu toate acestea, omul se invartoseaza. Si Dumnezeu cauta iarasi mii de moduri ca sa poate sa-i arate viata Lui si ca este atat de aproape de el, atat de aproape incat omul poate sa-L auda si sa simta aproape rasuflarea lui Dumnezeu. Si Dumnezeu inchipuieste zeci de mii de moduri ca sa faca acest lucru.
Un mod de pogorare a lui Dumnezeu il vedem in psalmi. Va amintiti acea frumoasa imagine a lui Hristos ca unul care se pleaca in raul care curge ca sa bea apa, asa cum se pleaca toti oamenii (Ps 109,7). Ce vrea sa spuna acest lucru ? Ca « desi tu M-ai uitat, Eu, Dumnezeul Cel ceresc, Ma aplec exact asa cum te apleci tu, impartasesc viata ta, ca si tu sa te poti impartasi de viata Mea. Lucrez asa cum lucrezi tu, ca sa-ti arat ca Ma fac asemenea tie, ca si tu sa te poti face asemenea Mie. Asadar, obosesti pe drumul tau? Sunt obosit si Eu. Insetezi? Insetez si Eu. Te pleci jos, sa bei apa? Ma plec si Eu. Asa cum te pleci tu, asa Ma aplec si Eu. Ma smeresc si Eu, Ma golesc si Eu si beau si Eu si Ma racoresc si Eu. Si ce faci tu si nu fac si Eu? Prin urmare, daca sunt atat de aproape de tine si Ma aplec spre tine, oare nu poti sa Ma prinzi? Nu poti sa Ma rapesti? Nu poti sa Ma strangi? Nu poti sa Ma faci vesnic al tau? Nu poti sa nu Ma pierzi? Nu poti sa nu Ma vezi in fata ? Din moment ce impreuna ne aplecam la acelasi izvor, la aceeasi apa... Ne facem amandoi lipsiti. Ne facem amandoi saraci. Eu, Cel bogat, Eu, Cel nelipsit de nimic, Eu, cel neobosit, Eu, Care cu o singura privire imbratisez toata lumea, vin si Ma furisez in locul micut unde sezi tu si calc pe urmele pasilor tai. Ce vrei mai mult ? Atat de mult M-am pogorat ! »
Vedeti, toate acestea le face ca sa arate pogorarea Sa, asemanarea Sa, viata Sa asemenea noua, ca noi sa o putem intelege si sa ne bucuram de ea.
Si, totusi, omul se invartoseaza! Dumnezeu vine ca o suflare si daruieste har proorocilor (3 Rg 19,12). Si el uita de Dumnezeu. Omoara pe proorocii mincinosi (3 Rg 18,40 ; 4 Rg 1,10). Si el uita de Dumnezeu. Vine si ii da biruinte minunate (Ies 17,9-13 ; Ios 6,12). Si el uita pe Biruitorul, uita pe Dumnezeu, Care i-a dat biruinta. Ii iarta - lui Israel – pacatele si ei se bucura de iertare, dar continua sa pacatuiasca (Jd 2,11 ;4,1-3,etc) si uita pe Cel Care i-a iertat. Ii calauzeste prin pustie (Ies 13,18) ; in pustie le da, astazi, mana (Ies 16,14), maine, apa din piatra uscata (Ies 17,3), le da potarnichi (Ies 16,13), le da orice, dand marturie, prin toate acestea, de viata Sa care vrea sa fie impartasita ; in cele din urma, ei raman iarasi fara Dumnezeu si iarasi Il uita si iarasi nu mai pot face nimic.
Ajung la poalele unui munte inalt, aud tunete, vad fulgere, aud cuvintele pe care le spune Dumnezeu lui Moise (Ies 19,16-19), stiu ca Moise s-a urcat acolo sus, pentru ca l-a chemat, dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti (Ies 24,18) si, dupa atatea lucruri, le-a spus : « Ma duc sa va aduc Legea, ma duc sa va aduc pe Dumnezeu »; si ei s-au temut, au tremurat, au vazut muntele fumegand – toate, simboluri ale prezentei lui Dumnezeu - si L-au lasat pe Dumnezeu, L-au uitat pe Dumnezeu si, neavand Dumnezeu, si-au facut Dumnezeu un vitel (Ies 32,1)! Si-au facut un alt Dumnezeu mincinos! De ce? Fiindca nu pot sa traiasca fara Dumnezeu. Fiindca omul, cum spuneam, a fost facut numai ca sa traiasca. Si nu traieste decat indumnezeind, decat plasmuindu-si un Dumnezeu sau avand un Dumnezeu, numai indumnezeit, numai traind in Dumnezeu.
De ce isi face omul un vitel? Fiindca acest pacat al lui, aceasta amagire a lui, aceasta abatere a lui de la Dumnezeu da marturie de faptul ca omul nu poate trai fara Dumnezeu. Prin urmare, n-are nimic. Chiar facandu-si un vitel, omul exprima aceasta dorinta dupa Dumnezeuire, ca poate sa traiasca numai ca dumnezeu. Si, cu toate acestea, isi face un vitel si-L lasa pe Dumnezeul Cel adevarat. Si Dumnezeu Se apleaca iarasi! Il iarta din nou. Se straduieste sa gaseasca modul ca omul sa devina, in cele din urma, pe veci al Lui, Cel vazut, Cel pipait vesnic. Si gaseste aceste moduri:
«Ziua te arde pustia si vrei racorire. Foarte frumos. Ma fac nor (Ies 13,21-22), care te va racori si te va lumina, ca sa stii ca Eu sunt racorirea ta si ceea ce se pune intre tine si soarele arzator.
Noaptea vrei lumina! Noaptea Ma fac lumina pentru tine. Ma fac stalpul tau de foc (Ies 13,21-22). Si, prin urmare, vazand noaptea lumina, sa stii ca Eu sunt aceasta lumina. E reflexul slavei Mele.
Ziua ai norul, noaptea ai stalpul de foc. Dumnezeu e prezent neincetat. Inaintezi, Eu Ma ridic si sunt inaintea ta, ca sa Ma vezi. Te opresti, cobor si eu si Ma asez inaintea ta, ca sa Ma vezi. Vii inaintea cortului marturiei, acolo sunt Eu, acolo Ma auzi pe Mine. Vii la arhiereul tau, acolo sunt simbolurile prezentei Mele. Oriunde ai merge ».
Dumnezeu se face smerit, golit - toate acestea sunt goliri[kenoze] ale lui Dumnezeu - , ajunge sa Se asemene si cu norul, si cu stalpul de foc, cu orice altceva exista.
Ganditi-va la osteneala lui Dumnezeu, la lupta lui Dumnezeu, dar si la indelunga-rabdarea lui Dumnezeu, la intelepciunea si atotputernicia lui Dumnezeu de a Se face in cele din urma toate, de a Se furisa in toate, de a Se impleti in toate: in nor, in stalp, in pacatele noastre, in muntii nostri, in strigatele noastre, in toate, ca sa fie pretutindeni. Si, din moment ce stiu ca nu pot trai fara El, atunci sa traiesc neincetat impreuna cu El.
Semn doveditor al vietii Lui e stalpul. Semn doveditor e norul. Semn doveditor e arhiereul. Semn doveditor e cortul marturiei. « Prin multe semne doveditoare ».O intreaga vesnicie, Dumnezeu n-a facut altceva decat S-a infatisat pe Sine Insusi viu « in multe semne doveditoare ». Viu in legatura cu omul, viu astfel incat sa pot sa-L prind, viu atat de mult incat viata mea sa nu se separe de El.
Intelegeti acum ce inseamna prin « multe semne doveditoare ». Intelegeti osteneala lui Dumnezeu, dar, in acelasi timp, si invartosarea noastra, saracia noastra, tagaduirea noastra. Cum vine cineva sa-ti puna mancare in gura si tu iti inchizi gura, cum vine cineva sa-ti deschida ochii, ca sa vezi si tu ii inchizi, ca sa nu inveti vreodata sa vezi, acesta e omul si acela e Dumnezeu. O lupta. In loc sa lupt ca sa-L cunosc, sa-L iubesc si sa-L iau pe Dumnezeu, ma lupt cu Dumnezeu Care ma vaneaza. Ma face un vanat urmarit necontenit ca sa pot sa inteleg, candva, acest lucru si sa ma intorc si sa-L vad si sa-L bucur pe Vanatorul meu, Care e atat de al meu.

Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron