FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Ma intereseaza care este natura misticii\misticismului?Prin ce difera misticismul crestin(ortodox in special) de cel necrestin(pagan).A fost influentata aparitia misticismului de contextul in care se aflau crestinii primelor secole?
As vrea un raspuns competent.

Misticismul, în sens propriu, cu prinde totalitatea manifestărilor care îl aduc pe om în relație cu divinitatea. În creștinism, mistica (misticismul) se bazează pe Euharistie, în sensul în care omului îi este dăruită divinitatea prin Trupul Euharistic al lui Hristos. Diferența dintre mistica ortodoxă și cea păgână este în principal veridicitatea. În păgânism (misterele eleusiene... sibylele și altele) mistica se baza pe trăiri extatice fabricate, cu ajutorul narcorticelor sau alcoolului (cultul lui Bachus), și nici nu se putea altfel din moment ce zeii păgâni erau la rândul lor niște „fabricații” ale omului. În creștinism mistica este o experiență trăită în luciditate, bazată pe revelație, și pe legătura harică din Biserică prin Hristos, adică bazată pe adevăr.

Parinte....In luciditate...Sf. Pavel, tocmai pe asta o pierdu in revelatia de pe drumul Damascului. Si nu doar el, ci şi insoţitorii...I-a luat 3 zile ca să redevină lucid.

Va sugerez un răspuns dincolo de definitii de scoala: „mistică” vine de la „mister”. Era o forma religioasă axată pe „trairea” misterului, şi nu pe cunoasterea „rece”. Blaga i-ar zice „trairea dionisiacă”, extatică. („EX-stază” inseamna „ieşire din sine”, in cazul celui beat, de pildă, sau furiosului, gelosului...etc). Forma modernă a religiei este mai adaptată omului actual, care nu mai iese din sine uşor. E mai „rece”. (de fapt, doar creştinismele, ptr ca islamul si judaismul il mai practica). Religiozitatea de azi este conştienta, (VREA SĂ FIE ) nu mistica. Acesta este chiar cloul: zona extazelor scapa conştiintei, deci nu prea ne mai vine s-o credem veridica. Totusi, la capatul drumului lucid, aceeia, foarte putini, care reusesc sa urce scara, nu mai sunt chiar in forma NOASTRĂ de constiinţa. Intra astea două forme schematice există multe declinări, variaţiuni. Pentru mine, care sunt obişnuit cu teologia vestică, „mistic” este, sa zicem, Jacob Boehme. Totusi nu trebuie inteles ca era lipsit de luciditate. (Dimpotriva). Nu stiu de-ajuns de bine cum cu cea rasariteana, unde „simtirea” e mult mai prezentă. In principiu rasariteanul ar trebui sa fie mai „cald”, mai aproape de experimentarea i-mediata.