Eu prefer sa dau mancare....le dai ii intaresti in felul asta de trai si probabil banii ii folosesc parintii pentru bautura ...
Parerile sunt impartite si la sfintii parinti. Unii spun ca nu este totusi bine sa dai bani de pomana cuiva caruia stii ca-i incurajezi un viciu (bautura, tigare, sau alte obiceiuri nefaste pentru sanatatea si mantuirea aceluia). Dar daca nu stim exact situatia este bine sa dam....probabil banii ii folosesc parintii pentru bautura
Asa este, dar sa nu luam ca exemplu acest fel de milostenie pentru noi, mirenii. Fiindca un calugar nu are nimic material, de aceea cea mai mare milostenie din partea lui este Rugaciunea. In schimb noi, mirenii, putem face milostenie din ce este al nostru, si sa nu ne culcam pe ideea ca putem sa ne rascumparam doar prin rugaciune, ca si monahii, desi, desigur, trebuie sa ne rugam la randul nostru pentru toti cei necajiti. Insa BUNATATEA noastra este darnicia, dorinta de a imparti tot ce avem cu fratii, dorinta de a nu avea prea mult, cand altii nu au deloc, sau a da prea putin, cand avem mai mult decat ne este necesar...."Milostenia calugarului este BUNATATEA lui si rugaciunea ,ca expresie a bunatatii lui."
Oare s-ar mai numi milostenie daca am face-o din obligatie? S-ar numi "obligatii financiare la bugetul cultelor". Totusi, are un caracter de obligativitate (pentru cei ce se doresc a fi crestini) prin faptul ca este scris in Sfanta Scriptura: Da milostenie din averea ta si sa nu aiba ochiul tau parere de rau cand vei face milostenie. De la nici un sarac sa nu-ti intorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va intoarce fata lui Dumnezeu. Cand ai mult, da mai mult; daca ai putin da mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie. Si-ti vei aduna prin aceasta vistierie bogata pentru zile grele, ca milostenia izbaveste de la moarte si nu te lasa sa te cobori in intuneric. In fata Celui Preainalt, milostenia este dar bogat pentru toti cei ce o fac. (Tobit IV, 7-11), iar Hristos, vorbind despre importanta faptelor de milostenie la judecata, spune: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. (Matei XXV, 34-36) si mai zice: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. (Matei XXV, 41-43).Eu am o intrebare: e milostenia obligatorie?... Se socoteste ca "o fapta buna" sau ca un ordin pe care il implinesti?
Cine vede milostenia ca un ordin mai bine sa nu o faca, caci cred eu Dumnezeu nu o primi, iar daca stam sa cantarim daca este o fapta buna sau nu, iar am pierdut mantuire...ea trebuie facuta din suflet in mod liber (cel putin la crestinii ortodocsi)!Se socoteste ca "o fapta buna" sau ca un ordin pe care il implinesti?
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 18 vizitatori