Inainte de toate mentionez ca nu durata unei zile este subiectul acestui topic.
Deja am inteles :geek:
Dupa fiecare din zilele in care s-a creat ceva, Sfanta Scriptura spune: "si a fost seara si a fost dimineata, ziua x". Despre sfarsitul zilei a saptea nu se vorbeste nicaieri. Intrebarea mea este: ziua a saptea a creatiei a trecut?
S-a mai discutat si pe
forumul vechi:
4. Sf. Pãrinti, aproape unanim au vãzut în ziua a saptea din Cartea Facerii o expresie pentru timpul istoric în întregimea lui. De notat cã în relatarea din Facere, a 7-a zi nu se mai spune cã se încheie, cum se spune despre primele sase: "Si a fost searã, si a fost dimineatã: ziua X". În plus, ele nici nu au fost mãcar zile solare, pentru cã soarele a fost creat abia în ziua a 4-a! Deci EVIDENT era vorba de un sens diferit si pentru odihna/sabatul pe care evreii au fost impusi sã le tinã.
Este opinia mea, ramane doar sa adaug si citatele din Parinti.
nevorbind despre sfarsitul zilei a saptea, pot crede ca Dumnezeu in continuare "Se odihneste", veghind si purtand de grija creatiei facuta in primele sase zile.
Am o intrebare, care sper sa dezvolte un pic subiectul si intelegerea lui:
in ce zi a pacatuit Adam?
Adam si Eva au fost creati in ziua a sasea (Facere 1:31). Si
tot in ziua a sasea Adam primeste si porunca:
Cartea Facerii, Cap. II:
15 Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi i-a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17 Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
Din faptul ca
abia dupa ce ii da porunca lui Adam o creaza pe femeie - deducem ca porunca i-a fost data omului in
ziua a sasea.
Dar stim si ca ziua a sasea s-a sfarsit si a fost "buna foarte" (Facere 1:31).
Deci nu putea Adam pacatui in acea zi.
Ce stim insa despre ziua a saptea? Ca "Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o":
Cartea Facerii, Cap. 2:
2 Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3 Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
Curios lucru, aici, este
motivul pentru care ziua a saptea a fost considerata ca "sfintita":
pentru că într-însa (Dumnezeu) S-a odihnit de toate lucrurile Sale. Observam, de asemenea, si ca nu este calificata nici ca "buna foarte" sau macar "buna". Acest din urma fapt ridica o problema:
putea Adam pacatui intr-o zi sfintita de Dumnezeu - in ziua a saptea?
Cred ca dezlegarea depinde de faptul
ce intelegem prin "odihna lui Dumnezeu". Aici sunt posibile doua cazuri - conform celor doua sensuri ale textului:
a. literal: odihna luata in sensul cel mai propriu al cuvantului:
DEX '98:
Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire.
b. figurat: orice altceva (dar stim bine ca hermeneutica biblica admite si paralelismul sensurilor - cele doua deci pot coexista).
Sa parcurgem acum referatul biblic al caderii in pacat - intereseaza contextul. Ceea ce aflam este ca in momentul cand s-a intamplat,
oamenii se pare ca nu mai erau in compania lui Dumnezeu, ci singuri -
Cartea Facerii, Cap. 3:
8 Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9 Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
Dar despre ce seara se vorbeste aici -
nu cumva despre seara zilei a saptea? Daca prin "a Se plimba prin rai, in racoarea serii" intelegem odihna lui Dumnezeu de toata lucrarea Sa (si de om inclusiv), iar prin "sfintirea zilei" - o dedicare Siesi a acestui rastimp (etimologic, "sfintire" asta si inseamna, a pune de o parte spre a-I oferi lui Dumnezeu), adica, Dumnezeu S-a odihnit de grija Sa pentru om, de grija activa, de "dadaca", de a-l calauzi direct pe om, de a-l "mana" spre bine, de a-l "tine" de manute atunci cand acesta se invata sa mearga (asa cum face mama cand copilasul abia a facut primii pasi) - oferindu-i asadar
cea DINTAI lectie de ASCULTARE, de a-l lasa pe om sa se apropie
SINGUR de Dumnezeu, din proprie initiativa, din
dragoste chiar. Daca deci asa stau lucrurile - atunci in sens literal Adam ar fi cazut chiar in ziua a saptea, si asa cum despre ziua caderii stim ca a avut si ea seara (Facere 3:8) - epuizam si problema noastra.
Insa Sf. Parinti trateaza si in termeni simbolici "odihna lui Dumnezeu" din ziua a saptea, la fel cum face si Sf. Ap. Pavel in Epistola catre Evrei, Cap. 3. Acest lucru a fost mentionat pe acelasi forum.
Scuzati, m-am intins foarte... :?