Am o rugăminte. Aş dori să se dezvolte puţin idee celor 2 creaţii a omului pe care am întâlnit-o, însă nedezvoltată. Şi anume:
Prima creaţie: după chipul Său (ca intenţie a lui Dumnezeu);
A doua creaţie: a hainelor de piele (în timp) .
Mulţumesc!
spuneti-mi si mie care este motivul acestor doua coexistente.. de cele mai multe ori sufletul si trupul sunt si se afla in antiteza mai ales in crestinism.Nu chiar. Mai corect ar fi trup spiritualizat = trup material incoruptibil, consolidat în bine, nealipit de materie ci stăpân al ei. (Expesia "trup spiritual" mi se pare greşită ptr. că exprimă ideea contopirii spiritului în trup, iar ele sunt, cum ştim, 2 elemente neconfundate)Deci trup spiritual = trup material?
Aici aluzia era la interpretarea bibliei in mod alegoric.. Serpii vorbitori si pomii magici nu se intalnesc la nivel propriu de viata.Dumnezeu nu se revoltă. Adam a încălcat un principiu (desăvârşirea prin comuniune şi har, alipirea de Dumnezeu) şi a suportat consecinţele: despărţirea de Dumnezeu.Sa inteleg atunci ca revoltarea lui Dumnezeu a fost pentru simplul fapt ca omul a mancat dintr-un pom interzis fiindca asa i-a spus un sarpe vorbitor?
În ortodoxie, sufletul şi trupul nu sunt în opoziţie... Nimic nu este rău decât modul în care alegem să folosim cele ce sunt.spuneti-mi si mie care este motivul acestor doua coexistente.. de cele mai multe ori sufletul si trupul sunt si se afla in antiteza mai ales in crestinism.
A răspuns Florina, demult în cadrul acestui subiect la întrebarea asta, citiţi acolo .oare ce calitati vrea sa infatiseze "chipul lui Dumnezeu"?
Omul este veriga de legătură între creat şi necreat. Fără să negăm evoluţia în procesul de creare a omului (exclusiv trupul) - a se vedea filmuleţul, ortodoxia învaţă conform relatării biblice că Dumnezeu printr-un act nemijlocit, direct, suflă Viaţă în nările lui Adam. Această suflare de viaţă ne diferenţiază de restul creaţiei.daca omul a fost facut din prima spiritual atunci creatia a fost una spirituala,nu?
Imortalitatea sau nemurirea se referă la posibilitatea exclusivă a omului de a nu muri, de a trăi veşnic în Grădina Raiului în care a fost aşezat (de a creşte duhovniceşte/consolida în bine ptr. a putea respinge ispitele) pe când natura a fost creată muritoare. Evoluţia are sens pentru natură, şi pentru om ca parte a cosmosului (pământ), însă admitem în acelaşi timp un elementul necreat în costituţia omului (DUHUL) care face diferenţa. Deci nu sunteţi chiar atât de departe de adevăr...Imortalitatea nu prea e compatibila cu Evolutia, in care degradare,coruptibilitatea si moartea tot timpul au existat..
Adică? La ce vă referiţi, detaliaţi.Eu am citit mai multe despre subiect in carte Despre credinta si indoiala scrisa de Mitropolitul Antonie. Este un subiect foarte interesant ce are pareri destul de diferite din cate observ.
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori