Cine a creat raul?

Învăţătura de credinţă ortodoxă pt "începători" şi "avansaţi"
Pisoiu Fericit
Mesaje: 379
Membru din: 05 Apr 2008, 19:08
Confesiune: ortodox
Localitate: N-E Scotiei

Cine a creat raul?

Mesaj necititde Pisoiu Fericit » 21 Dec 2008, 20:16

Daca Dumnezeu nu a creat raul, atunci cine l-a creat? Diavolul poate crea? De unde vine?

Alex

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5394
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde protosinghel » 21 Dec 2008, 22:47

Răul nici nu tb să fie creat, iar aşa cum se exprimă unii Sf. Părinţi, el nici nu există! Răul este o nonexistenţă sau, mai exact spus, o "existenţă fără consistenţă" (Fer. Augustin). Răul este lipsa bineului. Atunci sau acolo unde nu există Binele (adică Dumnezeu), prin omisiune avem răul şi aici vorbim de principiu nu de Satan (şi diavolaşii lui), care este o fiinţă creată ce a vrut în mod liber să se despartă de Dumnezeu şi chiar să lupte împotriva Lui, deci să fie răul asumat şi răspândit.

Ezo
Mesaje: 82
Membru din: 19 Mar 2009, 12:39
Confesiune: ortodox
Localitate: Timisoara

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde Ezo » 23 Mar 2009, 17:46

Intrebare: Daca Dumnezeu stie toate, deci a stiut ca Adam va alege pacatul si va sfarsi prin moarte, atunci de ce a mai fost creat?
Constantin Galeriu :Un mare filosof din vremea noastra, Martin Heidegger, zice : de ce exista ceva in loc sa nu existe ? Ei, exista aceasta realitate, exista… Parca nici sa nu te mai intrebi de ce exista, ca ea exista ! Pai ce sa-i faci ?!... Mai mult, zice Heidegger : Dumnezeu ne-a aruncat in lume fara sa ne intrebe. Pai el merge pe linia lui Platon ; ca Platon socotea, ca si Origen, ca sufletele coboara in trupuri, ca un fel de revolta, din Dumnezeu, si apoi se intorc inapoi.

Acum, dupa excursul acesta, sa raspund la intrebare : dragii mei, ati pus o intrebare de fond, pe care si eu mi-am pus-o. Dumnezeu stie toate. Stia ca Adam va culege sau va alege pacatul si va sfarsi prin moarte ; de ce a mai fost creat ?... E insasi pusa aici taina creatiei, nu numai a lui Adam, ci a lumii intregi ; dar lume, dupa cum spune Sfantul Grigorie de Nyssa, lumea sensibila suie catre om ca la un scop al ei, omul fiind ca o coroana a creatiei. De ce a creat Dumnezeu lumea ? Dionisie Areopagitul spune : Plinatatea se revarsa. Plinul divin se revarsa, iubitilor. Din plinatatea lui, auzim Evanghelia din ziua Invierii : Din plinatatea Lui noi am luat si har peste har. Din plinatatea Lui a creat Dumnezeu lumea. Asa cum noi, din plinatatea noastra, simtim nevoia sa creem. Simtiti nevoia, nu ? Din plinul tau, in fiul tau, sa faci, sa te realizezi, sa te implinesti, nu ? Pai simtim aceasta implinire in noi : prin actul creator - un artist, un ganditor, un savant, un filosof, un preot, un om al binelui… Dar dumneavoastra, de ce mergeti la caminul de batrani sau la orfelinat si simtiti ca deveniti mai tineri, ca intineriti cu 10 ani, de ce ?! Nu este un impuls launtric al luminii si al iubirii ?... Caci Dumnezeu este Lumina si este Iubire.

Din plinul lui se revarsa Dumnezeu in actul creator. Aceasta taina este nu a golului, ci a plinului. De aceea cel mai mare pacat este tocmai a refuza viata. Aici este misterul : Dumnezeu a stiut ca omul va gresi. Dar, a stiut ca raul poate fi vindecat, ca Dumnezeu poate scoate binele si din rau, precum a scos din moarte Invierea. Cum in cazul dreptului Iosif, a intors raul pe care fratii lui voiau sa-l faca, vrand sa-l ucida, in bine, caci Iosif i-a salvat de la foamete. Iar cand fratii lui au venit sa-si ceara iertare dupa moartea lui Iacob, i-au spus ca tatal a lasat cu limba de moarte sa nu te razbuni pentru noi. Iar dreptul Iosif (cititi in cartea Facerii la capitolul 50) le-a raspuns : oare sunt eu in locul lui Dumnezeu sa ma razbun ?... A plans Iosif.
Intr-adevar, auziti ce cuvant adanc : Dumnezeu mi-a vrut mie raul, rele… Dar Dumnezeu mi-a vrut binele, a schimbat raul vostru in bine. Mare taina-i aici ! Inseamna ca Dumnezeu nu lasa raul sa culeaga ultimul rod ! Dumnezeu si raul il poate intoarce in bine.

Deci : creand Dumnezeu pe om, a prestiut sa omul va cadea, dar nu S-a temut ! Fiind Atotputernic, nu Se teme de nimic. El este vesnic si rabda la infinit. Si atunci, se dezleaga toate. Iata creatia, insusi faptul ca exista ceva, e o minune ! Si cum sa nu te uimesti in fata acestei minuni, ci dimpotriva, sa te scarbesti ?! Pacatul – noi il intelegem (si raul). Vedeti, Dumnezeu e vesnic, iubitilor. Fara inainte, fara dupa. Fara inceput al zilelor, fara sfarsit al vietii. E numai DA ! Zice Scriptura la 2 Corinteni 1,14 : Toate fagaduintele in Dumnezeu sunt Da. Acesta este si Amin al nostru. Iar Apocalips 3,20 Il numeste pe Mantuitorul : Cel ce este Amin, adica Asa sa fie. Deci Dumnezeu este Amin, Asa sa fie… Parca intelegi deodata cuvantul insusi din cartea Facerii : Sa fie ! (Amin) Observati fratilor un fapt foarte adanc : predica Mantuitorului asa incepe, cu Amin. Noi am tradus Adevarat, adevarat va spun voua, insa corect este Amin, amin spun voua. Zice Mantuitorul : Amin, zicem si noi in rugaciunile nostre : Amin. Insa unde e locul lui Amin al Mantuitorului ? La inceput. Amin, amin zic voua, cel ce asculta cuvintele mele… De ce Amin al Mantuitorului este la inceput ? Pentru ca El este Amin, El este inceputul, iubitilor. Si Amin-ul nostru e la sfarsit, adica Asa sa fie ; ce-ai zis Tu, Doamne, eu zic amin. Vedeti ce grea raspundere e in acest cuvant, iubitilor ? Extraordinara ! Adica tot ce a spus Mantuitorul in Evanghelie, la orice rugaciune eu inchei cu Amin, adica asa sa implinesc, asa sa fac. E teribil de greu cuvantul Amin, cand il intelegem, observati…

Acum, daca la Dumnezeu este numai Amin, este numai DA, la om este si da, si nu. Pai chiar Mantuitorul ne-a zis : iar cuvantul vostru sa fie asa : ce este da, da si ce este nu, nu. Ei, daca la om este si nu, atunci intelegem noi ceva din taina fapturii : Dumnezeu a prevazut ca omul va spune si nu, va face si pacat (pacatul tine de nu). Raul e definit de Parinti ca negarea binelui. Dar in insasi aducerea omului de la nefiinta la fiinta, de la nu la da, era posibilitatea ca diavolul sa-l indemne pe om sa zica nu. Intelegeti ca originea omului este in da, sa fie, sa facem. Dar demonul, raul, e din neant. Dumnezeu exista ca exista. Si neantul inseamna neant. Eu nu spun neantul este neant, ca el nu este! Neantul inseamna neant ! E altceva… Iar daca neantul inseamna neant iar eu constat existenta, atunci, sarmane ateu, existenta vesnica exista. Pentru ca neantul nu produce. Si aceasta existenta vesnica e insusi Dumnezeu, nu sunt eu. Eu am inceput ; eu vin prin acest Sa fie! al Lui Dumnezeu. Eu nu pot iesi din logica aceasta. Cine vrea sa gandeasca normal, sanatos : existenta eterna exista, ca neantul nu produce, iar existenta eterna este Dumnezeu. Iar eu precis sunt creatura, ca eu vin in timp. Ci eu fac pacat ; insusi nu al meu, cand eu zic nu, inseamna ca acest nu imi spune ca eu am venit de la nu la da, de la nefiinta la fiinta. In Dumnezeu este numai Da, pentru ca in El nu este nu; nu este inceput si sfarsit. E o logica metafizica aici, de neclintit. Primiti-o, gustati-o, traiti-o si traiti eternitatea atunci.

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde esenin » 23 Mar 2009, 21:48

Leibniz a zis-o, nu Heidegger.
E "Principiile Naturii si Gratiei fondate in ratiune".
Problema este de fapt cam asa: "Nimic nu se face fara motiv suficient. Motivul suficient trebuie determine rezultatul, adica cel care face trebuie sa stie la ce sa se astepte. "La ce trebuie sa se astepte" nu poate rezulta din simpla materie, caci ea e informa, ci dintr-o ratiune exterioara materiei, Dumnezeu. Cum aceasta Ratiune exterioara trebuie ca e perfecta, atunci si Creatia ar trebui sa fie cu necesitate perfecta...etc. Deci imperfectul, raul, are alta origine. Mai sunt lucruri de spus.. Deci lumea actuala e cea mai buna din lumile posibile. De aceea lucrurile sunt asa si nu altminteri. De aceea exista mai degraba ceva decat nimic". Leibniz presupune existenta materiei dezordonate ca materie prima ptr Dumnezeu, dar NU a nimicului. HAOSUL exista, ca la cutare greci, si NU neantul. E o extrapolare speculativa a pr. Galeriu. (In plus sunt obiectii multe de adus chiar la rationamentul lui Leibniz).
caut o pagina cu citatul

aici (n-am citit-o - s-ar putea sa bata in alta parte). Dar cum zice francezul "Il faut rigueur garder", nu e poezie impresionista asta, e lucru serios.

http://www.thatreligiousstudieswebsite. ... nation.php

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje: 1104
Membru din: 07 Apr 2008, 20:29
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicină, teologie, filosofie
Localitate: Italia
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde Ioan Cr » 24 Mar 2009, 21:52

Am si "Teodicea" de Leibniz... Multumesc ca mi-ati adus aminte de acest (re)nume, Esenin. :)
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde esenin » 25 Mar 2009, 10:25

...Si eu l-am uitat de mult. Ca pe multi altii, de altfel. Am ramas cu ce ramai dupa ce uiti tot.

Ezo
Mesaje: 82
Membru din: 19 Mar 2009, 12:39
Confesiune: ortodox
Localitate: Timisoara

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde Ezo » 26 Mar 2009, 16:45

Daca toata creatia vazuta si nevazuta izvoraste din gandirea lui Dumnezeu, atunci probabil ca putem spune ca raul apare din gandirea ingerilor razvratiti. Deci raul nu este de la Dumnezeu, care le-a facut "bune foarte" pe toate, cum ne spune la Facere.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5394
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde protosinghel » 30 Mar 2009, 00:02

Cândva am scris ceva care cred că vă poate ajuta:
Răul şi lucrarea lui în lumeDe la bun început trebuie să facem distincţia între rău şi demoni: răul fiind o stare, iar demonii fiind îngerii căzuţi în acea stare pe care o susţin şi o lucrează mereu.
În ce priveşte natura răului, el nu este “ceva”, ci este mai degrabă un “minus în existenţă”, minus care creşte continuu. El este o “non-existenţă sau existenţă fără consistenţă. Nu este însă o lipsă totală a existenţei, ci o ştirbire, o slăbire esenţială a ei, o lipsire de ceea ce constituie cu adevărat suportul existenţei.”1
Sf. Vasile cel Mare accentuează că răul nu este operă a lui Dumnezeu, ci o “înstrăinare liberă de Dumnezeu”,2 care ulterior s-a dezvoltat într-o dorinţă de războire împotriva Lui, iar Sf. Maxim Mărturisitorul spune că “răul este abaterea lucrării facultăţilor sădite în fire de la scopul lor şi mişcarea nesocotită a puterilor naturale spre altceva decât spre scopul lor, în urma unor judecăţi greşite.”3 Iar Dionisie Areopagitul spune că “originea răului şi existenţa parazitară a lui nu se află în putere, ci în slăbiciune”, adică slăbiciunea de nu fi cu Dumnezeu.4
Raportând definiţiile acestea la căderea protopărinţilor, Sf. Maxim spune: “Răul stă în necunoaşterea celei bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omenească, dar deschizând larg simţirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa de Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pătimaşă a lucrurilor ce cad sub simţuri. Împărtăşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea dobitoacelor (Ps. 48,12), a părăsit frumuseţea dumnezeiască menită să-i alcătuiască podoaba spirituală.”5
Privit dintr-un alt punct de vedere, răul nu este doar o absenţă a raţiunilor bune, ci şi o lipsă de unitate şi o duplicitate care se manifestă ca un fel de “complexio oppositorum”; iar denumirea de diavol exprimă tocmai acest lucru (δια + βωλος, care înseamnă a despărţi în două).
Această duplicitate o observăm şi în Sf. Evanghelie (Mc. V), când diavolul din omul îndrăcit se prezintă la început ca un tot unitar, iar după ce Mântuitorul îl întreabă “Care-ţi este numele?” (numele referindu-se aici la proprietăţile şi însuşirile naturii şi a fiinţei ), diavolul îşi demască falsa unitate, înfăţişându-se deja ca o legiune de duhuri egocentrice.6
Această forţă distrugătoare şi despărţitoare de care dispune, diavolul o foloseşte cel mai mult în direcţia despărţirii omului de Dumnezeu şi a oamenilor între ei. “Urând pe Dumnezeu, satana urăşte şi pe om ca chip a lui Dumnezeu şi ar vrea ca omul să nu aibă nici o legătură cu Dumnezeu, să nu-L recunoască.”7 “Nu a fost creat ca duşman al nostru, zice Mihail Psellos, ci a devenit duşmanul nostru din pizmă. Căci văzându-se pe sine aruncat dintre îngeri, n-a suportat să vadă pe cel pământesc înălţându-se la treapta îngerilor prin înaintare”, dar Dumnezeu a făcut şi din această luptă a diavolului, un prilej pentru noi de a ne întări în bine, cu ajutorul harului dumnezeiesc.8
Despre modul prin care lucrează diavolul printre oameni, ne vorbeşte cel mai profund Sf. Ap. Ioan (I Ioan 2,16) atunci când enumără ca principale mijloace de manipulare a omului: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, adică mândria; iar Mihail Psellos spune că “demonii îşi fac convorbirea cu noi în chip ascuns ca să nu simţim de unde ne este războiul. Ei luând de la fiinţa lor imaginativă chipuri (şi culori) şi forme pe care le voiesc, le introduc în sufletul şi în duhul nostru şi ne înfăţişează prin aceasta multe lucruri, ne sugerează sfaturi, ne arată forme, ne împrospătează amintirile unor plăceri, chipuri şi patimi, şi ne tulbură în stare de veghe sau somn.”9 Scopul acestui război care porneşte şi se lucrează atât prin trup cât şi prin minte este de aduce pe om la cea mai mare patimă – cea a mândriei şi a slavei deşarte din care izvorăşte egoismul, dar şi la gândul că noi şi lumea stăpânită de noi ar fi ultima realitate, iar Dumnezeu – doar o iluzie.
Tocmai de aceea Sf. Antonie cel Mare recomandă ca arme împotriva diavolului, pe lângă rugăciune şi post (Mt. 17,21), însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, pentru că “prin semnul crucii s-a manifestat extrema smerenie a lui Dumnezeu Însuşi, opusă mândriei şi golului mincinos al satanei. Când omul arată că îşi însuşeşte prin semnul crucii această smerenie, satana îşi vede învinsă mândria egoistă şi goală.”10
Dacă omul s-ar fi folosit de aceste trei arme de la început, adică de post, prin nemâncare din pomul oprit; de rugăciune, prin contemplarea raţiunii lucrurilor, inclusiv a pomilor şi prin continuarea unui dialog relaţional cu Dumnezeu; de smerenie, prin respingerea totală a ideii de a ajunge ca Dumnezeu, recunoscându-şi limitele – omul n-ar fi căzut. Sau dacă s-ar fi folosit de virtutea smereniei măcar atunci când a fost certat de Dumnezeu şi şi-ar fi cerut iertare, Dumnezeu tot l-ar fi iertat; dar iată că diavolul merge atât de departe cu amăgirea, încât vrea să ne convingă de neputinţa întoarcerii către Dumnezeu.

Note:
1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. I, p. 311.
2. Căci Dumnezeu nu este autorul răului, cap. V, trad. rom. în PSB vol. 17, Om. IX, p. 441.
3. Răspunsuri către Talasie, FR vol. 3, p. 31.
4. Cf. Serghei Bulgakov, Lumina neînserată, cap. II, p. 346.
5. Răspunsuri către Talasie, p. 34.
6. Cf. Pavel Florenski, Stâlpul şi temelia adevărului, trad. Emil Iordache, Iulian Friptu şi Dumitru Popescu, Ed. Polirom, Iaşi 1999, p. 121-122.
7. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., vol. I, p. 314.
8. Cf. Ibidem, p. 314.
10. Cf. Ibidem, p. 316.
11. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Note la Sf. Atanasie cel Mare, “Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, 28, în PSB vol. 15, Ed. IBMBOR, Buc. 1987, p. 214.

ddc
Mesaje: 217
Membru din: 10 Oct 2009, 16:35
Confesiune: ortodox
Preocupări: Adevarul

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde ddc » 11 Oct 2009, 13:55

Proprietatea raului depinde de existenta binelui.Rautatea nu are substanta in sine ci in lipsa si detrimentul bunatatii.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5394
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde protosinghel » 24 Oct 2009, 16:11


Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5394
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde protosinghel » 05 Feb 2010, 00:37

O discuţie cu Cezar Luchian la această temă:



Altceva interesant:


Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde maria_andreea » 26 Feb 2010, 20:54

Daca Dumnezeu nu a creat raul, atunci cine l-a creat? Diavolul poate crea? De unde vine?
Din cele ştiute despre căderea îngerilor, Lucifer, înnebunit de frumuseţea lui care era dată de curăţia în care fusese plăsmuit, a dorit mai mult, a vrut să fie mereu aşa frumos alegând să se înfrumuseţeze. Acesta a ales, în mod egoist (pe mine, eu să fiu frumos, sinele) şi greşit sursa frumuseţii, a slavei (a crezut că aceasta e dată dacă se va situa deasupra tuturor celor existente la acel moment).

Ca fiinţe create, îngerii aveau libertate, ei puteau să se conformeze frumosului în care se aflau (dând slavă Celui de la care vine) sau puteau să se grăbească, dorind mai multă "frumuseţe" pe care să şi-o procure singuri.

Eu înţeleg că Dumnezeu a lăsat creaturii sale însufleţite libertate, indiferent de stadiul ei: imaterială (îngerii), parte imaterială-parte materială (omul). Cu aceasta noi ne întoarcem fie către noi înşine (către eul nostru, înfundându-ne în stricăciune şi materialitate) fie către Dumnezeu (izvorul desăvârşitei curăţii, al frumuseţii depline).

Deci răul, s-a creat prin alegerea îngerului Lucifer de a deveni mai frumos, pt început, iar mai apoi a noastră a fiecărei creaturi în parte.
Daca Dumnezeu stie toate, deci a stiut ca Adam va alege pacatul si va sfarsi prin moarte, atunci de ce a mai fost creat?
Dumnezeu ştie şi când noi alegem păcatul, dar am fost creaţi, dându-ni-se trup şi zile, pentru ca în acest timp să experimentăm şi să alegem, iar la sfârşitul acestei vieţi trupeşti dacă 0,000...(0)1 gr. am ales mai mult pe Dumnezeu şi tot ce implică prezenţa Lui (iubire, pace, echilibru...) atunci vom fi al Lui. Să nu uităm că Adam nu este drac, el şi Eva au fost primii care au fost scoşi din iad la coborârea Mântuitorului în cele mai de jos ale pământului.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde Dionysie » 21 Feb 2012, 21:51

Deci răul este lipsa binelui.
Răul este mult mai mult decât lipsa binelui, este mai mult decât rejecţia binelui, este dorinţa perversă de a se substitui binelui şi autorităţii naturale şi supranaturale a acestuia. Şi lucrul se vede şi din dorinţa perversă a puterilor antihristice şi a însuşi antihristului nu doar de a respinge pe Hristos, de a respinge Binele autentic care este Hristos, ci mai mult de a I se substitui lui Hristos, pretinzând poziţia lui Hristos. De aceea şi este antihrist pentru că nu doar se opune lui Hristos ci pentru că doreşte uzurparea lui Hristos şi instaurarea lui (a antihristului) pe postul lui Hristos. "El se ridică mai presus de Dumnezeu şi de orice este vrednic de închinare". Deci răul este o forţă mult mai perversă decât pare la prima vedere şi decât ar reieşi din definiţia de mai sus. Hristosul este Cel care conduce omenirea pentru ca aceasta să fie salvată, mântuită, îndreptată şi eliberată, pe când Antihristul este cel care doreşte înlăturarea lui Hristos de la conducerea omenirii, substituirea, uzurparea şi stăpânirea omenirii spre a o sclavagi, spre a înlănţui pe veci în legăturile lipsei de libertate, ale sclaviei spirituale şi materiale perpetue şi a o face slugă lipsită de libertate a planurilor oculte ale Diavolului. Astfel în spatele unor forţe ca socialismul, naturalismul (sau raţionalismul), francmasoneria (sectă a diavolului şi sinagogă a satanei) stau nu doar slăbiciuni şi ignoranţă a oamenilor, nici doar neascultare sau rebeliune fără cauză, ci stau puteri care doresc uzurparea şi distrugerea Bisericii lui Hristos aşa încât omenirea să nu mai umble în lumina lui Hristos şi a Bisericii Lui prin care lucrează, ci în "lumina" duşmanului şi duşmanilor lui Hristos într-o perpetuă sclavie spirituală şi distrugere.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Diavolul sau Dumnezeu

Mesaj necititde maria_andreea » 21 Feb 2012, 22:37

Răul este mult mai mult decât lipsa binelui...
... doar dacă binele nu înseamnă Hristos.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

OLGA

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde OLGA » 11 Mar 2012, 18:49

Răul nici nu tb să fie creat, iar aşa cum se exprimă unii Sf. Părinţi, el nici nu există! Răul este o nonexistenţă sau, mai exact spus, o "existenţă fără consistenţă" (Fer. Augustin). Răul este lipsa bineului. Atunci sau acolo unde nu există Binele (adică Dumnezeu), prin omisiune avem răul şi aici vorbim de principiu nu de Satan (şi diavolaşii lui), care este o fiinţă creată ce a vrut în mod liber să se despartă de Dumnezeu şi chiar să lupte împotriva Lui, deci să fie răul asumat şi răspândit.
"a vrut în mod liber" înseamnă că a vrut când cunoştea adevărul? Când se poate spune despre un om că vrea în mod liber?

OLGA

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde OLGA » 11 Mar 2012, 19:12

Daca toata creatia vazuta si nevazuta izvoraste din gandirea lui Dumnezeu, atunci probabil ca putem spune ca raul apare din gandirea ingerilor razvratiti. Deci raul nu este de la Dumnezeu, care le-a facut "bune foarte" pe toate, cum ne spune la Facere.
Poate că răul înseamnă doar faptul că Dumnezeu nu a sfârşit încă de făcut lumea. În Geneză ni se spune că abia după ce le-a făcut pe toate, a zis că sunt bune toate şi S-a odihnit.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde maria_andreea » 11 Mar 2012, 20:11

"a vrut în mod liber" înseamnă că a vrut când cunoştea adevărul? Când se poate spune despre un om că vrea în mod liber?
Voia liberă sau liberul arbitru este o caracteristică a fiinţei umane. Omul voieşte şi ia decizii în mod liber toată viaţa.
Libertatea care derivă din Adevăr este diferită de voinţa liberă: prima arată un efect (cunoscând adevărul vom deveni liberi), a doua o cauză (în baza liberei voinţe/a liberului arbitru vom cunoaşte sau nu adevărul).
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
Parintele777
Mesaje: 25
Membru din: 29 Sep 2009, 12:13
Confesiune: ortodox
Localitate: Terra
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde Parintele777 » 14 Mar 2012, 11:23

Intrebare: Daca Dumnezeu stie toate, deci a stiut ca Adam va alege pacatul si va sfarsi prin moarte, atunci de ce a mai fost creat?
Raspunsul e simplu: Pentru ca el s-a mantuit in urma pocaintei pe care a aratat-o dupa izgonirea din rai si dupa Invierea Mantuitorului si impreuna cu el toti dreptii Vechiului Testament si apoi si dreptii si sfintii Noului Testament.
Ideea e ca rasplata pe care a promis-o Dumnezeu celor care se mantuiesc este mult mai mare incat nici nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti in raport cu placerile pe care le aveau in paradis Adam si Eva.
Deci, Dumnezeu stia ca desi oamenii vor cadea in pacat, totusi cei care se vor mantui vor fi foarte fericiti in Imparatia Lui incat pacatul de dinainte nici nu va mai fi resimtit in constiinta lor de dupa moarte.
Daca Dumnezeu nu exista si tu nu crezi, nu ai pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si tu nu crezi, ai pierdut totul...

OLGA

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde OLGA » 14 Mar 2012, 11:49

Intrebare: Daca Dumnezeu stie toate, deci a stiut ca Adam va alege pacatul si va sfarsi prin moarte, atunci de ce a mai fost creat?
Raspunsul e simplu: Pentru ca el s-a mantuit in urma pocaintei pe care a aratat-o dupa izgonirea din rai si dupa Invierea Mantuitorului si impreuna cu el toti dreptii Vechiului Testament si apoi si dreptii si sfintii Noului Testament.
Ideea e ca rasplata pe care a promis-o Dumnezeu celor care se mantuiesc este mult mai mare incat nici nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti in raport cu placerile pe care le aveau in paradis Adam si Eva.
Deci, Dumnezeu stia ca desi oamenii vor cadea in pacat, totusi cei care se vor mantui vor fi foarte fericiti in Imparatia Lui incat pacatul de dinainte nici nu va mai fi resimtit in constiinta lor de dupa moarte.
Dacă ar fi fost chiar aşa, atunci Dumnezeu ar gândii ca părinţi care işi doresc copii prin inseminare artificială. S-ar bucura doar de cel care se naşte. Eu nu aşa Îl cred pe Dumnezeu.

Avatar utilizator
Parintele777
Mesaje: 25
Membru din: 29 Sep 2009, 12:13
Confesiune: ortodox
Localitate: Terra
Contact:

Re: Cine a creat raul?

Mesaj necititde Parintele777 » 14 Mar 2012, 11:59

Dacă ar fi fost chiar aşa, atunci Dumnezeu ar gândii ca părinţi care işi doresc copii prin inseminare artificială. S-ar bucura doar de cel care se naşte. Eu nu aşa Îl cred pe Dumnezeu.
Parerea ta nu conteaza in fata Adevarului... Ai tu alta explicatie mai buna decat Adevarul insusi?
Daca Dumnezeu nu exista si tu nu crezi, nu ai pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si tu nu crezi, ai pierdut totul...


Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX