FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

....Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?

Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?

Pentru ca avea scoala Vietii...

....Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?

pai este libertate si Libertate...
Referindu-ma la exemplul tau... nici chiar mintind si evitand puscaria (pierderea libertatatii intr-un anume sens), tot nu esti liber pt. ca te va urmari pretutindeni spectrul mortii victimei tale, te va incerca parerea de rau adica te va mustra constiinta (glasul lui Dumnezeu din om). Si in felul asta te instrainezi nu numai de Dumnezeu dar si de tine insuti - e ceea ce numesc unii (cum bine stii) alienare. Si asa ajunge omul alienat mintal!

....Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?

celprost spune: exista adevar si Adevarul. Prin urmare "Adevarul ne va face liberi". Vezi si "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata".

....Prin urmare "adevarul ne va face liberi". Dar oare este asa ? De pilda daca ai omorat pe cineva (ceea ce nu este politicos) trebuie sa MINTI ca sa ramai liber. Deci citatul trebuia sa fie "Cunoasteti minciuna si minciuna va va face liberi". Evident, Ioan () nu prea avea "scoala vietii". Cum vine deci chestia asta ?

Greşesc dacă cred că Adevărul ne-a făcut liberi?

Greşesc dacă cred că Adevărul ne-a făcut liberi?

Păi Adevărul e Hristos. Dacă lucraţi poruncile Lui veţi trăi şi crede dacă nu... .

Maria_andreea.

Problema asta este dupa mintea mea, si extrem de importanta si extrem de greu de negociat. Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.

Unde este problema: amintiti-va dialogul dintre Pilat si Christos: „Ce este adevarul? Adevarul se afla in fata ta” (lat: Quid est veritas? Est vir qui adest”-fraza lui Christos este anagrama intrebarii lui Pilat). De fapt dialogul nu a avut niciodata loc; Cristos a dat acest raspuns, dar nu lui Pilat, ci ucenicilor. Pentru Pilat adevarul este un obiect, un „CE”. pentru Christos, este un „CINE”, si anume El insusi. Ori, toti putem intelege in ce raport suntem cu un adevar-obiect, care, ca orice obiect, se poate poseda, sti, cunoaste,...etc.

Dar in cazul unui adevar „CINE” lucrurile sunt infinit mai complicate: „Diateza”, pozitia mea fata de acel adevar se schmiba. Acest tip de adevar nu se poate „poseda”, de exemplu. In schimb se poate FI. Nu este vorba de a-l „trai” („a trai adevarul”), caci trairea unui adevar lasa esenta ta putin schimbata. D.ex. traim un amor, din tot sufletul dar ramanem esentialmente identici cu noi. Este deci vorba despre a FI adevarul. Fiinta ta profunda trebuie sa fie („a fi” este unica actiune a unei fiinte) Adevarul. Sa fie Christos. Este adica „programata” o co-incidenta a fiintei tale cu Christos. Asta trece fireste prin „cunoasterea” adevarului, prin „posedarea” lui, dar scopul final pare sa fie topirea impreuna in/cu Christos. Caci fiinta care este Christos NU poate fi nici cunoscuta, nici posedata...etc. ca fiinta exterioara, ca alta fiinta. Nicio fiinta nu poate fi cunoscuta, in afara de a ta insuti. De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

Prea complicat, poate.....continui dupa ce avem o luminare. Am gandit subiectul dar mai am inca „gauri”.

Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.

Amin.

Eu nu am spus că trăim Adevărul ci vom trăi libertatea dacă indeplinim condiţiile libertăţii (poruncile).
Dvstră aveţi dreptate.
De acord Adevărul care este Hristos nu se cunoaşte, nu se posedă căci nu avem cum, El este Creatorul, iar noi creaţia. Cunoscând Slava Sa, manifestarea exterioară a fiinţei sale, adevărul despre El, posedarea adevărului sau conştientizarea lui noi avem calea sigură spre libertate. Ar fi o nebunie să gândim că putem trăi, fi Adevărul, ne este suficientă libertatea Lui.

Maria_andreea.

Problema asta este dupa mintea mea, si extrem de importanta si extrem de greu de negociat. Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.

Unde este problema: amintiti-va dialogul dintre Pilat si Christos: „Ce este adevarul? Adevarul se afla in fata ta” (lat: Quid est veritas? Est vir qui adest”-fraza lui Christos este anagrama intrebarii lui Pilat). De fapt dialogul nu a avut niciodata loc; Cristos a dat acest raspuns, dar nu lui Pilat, ci ucenicilor. Pentru Pilat adevarul este un obiect, un „CE”. pentru Christos, este un „CINE”, si anume El insusi. Ori, toti putem intelege in ce raport suntem cu un adevar-obiect, care, ca orice obiect, se poate poseda, sti, cunoaste,...etc.

Dar in cazul unui adevar „CINE” lucrurile sunt infinit mai complicate: „Diateza”, pozitia mea fata de acel adevar se schmiba. Acest tip de adevar nu se poate „poseda”, de exemplu. In schimb se poate FI. Nu este vorba de a-l „trai” („a trai adevarul”), caci trairea unui adevar lasa esenta ta putin schimbata. D.ex. traim un amor, din tot sufletul dar ramanem esentialmente identici cu noi. Este deci vorba despre a FI adevarul. Fiinta ta profunda trebuie sa fie („a fi” este unica actiune a unei fiinte) Adevarul. Sa fie Christos. Este adica „programata” o co-incidenta a fiintei tale cu Christos. Asta trece fireste prin „cunoasterea” adevarului, prin „posedarea” lui, dar scopul final pare sa fie topirea impreuna in/cu Christos. Caci fiinta care este Christos NU poate fi nici cunoscuta, nici posedata...etc. ca fiinta exterioara, ca alta fiinta. Nicio fiinta nu poate fi cunoscuta, in afara de a ta insuti. De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

Prea complicat, poate.....continui dupa ce avem o luminare. Am gandit subiectul dar mai am inca „gauri”.

Dle esenin, luminare nu am ca as oferi-o, dar pot sa aprind o lumanare, cine stie, poate lumineaza si ea un pic. Adevarul e o Persoana, da, de acord cu dvs. Dar cum? Cum privim acest lucru? Logosul, Cuvantul este Adevarul. Dar cum poate fi El Adevarul? Gandurile Logosului nu sunt simple ganduri asa cum e la om, ci ele sunt si putere, sunt si viata, sunt realitati in devenire, realitati in proiect. Logosul este Adevar ca si generator de realitate. Expresia "cunoaste Adevarul si Adevarul te va face liber" inseamna de fapt "dobandeste mintea lui Hristos si vei fi liber" sau "daca Hristos va trai in tine, vei fi liber". Caci atata vreme cat nu avem mintea lui Hristos, noi suntem robi ai pacatului, atat vreme cat Hristos nu traieste in noi, suntem inca in lanturi.

Maria_andreea.

Problema asta este dupa mintea mea, si extrem de importanta si extrem de greu de negociat. Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.

Unde este problema: amintiti-va dialogul dintre Pilat si Christos: „Ce este adevarul? Adevarul se afla in fata ta” (lat: Quid est veritas? Est vir qui adest”-fraza lui Christos este anagrama intrebarii lui Pilat). De fapt dialogul nu a avut niciodata loc; Cristos a dat acest raspuns, dar nu lui Pilat, ci ucenicilor. Pentru Pilat adevarul este un obiect, un „CE”. pentru Christos, este un „CINE”, si anume El insusi. Ori, toti putem intelege in ce raport suntem cu un adevar-obiect, care, ca orice obiect, se poate poseda, sti, cunoaste,...etc.

Dar in cazul unui adevar „CINE” lucrurile sunt infinit mai complicate: „Diateza”, pozitia mea fata de acel adevar se schmiba. Acest tip de adevar nu se poate „poseda”, de exemplu. In schimb se poate FI. Nu este vorba de a-l „trai” („a trai adevarul”), caci trairea unui adevar lasa esenta ta putin schimbata. D.ex. traim un amor, din tot sufletul dar ramanem esentialmente identici cu noi. Este deci vorba despre a FI adevarul. Fiinta ta profunda trebuie sa fie („a fi” este unica actiune a unei fiinte) Adevarul. Sa fie Christos. Este adica „programata” o co-incidenta a fiintei tale cu Christos. Asta trece fireste prin „cunoasterea” adevarului, prin „posedarea” lui, dar scopul final pare sa fie topirea impreuna in/cu Christos. Caci fiinta care este Christos NU poate fi nici cunoscuta, nici posedata...etc. ca fiinta exterioara, ca alta fiinta. Nicio fiinta nu poate fi cunoscuta, in afara de a ta insuti. De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

Prea complicat, poate.....continui dupa ce avem o luminare. Am gandit subiectul dar mai am inca „gauri”.

Cred ca aceasta se refera la sinceritate , care lipseste de la foarte multi "crestini".. Adica la admiterea si recunoasterea oricarui adevar subiectiv si obiectiv.. La a nu te mintii pe tine insuti.. Elibereaza-te de minciuna, inceteaza a te minti pe tine insuti si pe altii si vei fi liber..

De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.

De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.

Celprost, explicati-i dumneavoastra, va rog frumos, ipochimenului, ca eu am obosit sa-mi bat gura.

Xerofitic, cerd ca problema bate mult mai departe. Exista lucruri despre care nu putem nici sa mintim, nici sa punem adevarul. Pentru moment, as vrea ca cineva sa ne sxplice, sau sa ne explicati chiar dumneavoastra de ce credeti ca daca spui adevarul esti „liber”.

dupa cum spuneam e vorba de sinceritate... omul nu poate cunoaste tot adevarul suprem dintr-o data.. de ce a spune adevarul ne elibereaza, iti spun din experienta mea... de fiecare data cand am fost/sunt sincer sunt liber... nesinceritatea e ca o greutate ce apasa asupra omului.. NESINCERITATEA nu e de la Dumnezeu si nu a binecuvantat Dumnezeu nesinceritatea cum a binecuvantat Adevarul.

De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.

Celprost, explicati-i dumneavoastra, ca eu am obosit sa-mi bat gura.

Tradus in limbaj teologic, mesajul lui esenin spune asa: Hristos nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, adica in esenta Sa, caci esenta Sa este dumnezeirea. Hristos, ca Dumnezeu, ni se descopera noua, cei de acum, ori prin slava Sa, ori prin trairea noastra intru El sau, altfel spus, traind El in noi. Nimic neortodox aici.

Saru'mana!. (Aveti fixuri ortho, dar sunteti onest).
Revin la subiect cand am timp.

Tradus in limbaj teologic, mesajul lui esenin spune asa: Hristos nu poate fi cunoscut in fiinta Sa, adica in esenta Sa, caci esenta Sa este dumnezeirea. Hristos, ca Dumnezeu, ni se descopera noua, cei de acum, ori prin slava Sa, ori prin trairea noastra intru El sau, altfel spus, traind El in noi. Nimic neortodox aici.

Pe lângă faptul că e departe de ortodoxie, asta dacă mă gândesc doar la poruncile lui Hristos şi la Sfânta Euharistie (evident pentru cei care se cuminecă în stare de vrednicie din Sfântul Mister), unde vezi vreo diferenţă între cele două "opţiuni"?

Poate un teolog competent va binevoi sa ne lumineze.

Amin.

Eu nu am spus că trăim Adevărul ci vom trăi libertatea dacă indeplinim condiţiile libertăţii (poruncile).
Dvstră aveţi dreptate.
De acord Adevărul care este Hristos nu se cunoaşte, nu se posedă căci nu avem cum, El este Creatorul, iar noi creaţia. Cunoscând Slava Sa, manifestarea exterioară a fiinţei sale, adevărul despre El, posedarea adevărului sau conştientizarea lui noi avem calea sigură spre libertate. Ar fi o nebunie să gândim că putem trăi, fi Adevărul, ne este suficientă libertatea Lui.

Poruncile Lui sunt condiţii sau adevar?

Poruncile Lui sunt condiţii sau adevar?

Sunt adevăr.
Dacă ne raportăm la noi înşine cu "trebuie" ptr. că ni s-a promis că vom fi fericiţi, noi nu facem decât să mai punem o frunză de smochin pe noi, adică să ne ascundem goliciune, să ne umflăm eul şi deci să ne îndepărtăm mai mult de esenţa noastră şi de Dumnezeu. În momentul în care ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine, noi vom fi în adevăr, iar poruncile vor fi noua noastră voie, ni le vom apropria căci doar prin ele respirăm viaţa.

Adevăr şi libertate - arhim. Emilianos Simonopetritul
Dumnezeu este dincolo de nivelul cunoaşterii noastre, dar e primit de noi potrivit cunoaşterii noastre şi potrivit concepţiei noastre. [este importantă deci confesiunea, cultul din perspectiva învăţăturii de credinţă care trebuie să fie autentică, neschimbată] De aceea şi spunem că este "Adevărul" (In 14, 6); aşadar pe cât cuprinde inimile noastre, pe cât cuprind minţile noastre, pe cât cuprinde existenţa noastră, pe cât cuprinde voinţa noastră. Şi această cuprindere depinde foarte mult de simplitatea inimii noastre, de curăţia rugăciunii noastre de noapte, de meditarea noastră, de dezbrăcarea de noi înşine, de golirea existenţei noastre, de însăşi ipostasa noastră. În această cuprindere apare marea taină a libertăţii omului, şi această libertate Dumnezeu nu o sileşte niciodată

De aceea nu-l vei „cunoaste” pe Christos decat ori ca „slava” a Sa, cum zic ortodocsii (adica ca manifestarea EXTERIOARA fiintei sale) ori ca FIINTARE a ta, proprie, a Sa. Fiintarea sa de catre tine, in tine. Tu, dar cu identitatea Lui.

M-aş fi bucurat dacă ar fi existat o replică, chiar scurtă, la astfel de aberaţii despre Ortodoxie. În general este bine ca profanii şi nepricepuţii să nu se bage în lucruri pe care nu le cunosc. Spre exemplu ca profanii să nu îşi mai dea cu părerea despre Creştinism în necunoştinţă de cauză. Eventual ar putea să mai tacă şi să mai înveţe, să mai studieze.

Celprost, explicati-i dumneavoastra, va rog frumos, ipochimenului, ca eu am obosit sa-mi bat gura.

Xerofitic, cerd ca problema bate mult mai departe. Exista lucruri despre care nu putem nici sa mintim, nici sa punem adevarul. Pentru moment, as vrea ca cineva sa ne sxplice, sau sa ne explicati chiar dumneavoastra de ce credeti ca daca spui adevarul esti „liber”.

Pentru că numai cei din Adevăr spun adevărul.