Are deochiul legatura cu crestinismul?

Apologetică, Bioetică, Teologie şi ştiinţă, Filosofie religioasă
vasileos
Mesaje:36
Membru din:11 Sep 2008, 15:24
Confesiune:ortodox
Localitate:Moldova
Contact:
Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde vasileos » 28 Feb 2011, 20:53

Chiar si la facultate nu m-am intalnit cu subiectul acesta decat in treacat. Exista vreo explicatie crestina a acestui fenomen sau este doar o exagerare si un obicei pagan?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde protosinghel » 01 Mar 2011, 11:16

E o problemă delicată. Cert este însă că în Molitfelnic găsim rugăciune în caz de deochi.

Avatar utilizator
Florina
Mesaje:515
Membru din:02 Apr 2008, 06:16
Confesiune:ortodox
Preocupări:profesor de religie
Localitate:Bucuresti
Contact:

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde Florina » 01 Mar 2011, 19:51

Totusi, oamenii nu alearga la preot, ci, din nefericire, practica si incurajeaza superstitii:

Deochiul este o superstiţie care spune că anumite persoane, în special copiii şi lăuzele[1], pot fi "vătămate" printr-o privire admirativă sau invidioasă. Pot fi deocheate şi plante sau animale domestice. Deochiul se manifestă prin dureri de cap, căscat continuu, febră la om, veştejire la plante, tânjeală la animale. Deochiul poate fi involuntar sau intenţionat, însă efectele sunt identice şi proporţionale cu puterea invidiei sau admiraţiei[2].

La români există obiceiul de a lega o fundiţă roşie, mai ales la copiii mici, care sunt mai vulnerabili. Şi adulţii poartă talismane antideochi, unul dintre cele mai cunoscute fiind mâna cu ochi, bijuterie populară în Balcani şi în ţările musulmane[3] Panglica roşie (sau un şnur roşu, ori o bucată de pânză de aceeaşi culoare, ori un obiect de îmbrăcăminte) pot atrage „uitătura” şi aceasta îşi „varsă” acolo puterea, copilul scăpând astfel de a fi deocheat. Persoanele deocheate scapă de acesta prin descântece, diferite de la o regiune la alta[4][5]

Alte credinţe legate de deochi:

* Copiii nu trebuie lăsaţi să se uite în oglindă până la vârsta de un an, căci se pot deochea singuri.
* Un usturoi prins cu o aţă roşie la gîtul sau la căciuliţa copilului fereşte de deochi.
* Pentru a fi ferit de deochi, copilul nou-născut trebuie cântărit înainte de a i se face prima baie, însă greutatea copilului nu trebuie spusă nimănui.
* O aţă roşie prinsă la încheietura mîinii copilului sau la gîtul unui animal alungă deochiul.
* Orice obiect din aur purtat la gât, la urechi sau la mână se zice că ar atrage şi ar anihila energia negativă a deochiului, deci are efectul de a proteja prin „diversiune“.


Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Deochi

vasileos
Mesaje:36
Membru din:11 Sep 2008, 15:24
Confesiune:ortodox
Localitate:Moldova
Contact:

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde vasileos » 02 Mar 2011, 10:00

Acesta este aspectul popular al deochiului. am auzit ca si unii doctori accepta deochiul ca o influenta din partea raului si ca remediu ...un fir rosu pe care copilul sa-l poarte :). Referitor la rugaciunea din Molitfelnic, eu am asistat la un ritual de genul acesta, la o manastire din Moldova, unde parintele staret citea rugaciunea de deochi pentru calul manastirii, care zicea ca a fost deocheat. Poate ne spune parintele cat de delicata este aceasta tema si ce cauta rugaciunea pentru deochi in Molitfelnic.
Va multumesc!

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde esenin » 02 Mar 2011, 19:36

Exista in toate culturile europeene si in maghreb. (poate si in alte parti, dar eu nu "bat" mai departe) Cred ca vine din evul mediu, daca nu si mai devreme. Diavolul este renumit prin aceea ca are un ochi de o culoare si altul de alta culoare, (de obicei unul verdesi unul albastru, dar la bulgakov, daca mi-aduc bine aminte, e unul rosu si unul galben) ;cand arunca priviri admirative catre domnisoare (dar si catre altii) este pentru ca isi doreste sufletul aceluia; sunt FALS admirative. Se numeste "ochi rau" mauvais oeil in franceza, si in araba e aceeasi vorba. la arabi exista chiar un medalion "specializat" impotriva ochiului rau, care preia curios, un motiv -cred ca babilonian- (nu sunt sigur, poate ca e egiptean...) un simbol al zeului baal, o versiune a diavolului. Dar acum functiunea lui (a medalionului) s-a inversat. Asa ca este in fond o ramasita precrestina, actualizata, acomodata cu crestinismul. Se mai gaseste -pentru cei care au facut istoria artei- la micenieni.
----------------------------------------------------------------------------------------------
gasit o referinta in talmud:

La servante de Sarah, Hagar, avec l’accord de sa maitresse, sera enceinte d’Abraham et fera une fausse couche à cause du mauvais œil de Sarah qui en était devenu jalouse.

hagar servitoarea sarei, insarcinata cu abraham, facu o sarcina falsa din cauza deochiului sarei care era geloasa.

Aveti deci si o referinta in biblie.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde Dionysie » 02 Mar 2011, 21:31

Chiar si la facultate nu m-am intalnit cu subiectul acesta decat in treacat. Exista vreo explicatie crestina a acestui fenomen sau este doar o exagerare si un obicei pagan?
Totuşi domnule "vasileos", unde vezi dumneata cea mai mică legătură între deochiul dumitale şi destinaţia secţiunii de discuţii de Apologetică şi Bioetică ? Sau nu puteţi să vă dezvăţaţi de a vorbi despre ninica ? Ai cumva impresia că ar trebui discutată cumva Apologia Deochiului ? sau mai bine, Bioetica Deochiului ? sau poate chiar filosofia şi teologia deochiului ? :lol: :lol: :lol:

vasileos
Mesaje:36
Membru din:11 Sep 2008, 15:24
Confesiune:ortodox
Localitate:Moldova
Contact:

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde vasileos » 02 Mar 2011, 21:56

Totuşi domnule "vasileos", unde vezi dumneata cea mai mică legătură între deochiul dumitale şi destinaţia secţiunii de discuţii de Apologetică şi Bioetică ?
De deochi sunt legate numeroase superstiţii care sigur nu aparţin de creştinism, plus ca este prezent şi în alte religii, de aceea aceasta tema se încadrează în apologetică (mie spre exemplu un sectar mi-a adresat aceasta întrebare).
Sau nu puteţi să vă dezvăţaţi de a vorbi despre ninica ? Ai cumva impresia că ar trebui discutată cumva Apologia Deochiului ? sau mai bine, Bioetica Deochiului ? sau poate chiar filosofia şi teologia deochiului?
De vreme ce este un nimic pentru dvs, aşteptăm un răspuns concret la întrebare nu doar glume şi comentarii...

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde Dionysie » 02 Mar 2011, 22:00

De vreme ce este un nimic pentru dvs, aşteptăm un răspuns concret la întrebare nu doar glume şi comentarii...
Din punctul de vedere al APOLOGETICII ŞI BIOETICII CREŞTINE, deochiul dumitale este un zero barat. Încă nu am văzut nici un apostol sau un părinte al Bisericii să facă apologia creştină a deochiului, dar văd că dumneata chiar îţi iei în serios apostolia şi preoţia universală pe care ai primit-o prin botez şi primirea darului Sfântului Duh :lol: :lol: :lol:

vasileos
Mesaje:36
Membru din:11 Sep 2008, 15:24
Confesiune:ortodox
Localitate:Moldova
Contact:

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde vasileos » 02 Mar 2011, 22:13

Încă nu am văzut nici un apostol sau un părinte al Bisericii să facă apologia creştină a deochiului
Nici eu nu am văzut vre-un apostol sau părinte bisericesc să vorbească despre contracepţie şi bioetică dar totuşi îşi pun oamenii problema. Dacă nu ştiţi nimic nu va forţaţi să răspunde-ţi la mesajele mele, eu nu am să ma supăr :D şi lăsaţi-l pe cel care are de spus ceva referitor la subiectul propus să scrie.

vasileos
Mesaje:36
Membru din:11 Sep 2008, 15:24
Confesiune:ortodox
Localitate:Moldova
Contact:

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde vasileos » 02 Mar 2011, 23:43

Am găsit pe net ceva interesant legat de deochi, care lămureşte parcă problematica care mi-am pus-o.
Încă nu am văzut nici un apostol sau un părinte al Bisericii să facă apologia creştină a deochiului, dar văd că dumneata chiar îţi iei în serios apostolia şi preoţia universală pe care ai primit-o prin botez şi primirea darului Sfântului Duh :lol: :lol: :lol:
Îmi pare rău să vă întristez, însă Sfinţii Părinţi au scris despre deochi şi şi-au pus această problemă în modul cel mai serios.
Redau aici un fragment dintr-un articol de Teolog Mirela Sova, referitor la deochi care mi s-a părut deosebit de interesant:


„Deochiul" (Ochiul rau, Ochiul dracului) – o realitate provocata de invidia omeneasca, de invidia demonica sau de superstitie?

(Un capitol din lucrarea „Byzantine Magic” („Magia în Bizanţ”), editată de Henry Maguire, publicată de Dumbarton Oaks Research Library and Collection, Washington, D.C., 1995, şi recomandată de Universitatea Harvard, publicată în SUA, cu o largă bibliografie, poartă titlul „Părinţii Bisericii şi Ochiul rău”, fiind alcătuit de Matthew W. Dickie. Într-un capitol al studiului, intitulat „Părinţii Bisericii”, autorul analizează opinia Sfinţilor Vasile cel Mare şi a Sfântului Ioan Hrisostom (despre ochi rău / deochi) , urmată de cea a Fericitului Ieronim, luând în calcul şi opiniile păgâne care circulau în acea vreme, vizavi de noţiunea subliniată).
________________________________________
Nicăieri nu este mai evidentă influenţa păgânismului pe aceasta problema decât în predica despre „ochiul rău” a Sfântului Vasile cel Mare, cuprinsă în omilia despre invidie a acestuia - specifică M. W. Dickie. După ce argumentează că invidiosul îşi face mai mult rău sieşi decât celor pe care îi invidiază, el revine cu un contra-exemplu la ceea ce susţinea, amintind de convingerea unora că omul invidios, prin intermediul privirii, poate provoca rău altora. Sfântul oferă versiunea completă a acestei convingeri: „Trupurile sănătoase, chiar şi cele aflate la apogeul formei fizice şi a tinereţii, sunt afectate dacă sunt expuse la 'fascination' (ochiul rău) şi îşi pierd substanţa, în măsura în care ochiul invidios emană un flux distrugator si ucigator”.

După ce ne vorbeşte despre această credinţă, Sfântul Vasile cel Mare o tratează ca pe o superstiţie, inventată „de femeile în vârstă pentru cele mai tinere”. Mai departe el face totuşi o concesie, precizând că atunci când demonii, care urăsc ceea ce este drept, întâlnesc oameni cu înclinaţii asemănătoare lor, ei folosesc aceste înclinaţii spre împlinirea propriilor scopuri, adică prin intermediul ochilor invidioşilor conduc răul asupra celor invidiaţi şi asupra invidiosului însuşi.
De fapt, această credinţă, considerată superstiţie, a fost preluată de Sfântul Vasile de la Plutarh („De invidia et odio”), care descrie identic efectul baskaniei (ochiului rău) asupra trupurilor.

Pentru a înţelege modul în care se raportau Sfinţii Părinţi la filozofia păgână, precizăm că ei (spre exemplu Părinţii Capadocieni şi Sfântul Ioan Gură de Aur) erau cu totul împotriva doctrinelor păgâne, dacă ele contraveneau credinţei creştine. Cu toate acestea, este greu de crezut că ei, după ce au învăţat despre clasicii păgâni, au respins absolut orice idee a acestora, în orice privinţă. Astfel, „în ciuda opoziţiei sale faţă de teoria lui Plutarh (a ochiului rău), Sfântul Vasile cel Mare are mai multe în comun cu Plutarh decât poate ar admite el însuşi: şi el crede că ochii invidiosului pot răni, însă în loc de a recurge la teoria particulelor pentru a explica modul în care s-ar putea produce aceasta, el face apel la noţiunea demonilor invidioşi care folosesc persoanele umane pline de invidie ca instrumente ale voinţei lor”, menţionează autorul citat.

Sfântul insistă pe ideea că totuşi, fără contact fizic este greu de crezut că un om poate face rău altuia, pornind de la invidie. Aducând elementul demonic sau cel divin ca argumente în explicaţii, Sfântul Vasile pune aceste explicaţii pe un plan care scuză exercitarea ulterioară a facultăţii de judecată. Raţionalitatea Sfantului Vasile, ca si a majorităţii oamenilor, se adânceşte doar câtă vreme poate coincide cu cele mai profunde convingeri, temeri, interese ale sale, dar nu mai departe. Rezerva sa cu privire la puterea invidiosului de a provoca rău prin intermediul privirii se dovedeşte a fi „foarte limitată”, indică M. W. Dickie. El nu e pregătit să precizeze dacă ochii invidiosului pot fi periculoşi, când demonii se folosesc de ei, ca să nu mai vorbim de faptul că demonii ar putea fi ei înşişi prezenţi în acel loc, încercând să facă rău şi să distrugă ceea ce este bine.

Sfântul Ioan Gură de Aur nu este de acord cu concepţia despre deochi a lui Plutarh. În comentariul său la Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, el atinge această problemă, corelând-o cu anumite pasaje biblice, din Evanghelia după Matei, din care ar putea rezulta ideea că Sfântul Apostol Pavel şi Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos ar fi putut crede în puterea deochiului. Pasajul de la Matei este cel din parabola în care stăpânul viei îl întreabă pe unul dintre cei care primiseră un dinar (în ceasul întâi), în mod egal cu cei sosiţi în ceasul al unsprezecelea: „sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun?” – Mt. 20, 16. Aici e greu de crezut că Hristos s-a gândit chiar la deochi. Acest citat este corelat cu Galateni 3, 1 - „O, galateni fără minte, cine v-a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca-ntr-o icoană pe Hristos răstignit?”, unde, mai precis, în loc de „v-a vrăjit” este „vrajă de invidie”. Pasajul de la Gal. 3, 1 arată mustrarea galatenilor, formulată mai puţin sever. Adică galatenii au fost destul de merituoşi încât să atragă invidia asupra lor, şi de aceea au suferit atacul forţelor demonice, potrivnice reuşitei lor. Deci Sfântul Ioan Hrisostom se referă, în interpretarea acestui pasaj, nu la „ochiul rău” sau deochi, ci la asaltul demonic, precizează M. W. Dickie.

Sfântul argumentează că atunci când auzim de „phthonos” / „ophthalmos poneros” / invidie, nu trebuie să ne ducem cu gândul la faptul că privirea cuiva ar putea face rău în sine, căci ochiul e doar o parte a corpului uman. Urmează o explicaţie detaliată a modului în care Mântuitorul explică sensul ochiului rău, al invidiei, de fapt. Esenţa explicaţiei este: aşa cum ochiul este un receptor pasiv prin care imaginea percepută are efect asupra sufletului, ea în sine nu poate avea nimic rău. Nu vederea e rea. Răutatea îngustează şi strâmbă ceea ce este văzut şi transmis sufletului. Prin aceasta Hrisostom ar putea spune că în timp ce ochii invidiosului nu sunt răi în sensul de a produce rău, ei sunt răi prin distorsionarea viziunii şi construirea unei reprezentări malefice.

Poziţia Sfântului Ioan Hrisostom cu privire la Galateni 3, 1 este, în consecinţă, că versetul se referă la un atac demonic asupra galatenilor, motivat de invidie, şi nu la vreo persoană umană care le-ar fi deocheat / le-ar fi făcut o vrajă de invidie. Argumentul prezentat în sprijinul concluziei atacă nu numai credinţa populară, că ochii invidiosului pot afecta pe cel invidiat, ci şi o opinie ca aceea a lui Plutarch, care încearcă să ofere o explicaţie raţională a ei.

Sfântul Ioan Gură de Aur este categoric că ochiul însuşi nu poate face nimic, doar acţionează ca instrument pasiv, prin care ceea ce este văzut pătrunde în suflet; opinia sa vine în contrast cu teoria lui Plutarh despre ochiul rău, în care ceva iese prin ochi, afectând obiectul percepţiei. „Nu pot demonstra că Sfântul Ioan Gură de Aur cunoştea Quaestiones convivales a lui Plutarch, dar, ca şi Sfântul Vasile cel Mare, el cunoştea De tranquillitate animi al lui Plutarch, după cum a arătat mai demult M. Pohlenz.”, adaugă autorul studiului analizat.
Sfântul Ioan Gură de Aur, la unison cu Sfântul Vasile cel Mare, prezintă „baskania” („ochiul rău”) ca o formă a atacului demonic, bazat pe invidie.
În urma studiului mai amplu, publicat de Dumbarton Oaks Research Library and Collection, Washington, D.C., 1995, şi recomandat de Universitatea Harvard – intitulat „Părinţii Bisericii şi Ochiul rău”, autorul, Matthew W. Dickie consideră că atât capii Bisericilor din Răsărit, cât şi minţile luminate din Apus au gândit la unison că fiinţele umane nu au avut puterea de a deochea / provoca rău altora doar prin puterea privirii invidioase.

________________________________________
Analizând diferitele scrieri existente, care ating acest subiect, se poate observa că problema aceasta nu a fost o preocupare prioritară decât în mică măsură, pentru unii. Comentariile la Galateni 3, 1 nu indică însă de ce nu e oricine sensibil la deochi.
Pe de altă parte, mărturia lui Tertulian şi a lui Eusebiu dovedesc că nu numai cei mai educaţi creştini, precum Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Hrisostomul susţineau acest punct de vedere, ci era o opinie larg răspândită în rândul ierarhiei Bisericii din sec. III-IV d.Hr. despre baskania şi fascinatio (deochi / ochiul rău). Era respinsă ca superstiţie părerea că omul însuşi ar avea puterea să facă rău prin privirea pizmaşă.

Părinţii Bisericii, atât din Apus, cât şi din Răsărit, au atacat credinţa în deochi, în ideea de a-i feri de orice teamă iraţională pe creştini, în privinţa semenilor invidioşi pentru şansa, prosperitatea, frumuseţea şi virtutea cuiva. Numai diavolul ar putea fi amestecat în aşa ceva, nu omul. Vasile cel Mare şi Ieronim au mers mai departe şi au susţinut că diavolul se foloseşte de privirea oamenilor invidioşi în atingerea scopurilor sale malefice. Alţii, precum Tertullian, Ioan Gură de Aur şi Eusebiu de Cezareea exclud „intermediarii” umani, şi susţin că diavolul acţionează direct, atunci când invidiază pe cineva.

Doar Eusebiu de Cezareea vine cu ideea că diavolul acţionează cu precădere atunci când sunt în jurul celor „norocoşi” persoane susceptibile de invidie, ca vina să poată cădea asupra lor.
Pentru creştinii obişnuiţi acest subiect a fost lipsit de interes, contând doar consecinţele: faptul că invidia poate provoca rău, indiferent de la cine şi cum. Existau chiar forme de protecţie contra deochiului (deci fapt neînţeles, dar luat ca atare), dovadă existenţa unui papirus din sec. VI d.Hr., de protejare a casei şi a locuitorilor ei de boli şi de invidia spiritelor rele ori a ochiului rău (uman). De asemenea, o inscripţie din Igaz – Siria, de la mijlocul sec. V d.Hr., nu părea să contravină credinţei creştine prin faptul că, după ce se invoca Sfânta Treime pentru a îndepărta orice formă de rău (phthonos), autorul ei adăuga că nu se va teme de planurile demonilor ori ale oamenilor răi (ale „ochiului – rău”), întrucât mâna Domnului îndepărtează durerea.

Chiar şi Sfântul Ioan Hrisostom are pasaje în care vorbeşte despre faptul că privirea invidiosului poate face rău. În comentariul la I Corinteni, el condamnă la un moment dat practica unor servitoare şi doici de a unge cu noroi pe frunte, ca protecţie la deochi (baskania, phthonos). Dacă noroiul este atât de eficace pe frunte, întreabă el, de ce să nu ne ungem cu noroi pe tot corpul, noi, adulţii, care avem mult mai multe motive de a fi invidiaţi decât un copil? El consideră că ar trebui luate nişte măsuri împotriva acţiunii duhurilor necurate, dar nu acestea, ci altele: de când e nou-născut, copilul trebuie închinat, apoi învăţat să-şi facă semnul Sfintei Cruci.

În comentariul la Efeseni, Ioan Hrisostomul ii aminteşte la categoria „lucrători ai magiei” pe vrăjitori, dar şi pe invidioşi, care pot afecta sufletele altora chiar de la distanţă.
Aşadar, deşi în mod oficial Sfântul nu considera deochiul ca efect al „ochiului rău”, existau momente când chiar şi el acorda credit acestei idei, a efectului invidiei umane asupra celui invidiat, prin puterea privirii. Iar lumea din acea vreme, din Antiohia sau Constantinopol – sec. IV – nu se gândea numai la deochi în sine, ci la orice formă de ameninţare din partea invidioşilor (fie persoane umane sau diavoli – în mintea lor nu era foarte clar despre ce fel de fiinţe e vorba), atunci când îşi ungeau copiii cu noroi pe frunte. Era posibil să se teamă şi de o anumită persoană, bănuită de invidie, dar şi să se ferească – sau să-i ferească pe copii – în general, fără a localiza teama.

În acest sens, şi păgânii credeau la fel, fiind o teamă ancestrală.
Doar că tendinţa teologilor (cum se vede şi la Sfântul Grigorie de Nyssa, în discursul consolator la înmormântarea surorii sale, Macrina) este de a pune pe seama diavolului ceea ce se întâmplă rău în lume, pe baza ideii că necuratul invidiază tot ce este bun şi virtuos. Nu numai deochiul, ci şi alte evenimente neplăcute, precum moartea prematură, sunt corelate cu „invidia diavolului”.

Drept concluzie a studiului său, Matthew W. Dickie formulează ideea modul păgân de a privi lumea, cu temeri ancestrale, ii mai poate influenţa şi pe creştini, ba chiar pe teologi de prestigiu, „fără ca ei să-şi dea seama” în totalitate.



http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/sa ... titie.html

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde esenin » 03 Mar 2011, 13:07

Ha !
La classe, vasileos ! bravo.
Ce bine trebuie sa fie sa ai o parere FIXA despre toate. Dormi linistit, ziua ii bestelesti pe altii....iar dormi linistit...iar ii bestelesti...trai nineaco.

GeorgeChirita
Mesaje:52
Membru din:18 Apr 2012, 20:00
Confesiune:ortodox
Preocupări:Dumnezeu si oamenii
Localitate:Piatra Neamt

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde GeorgeChirita » 25 Apr 2012, 20:28

Parintele Paisie Aghioritul vorbeste despre deochi bine si concis in primul sau al doilea volum de la Evanghelismos. Ideea ar fi ca rugaciunea, fiica cea mare a dragostei, da viata fratelui cuprins de pacat si constituie arma de lupta (Rom. 15:30 ; I In 5:16), bineinteles, prin Dumnezeu. Tot asa, prin diavol, rautatea, ura, invidia, in forme cronice, fie si de moment si neconstientizate, sunt instrumentalizate de diavol, chiar si fara o cerere expresa cu nr. de inregistrare. Tu esti atins de rau,acela si el, nu conteaza care mai mult, si atunci diavolul capata putere, sau drepturi, asupra ta, si-ti daruieste o prajiturica din tortul Iadului ce ti se pregateste. Dumnezeu ingaduie si bine face.

porfirie
Mesaje:237
Membru din:13 Mai 2009, 20:24
Confesiune:ortodox

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde porfirie » 26 Apr 2012, 18:39

La fel si Sfantul Vasile cel Mare in Omilii si cuvantari zice despre invidie, asa cum a pus un frate mai sus, daca vrea cineva exact citatul o sa caut.

Avatar utilizator
Cosmina
Mesaje:64
Membru din:24 Sep 2011, 19:52
Confesiune:ortodox
Preocupări:////

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde Cosmina » 30 Apr 2012, 06:58

Cred ca dechiul este o forma involuntara de vrajitorie.Am citit odata parerea asta intr-o carte, si tind sa cred ca asa este. Gandul rau care ataca precum niste cutite, privirea rea pe care n-o poti vedea mereu cu ochiul liber, nu ii tradeaza expresia fetei. Si unele persoane sunt mai predispuse la deochi decat altele, pe ce criterii nu stiu. E ca mandria, te ataca si in haine de sac, si in matasuri.

Eu ma deochi usor, dar am simptome usoare, o senzatie de ameteala.Zic "Tatal nostru" si "Nascatoare de Dumnezeu Fecioara" pana imi trece.

Si simt usor deochiul la altii. Am pe cineva care face nasol tare la deochi, tremura din toate incheieturile.Prima data, pana m-am prins ca e deochi am fost la doctor intai, care n-a gasit nici o problema... Mai stiu pe cineva, o fosta colega, care intepenea de mijloc de la deochi, statea tot timpul cu otzetul la ea... si i se facea rau urat de tot dureri de cap, voma...
Cand zic pt cineva rugaciunile astea de vindecare (Tatal nostru se zice, dar am observat ca ajuta mult si o rugaciune pt Maica Domnului) raul de la persoana respectiva trece intr-o oarecare masura la mine, dar se duc repede.

Simt usor deochiul, daca e rau simt si fara sa ma ating de "bolnav/a", daca e mai putin grav, simt daca pun mana pe persoana respectiva. E o senzatie... ca si cum as lua fara grija un pahar spart in mana, as simti teama ca o sa ma tai. Asa e si senzatia pe care o simt in legatura cu deochiul - teama ca am sa ma tai. Adica, e asemanatoare foarte mult senzatia, un mic val de adrenalina.

Nu stiu exact ce e deochiul, dar trece cu rugaciuni. In cazuri grave acatistul Sf.Vasile cel Mare, citit cu glas tare langa bolnav/a. Am vazut ca se duce deochiul imediat.Sau paraclisul Maicii Domnului. Dar tind sa cred ca orice sfant la care ai evlavie o sa ajute la fel.

Si acum despre o categorie aparte de deochi, mai grav decat celelate, cred:
Deochiul se mai manifesta si prin ganduri neobisnuit de rele care defuleaza prin/in manie. Am si vazut si am si trait personal asta de 2 ori. E ca si cum ai fi drogat cu ceva, foarte greu te stapanesti, e urat. Trece doar cu rugaciune mai multa, a altcuiva de obicei, pt ca in starea aia, bolnavul/a cu greu se poate ruga, chiar daca e constient de starea lui. De obicei constientizarea (trezvia) aduce repede si indreptarea, dar nu in cazul asta. Fara rugaciune, deochiul asta trece pe moment, dar nu se vindeca, ramane in stare latenta, si-o sa se manifeste in ganduri nebunesti si manie de fiecare data cand gaseste o ocazie cat de mica.
Un astfel de deochi se mai poate obtine si direct prin practici vrajitoresti mai complexe.Distruge viata si departeaza pana si gandul de Dumnezeu... Ura celui/celei care doar cu o privire a provocat asemenea deochi este foarte mare.
O modalitate sigura sa treaca e post, rugaciune cat se poate (ca nu se poate prea multa cu deochiul ala) si spovedanie+Sf.Maslu. Dar dificil... chiar trebuie interventie de sus ca sa ajunga un om deocheat asa in biserica de buna voie.
Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără. (Parintele Arsenie Papacioc)

HRISANT
Mesaje:4
Membru din:26 Mai 2012, 13:36
Confesiune:ortodox
Preocupări:teologie spiritualitate ortodoxa

Re: Are deochiul legatura cu crestinismul?

Mesaj necititde HRISANT » 27 Mai 2012, 13:16

DA CORECT SCRIE LA ACEST SUBIECT GHEORGHIE CHIRIȚA --COMENTARIU ÎNȚELEPT ȘI ECHILIBRAT --ÎN MICA FRAZĂ A SPUS FOARTE IMPORTANTE LUCRURI PENTRU TOȚI ----SĂ PĂSTRĂM DECI CREDINȚA NOASTRA ÎN CURĂȚIA ȘI SFIȚRNIA EI ORIGINARĂ ----/////CU RESPECT HRISANT


Înapoi la “APOLOGETICĂ şi BIOETICĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 23 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX