Încerc să răspund mai exact la întrebare, fie şi cu o anumită doză de subiectivitate:Mai exact, ce este păcat, masturbarea, sau cluminarea masturbării?
Na asta pare o afirmatie foarte interesanta....Masturbarea este contrara naturii.
ummm...Se pare ca nu intelegi nedumerirea mea. Ceva observat in natura, la o multitudine de specii este...contra naturiiasa cum se petrece in malahie (care este contra naturii pentru ca substituie substanta cu accidentul).
Eu nu inteleg ce inseamna asta. Ce substanta? Ce accident?Intr-adevar, pentru ca masturbarea sa fie eficace, ea trebuie sa parcurga aceleasi etape ca si copularea fiziologica, inclusiv miscarile ritmice de frictiune. Aceasta o plaseaza insa in pozitie de dependenta, de accident, si deci nu poate pretinde rolul de substanta
La fel de imoral sa iei orice demnitate facandu-l sa-i fie rusine pentru un lucru de care sti ca toti o fac, in afara de mine, desigur.Imoral este sa-l lipsesti pe om de demnitate reducandu-l la niste date statistice.
Rational ar fi "Da-i cezarului ce-i al cezarului". Ai grija de propriul corp ca sa poti tine mintea limpede, cum ar veni.In cazul malahiei, normalul (si naturalul) ar fi o viata sexuala sanatoasa, care pentru noi, ca fiinte rationale,
Familia este anurajul cel mai adecvat? Pe bune? Eu am avut norocul sa am parinti destul de treaba. Dar asta e doar pur statistic. Multi nu au norocul acesta. Tocmai de asta consider familia una din cele mai mari inselatorii posibile. Tocmai pentru ca este un mediu relativ izolat, nu sti cum e crescut copilul, decat cand e prea tarziu si-l gasesti spanzurat in sura, in arestul politiei, intr-o viata cu droguri si betii, sau afundat intr-un cult sinistru.are o finalitate sociala unica - procrearea, in anturajul cel mai adecvat - familia.
Instinctul sexual nu poate fi reprimat, face parte din fiziologia noastra umana. Dar poate fi educat. Asa ca si instinctul alimentar. Iar daca credeti ca prin masturbare scapati de chinurile "dragostei" - va inselati. Dependenta va deveni si mai mare, la fel si frustrarea. In plus, va veti obisnui sa tratati sexul opus prin prisma fanteziilor pervertite, reducand afectiunea la o pura pulsiune carnala. Aici va vorbesc din experienta...Eu nu vreau copii si nu vreau sa ma casatoresc. Atunci de ce am nevoi? Daca ai avea dreptate eu ar trebui sa trec prin toata viata fara sa-mi pese de sexualitatea in vre-un fel si as putea sa ma ocup doar de lucru, asa cum as dori.
Exact. Aparent corpul are nevoi care trebuie controlate. Si daca tot aduceti aminte de alimentatie, este acelasi lucru: nu mancam ca sa ramanem in viata, mancam fiindca simtim foame si pentru ca ne plac anumite mancaruri. Faptul ca asa ramanem in viata pare doar o consecinta. Asa pare si cu sexul: procreerea este o consecinta, nu un scop. Chiar faptul ca fecundarea este doar ocazionala zic eu, sustine asta, nu?Instinctul sexual nu poate fi reprimat, face parte din fiziologia noastra umana.
Asta inteleg mai bine decat credeti, ca doar am stat 6 ani cu o prietena ultra-ortodoxa. In viata mea nu am facut asa de mult ca atunci, dar era singura solutie ca sa nu ma despart de ea si sa pot sa lucrez. Si intr-adevar, a fost oribil, dar tot nu sunt de acord cu dumneavoastra. Cum am zis, pe mine m-a ajutat.daca credeti ca prin masturbare scapati de chinurile "dragostei" - va inselati. Dependenta va deveni si mai mare, la fel si frustrarea. In plus, va veti obisnui sa tratati sexul opus prin prisma fanteziilor pervertite, reducand afectiunea la o pura pulsiune carnala.
De fapt, foamea este rezultatul unui deficit de substante nutritive (cum ar fi glucoza, hipoglicemia stimuleaza centrul foamei din hipotalamus). Deci mancam pentru a restabili un echilibru (homeostazia), indispensabil pentru structura si functia tuturor celulelor. In anumite stari, senzatia de foame poate chiar lipsi, desi nevoia de hrana persista. Sau dimpotrivă, poate fi exagerată fără motiv.Exact. Aparent corpul are nevoi care trebuie controlate. Si daca tot aduceti aminte de alimentatie, este acelasi lucru: nu mancam ca sa ramanem in viata, mancam fiindca simtim foame si pentru ca ne plac anumite mancaruri. Faptul ca asa ramanem in viata pare doar o consecinta. Asa pare si cu sexul: procreerea este o consecinta, nu un scop. Chiar faptul ca fecundarea este doar ocazionala zic eu, sustine asta, nu?
Fecundarea (procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul din care rezulta zigotul) este doar una din etapele procrearii. Este "ocazionala" pentru ca nu este un act nemijlocit, cum se intampla in eprubeta din fertilizarea artificială, ci trebuie sa parcurga unele momente de natura probabilistica, cum ar fi, fertilitatea normala a barbatului si a femeii, respectiv celule germinative sanatoase in plan calitativ dar si numeric suficiente; prezenta spermatozoizilor viabili si mobili in ejaculat in timpul coitusului, iar femeia sa fie in faza de ovulatie (plus/minus 3 zile), avand un ovul viabil (cca 72h) si accesibil etc.Asa pare si cu sexul: procreerea este o consecinta, nu un scop. Chiar faptul ca fecundarea este doar ocazionala zic eu, sustine asta, nu?
Înapoi la “APOLOGETICĂ şi BIOETICĂ”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori