Marcus Aurelius, lumea a fost creata perfecta LA INCEPUT. Acum asistam la caderea ei. Aceasta este cosmogonia in inteles ortodox. Odata cu pacatul, moartea a intrat in lume. Este o schimbare radicala, nu vi se pare? Bine, aceasta este dogma noastra, veti zice. Dar tocmai PE EA o atacati in continuu Dvs. Si fără coerență.
Domnule Ioan Cr., cosmogonia in sens ortodox o cunosc probabil toti cei care intra pe acest forum si sper ca nu vreti sa afirmati ca n-as cunoaste-o. Intr-adevar, cartea Facerii ne spune ca lumea a fost facuta perfect:
"Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea." (Facerea 1, 31)
In traducerea romaneasca pe care am preluat-o de pe "
www.bibliaortodoxa.ro" avem sintagma "bune foarte" pe care o putem fara probleme interpreta in sensul de "perfecte". Da, numai ca tot Biblia ne spune ca inainte de a constata ca lucrurile pe care le-a facut sunt bune Dumnezeu a creat "fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Sa-mi spuneti daca sunt lipsit de coerenta daca incerc sa pun in evidenta contextul si detaliile acestei actiuni de creatie divina. Dar mai bine sa-mi raspundeti, daca veti dori, la o intrebare: unde ne zice cartea Facerii ca Dumnezeu a facut mamiferele? Eu cred ca textul nu spune nimic despre acestea. De ce? Intrucat toata clasificarea biblica a vietuitoarelor (acvatice, terestre, zburatoare, iar in cadrul acestora taratoare, fiare salbatice, animale domestice etc.) reflecta un stadiu incipient al cunoasterii lumii vii. Puteti insa dumneavoastra afirma cu tarie ca Dumnezeu nu a facut mamiferele? Cred ca nu. Si puteti dumneavoastra afirma ca traiectoria nervului laringial recurent al mamiferelor facute in acel moment de catre Dumnezeu era altul decat cel pe sub aorta? Asta ca sa ma refer doar la o ciudatenie anatomica. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca prin mediile ortodoxe si nu numai exista unele voci care afirma ca la inceput toate vietatile se hraneau cu ierburi si doar dupa pacatul originar unele dintre fiare au inceput sa manance alte animale. Ati putea dumneavoastra sa-mi explicati cum ar fi posibil ca sistemul digestiv al unui leopard sa metabolizeze hrana vegetala, astfel incat in cadrul lumii vii sa nu avem ceea ce numim lupta pentru existenta? N-ar fi nevoie de unele enzime, bacterii si un tract digestiv mult mai lung pentru ca o carnivora sa reuseasca un asemenea lucru? Ia incercati sa mancati doar frunze de eucalipt precum un Koala, sa vedem cat puteti supravietui. Iar veti zice ca sunt incoerent?
Deci nu este de loc straniu să observăm destule imperfectiuni, degradare sau invers, desăvârșire. Este loc pentru toate. În această paradigmă evolutionismul este o încercare disperată de a-L scoate pe Dumnezeu de acolo de unde nu este, cu alte cuvinte, zadarnică și plictisitoare.
Evolutionismul nu e o teorie despre Dumnezeu. El e o incercare de a explica structura lumii vii. Daca ideea de Dumnezeu si religia in general nu sunt capabile sa explice lumea vie, evolutionismul n-are nicio vina si nici nu e chemat sa le demoleze, ca tot vorbeam aici despre demolare. Nu puteti reprosa evolutionismului ca se ocupa de lucruri care nu intra in sfera sa de cercetare. Se intampla insa ca evolutionismul e teoria cea mai atacata de catre oamenii religiosi deoarece acesta infirma unul dintre adevarurile cele mai sfinte pentru acestia, anume ca omul a fost facut in mod direct de catre Dumnezeu intr-un act special de creatie, lucru care e descris intr-o carte la fel de sfanta si care e privita ca sursa suprema a adevarului. In postarea mea precedenta ii recomandam lui Floryan sa se uite peste "Novum Organonum" a lui Francis Bacon pentru a vedea ca in urma cu cateva secole paradigma cunoasterii umane s-a schimbat si adevarul nu mai e stabilit pe baza unor carti sfine, ci a experimentului. Evolutionismul nu e o excrescenta a religiei, ci isi are sursele in cu totul alta parte si se bazeaza pe un cu totul alt tip de gandire decat cea religioasa. Insa ce nu isi dau seama in general oamenii religiosi e ca daca tot au o atitudine razboinica fata de cunoastere ar trebui sa atace intreaga stiinta: fizica, pentru ca evolutionistii folosesc tehnici de datare radiometrica, geologia pentru ca in straturile geologice se gasesc fosile care nu au totusi o dispunere haotica, iar prin aceasta ele ne spun o poveste, chimia organica, deoarece cercetarea ADN-ului (chiar si al unor organisme disparute de zeci de mii de ani) confirma povestea straturilor geologice etc. Daca dumneavoastra vi se pare plictisitoare nevoia unora de a intelege ce s-a intamplat in trecutul nostru indepartat, e problema dumneavoastra.
Realitatea e ca stiinta si religia se suprapun in incercarea lor de explicare a realitatii. In trecut religia incerca, intr-o maniera sincretica, sa ne explice de ce ploua, de ce exista curcubeul, care e rolul soarelui si lunii, de ce exista lumina si intuneric, iar daca veti citi Facerea veti gasi o multime de asemenea incercari de explicare. Cine insa mai crede la ora actuala ca curcubeul e un semn al promisiunii lui Dumnezeu ca nu va mai aduce asupra lumii vreun potop? Stim foarte bine ca curcubeul reprezinta un fenomen de difractie a luminii care trece prin medii diferite. Oare in experimentele cu prisme pe care le-am facut la scoala am produs tot semne ale legamantului divin? Haideti sa fim seriosi! Sau ca sa duc ideea pana la ultimele consecinte, vreti sa spuneti ca inainte de potopul pentru care, apropo, n-avem nicio dovada observationala, nu a existat fenomenul difractiei, asta insemnand ca forta electromagnetica avea un caracter cu totul diferit? Vreti sa vorbim aici si despre forta electromagnetica? Va trebui pentru ca si ea incurca treburile. In timp stiinta a oferit explicatii tuturor acestor fenomene pe care Biblia si alte carti sfinte incercau sa le explice. Uneori reactia establishmentului religios a fost violenta (s-a mers pana la arderi pe rug), alteori lucrurile s-au impacat de la sine. Ce a fost a fost. Oricum, atata vreme cat religia isi intinde plapuma dincolo de cat ii permit puterea ei explicativa si metodele ei de a stabili adevarul, va fi un razboi, nu al meu, nici al evolutionismului, ci al religiei cu propria ei neputinta, al carui final e cat se poate de previzibil. Peste ceva timp, in viitor, urmasii nostri vor citi despre Hristos si apostoli asa cum citim noi azi legendele despre zeii antichitatii. De altfel tendinta e vizibila si in ziua de azi. Nu stiu daca e bine sau rau acest lucru, dar se intampla.
Citindu-va postarile observ ca acceptati evolutia ca pe un fapt, desi postarea precedenta ma face sa cred tocmai contrariul cand vad ca afirmati ca evolutionismul e o incercare disperata de scoatere a lui Dumnezeu de acolo unde nu se afla. Asadar evolutionismul e o modalitate de a explica ceva sau e vorbarie goala? Hotarati-va. Si hotarati-va de asemenea care dintre cele doua povesti e adevarata: cea pe care o spune Biblia sau cea pe care o spun stiintele pe care le-am enumerat mai sus, ca vedem de la un kilometru ca cele doua povesti nu se potrivesc deloc. Nu de alta, dar daca va hotarati pe ce directie mergeti, nu voi mai fi singurul individ cu gandire incoerenta de pe acest forum.