Intrebari introductive

Apologetică, Bioetică, Teologie şi ştiinţă, Filosofie religioasă
Avatar utilizator
Dahnah
Mesaje: 105
Membru din: 20 Apr 2008, 20:21
Confesiune: ortodox
Contact:

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde Dahnah » 03 Iul 2008, 22:55

Vorbim deci despre "intrebarea" unui necredincios, din cate am inteles, si anume.. care e rostul credintei in Dumnezeu. Ca sa fac un sumar si sa stim contextul, situatia e cam asa: Esenin, tu crezi in existenta lui Dumnezeu, dar nu si in ajutorul Lui. In superioritatea lui dar nu si ca El isi pierde timpul (care?!) cu fapturi neinsemnate ca noi (sau poate numai cu unii dintre noi).

Sesizarea ta mi e pare f. corecta, caci noi iti dam dovezi din prisma credinciosului, dar care pentru cineva care nu crede nu au nici o valoare. Logic. Asa ca o sa incerc sa aplic empatia si sa vad prin ochii unui necredincios. Evident ca acuma orice poveste cu Lucifer cu fiinta sau nefiinta Iad sau Rai nu au impact, de moment ce nu crezi in ele, nu te afecteaza.

Eu consider ca nu exista retete de a face pe cineva sa creada, pentru ca a crede e o incursiune personala. De ce?
1. pentru ca fiecare e diferit (ca structura) si ceea ce "a miscat" pe unul nu misca pe altul si
2. pentru ca experienta de viata a fiecaruia te aduce la aceasta credinta sau necredinta.

E ca un caz psihologic, e nevoie de atentie personala pentru a intelege pe cineva, incepand cu copilaria, cu traumele personale, cu frustrarile si deznadejdea acumulata. Nu zic ca nu sunt folositoare discutiile de pe forum, dar cred ca vor tinde spre generalitate, ceea ce nu e de mare ajutor. Da, sfatul practic ar fi : "cauta-ti un duhovnic". Mi-e oarecum incomod mie sa spun acest lucru, pentru ca in realitate eu nu am gasit unul bun. Acum pot sa imi sara in cap nenumarati forumisti (pentru ca ei l-au gasit sau poate s-au complacut cu ceea ce au gasit). Eu am in schimb un prieten excelent, care intamplator e si preot (catolic) si care a fost singurul care mi-a deschis drumul catre Dumnezeu (si spiritual si intelectual). Dar mai presus de toti preotii exista ceva, exista SFANTUL DUH, in care eu cred cu tarie.

Intr-o discutie cu sotul meu, ziceam, cum poti face pe oameni sa doreasca sa decopere pe Dumnezeu? Cei indatorati, impovarati, carora le merge viata mai greu, super, ii vezi mereu la biserica, pentru ca umbla dupa Dumnezeu din necesitate, din disperare (si in realitate, fericiti ei!). (Nu discut aici despre cei pe care viata i-a amarat atat de mult incat i-a facut atei). Insa luand exemplul unei perechi prospere, material totul bine, aranjati, copii la fel, nu numai ca nu sunt prosti, ci chiar onorabili, intr-un cuvant: totul bine. Ei, cum ajunge cuvantul Domnului la ei? "Ce nevoie am eu de Dumnezeu, cand am totul in mine", iti vor zice. Hm... cam ce argumente poti sa le dai?

Solutia, si singura cred ca este dincolo de puterile umane, fie ale unui teolog, ale unui preot sau ale oricui. Cred cu fermitate ca numai Sfantul Duh poate lucra intr-un astfel de caz. Asa ca, Esenin, poate nu te regasesti in acesta analogie, insa situatia aceasta subliniaza acelasi caz: de ce sa cred in altceva (care, in cazul tau, esti convins ca nu te ajuta, pt. ca ai trait-o astfel -- aici putem incepe o alta discutie abordand cauzele pentru care nu ti-a fost dat un raspuns), in altcineva decat in mine? Tu ai un avantaj: acela ca tu crezi in Existenta lui Dumnezeu, thumbs up! :) si nu iti pui problema inexistentei Lui.

Sfatul meu este sa te rogi Sfantului Duh (sincer sau ipocrit, dupa cum poti, dar sa o faci) sa te ghideze, sa iti puna in cale mesagerii Lui, sa te ajute sa iti recapeti credinta. Fa-o constant, incearca sa crezi ca se va intampla. Se intampla - castigi, nu - ramai la aceeasi deznadejde. Tot ce trebuie sa faci e sa deschizi o portita si Sf Duh se va cobori pentru a-si face lucrarea. Da (-ti) o sansa.

Povestea un ex yoghin, intr-un interviu luat de Danion Vasile, despre experienta lui cu Dumnezeu. Ceva oarecum barbar, caci el, ex yoghinul il ia la rost pe Dumnezeu si ii zice "daca existi, arata-te" si a stat omul 2 ore in rugaciune si nu s-a clintit de acolo pana cand a avut o experienta dumnezeiasca. Pai zice unul... asa actioneaza Dumnezeu, daca e unul incapatanat si face pe desteptu' ? Eu cred ca din povestea asta nu mandria si incapatanarea tanarului a declansat dialogul cu Dumnezeu, ci acele 2 ore de rugaciune, caci el a stat neclintit si s-a rugat acolo cum a stiut el, chiar daca cu ciuda, sau orgoliu, sau incapatanare, furie, sau orice sentimente avea atunci dorind o dovada de la Dumnezeu. Nu cred ca daca toti fac asta tuturor li se va revela Dumnezeu, dar cred ca toti cei care investec timp si ravna in hrana spirituala, da, vor auzi raspuns de la Dumnezeu.

Cat despre faptul de a-ti asuma pacatosenia, inteleg perfect, am si eu aceasta problema, dar incerc sa o rezolv. Noi ne consideram mai putin pacatosi decat altii, si hei, pe buna dreptate, fara falsa modestie. Din punct de vedere uman nu esti la fel cu cel ce fura, omoara, da in cap, curveste traieste necinstit. Esti mai curat decat un parlamentar, sau un deputat sau presedintele tarii sau atatia alti oameni de "afaceri" furaciosi. Insa, in ochii lui Dumnezeu, noi TOTI suntem pacatosi, rai, jenenati, de jos... vai de mama noastra, daca nu ar fi fost Hristos, nici nu s-ar fi uitat Dumnezeu la noi. Oarecum intrignat, nu? Hm... omenste da e, dar dumnezeieste nu. Noi separam grade de pacatosenie, dar tot pacatosi suntem. Cand alegi cirese in piata verifici cati viermi au sau daca au viermi? Nu cumpar nici una din maldarul unde am vazut un vierme, ce daca ciresele vecinului sunt pline de viermi? Cel ce are numai un vierme in marfa lui e mai bun decat celalalt? Nu. Imi iau sacosa si plec. Punct. Caut unul curat sau ma las pagubas.

Stiu ca posturile lungi is greu de citit, am cazut in pacatul asta.
Speranta! (eufemism pentru credinta :P)
"Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale." (Psalmul 36:4)

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde altcineva » 03 Iul 2008, 23:14

Buna seara !

Felicitari pentru tonul asezat al acestui forum. Am mai incercat si pe altele, dar m-am izbit de o anumita violenta si intransigenta.
Iata, as vrea sa va pun cateva intrebari, pa care mi le pun de fapt MIE. Rog pe cineva competent, un religios daca se poate, sa-mi raspunda, cu bunavointa. Intentia mea este sa inteleg cateva lucruri. Nu le luati ca pe provocari (zic asta ptr ca mi s-a intamplat deja).

Iata deci: De ce trebuie sa credem ? Eu stiu ca sunt slab (e evident) dar ma bazez pe mine ca sa ma intaresc. Sunt putin "pacatos" (prin comparatie cu altii). Ma lupt sa ma curatesc, si cred ca am izbutit sa ma "vindec" de multe "pacate". Dar singur, pe cont propriu. Pe acelasi principiu (acela ca fac singur ceea ce trebuie ca sa fiu numit "crestin"- cu toate ca cred ca e un scop asa de mare incat doar Christos il poate atinge)- pe acelasi principiu, deci, le fac pe toate. Reiau intrebarea zisa in alt topic, care vi se va parea blasfemie: DE CE sa apelez la Dumnezeu cand pot sa fac lucrurile si singur? Ce nevoie avem de Dumnezeu? Mai ales nu pot sa accept ca pot fi condus in viata mea personala, (cea mai personala!) de un preot care este indeobste MAI "pacatos" si mai ignorant ca mine.

Asta e o prima intrebare, mai am si altele, tehnice, privitoare la Noul Testament.
V-as multumi pentru un raspuns temperat.
"Welcome to the Club" ar spune americanii intr-o astfel de situatie. sper sa nu tulbur iarasi apele forumului...
la parerile ce le vei afla aici trebuie sa te astepti sa fie crestin ortodoxe. din acest punct de vedere trebuie privite. eu am omis acest lucru si de aceea am ajuns (si inca ma mentin) in contradictie cu parerile majoritare de aici. nu vreau sa fiu in contradictie dar...sa spunem ca am pareri diferite. si vei vedea de ce.
- de ce trebuie sa credem? iti raspund cum mi-am raspuns si mie: ce-a mai puternica arma a omului este credinta (cea mai mare valoare este iubirea)
- spui ca te lupti sa te scapi de multe pacate. cum definesti tu pacatul? ce inseamna "pacat" pentru tine? dpdv personal, pacat este doar ceea ce eu fac rau altcuiva. in rest, nu gasesc ca ar fi pacat orice ai face.
- de ce sa apelezi la Dumnezeu cand poti face lucrurile si singur? pai oricum nu le faci singur! Dumnezeu este in tine si El se manifesta prin tine.
- vis-a-vis de preoti, iti impartasesc retinerea. simt la fel si ma indoiesc ca se va schimba parerea mea despre ei. se spune ca ei au harul si indiferent ce viata ar duce, harul lui D-zeu este in ei si lucreaza si iti face si iti drege... eu unul ma indoiesc de asta. si daca la botez sau la spovedit sau la impartasit noi toti primim har de la Dumnezeu, de ce nu l-am pastra noi insine si mai trebuie sa il primim si pe cel de la preot? (am si eu un sac de intrebari ca ale tale...si de aceea iti sustin nedumeririle)
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: DE CE ?

Mesaj necititde altcineva » 03 Iul 2008, 23:40

Apoi mai e ceva: Intruparea - fapt istoric, consemnat in Scriptura si care a adus transcendenta in fata simturilor biologice, a perceptiei nemijlocite, pentru a inlatura orice urma de suspiciune cu privire la existenta ei. Deci credinta a devenit practic certitudine. Iar unii din cei de atunci au ales sa duca o lupta grea si jertfelnica pentru perpetuarea acestei certitudini celor ce nu au fost martori directi si care nu au avut ocazia sa puna degetul in semnul cuielor si mana in coasta Lui.
dar treaba asta este valabila in mai toate religiile nu doar in crestinism. de ce ar fi crestinismul axceptia?
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: DE CE ?

Mesaj necititde altcineva » 03 Iul 2008, 23:50

.........
Viata ARE sens si fara credinta.
ce sens ar avea viata fara credinta dupa parerea ta ? in afara invataturii de credinta ortodoxe, suferinta este o absurditate fara margini, ce sens ar putea avea ?...etc.la fel tendinta spre bine, cand poate in anumite situatii raul ar aduce un avantaj imediat...etc
pai suferinta este o absurditate. nu isi are rostul. este rezultanta actiunii altcuiva care se rasfrange asupra altcuiva cu sau fara intentie.
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde altcineva » 03 Iul 2008, 23:57

dar pe Dumnezeu L-am pus in pod. Pastrez veneratia, dar nu mai "cred". Nu in El trebuie sa-mi pun speranta ci in mine.
Dumnezeu este in tine. asta ii soptesc si eu fiului meu chiar daca la varsta lui inca nu ma intelege. il vad pe Dumnezeu in el si asta ma face nespus de fericit. dar Dumnezeu este si in mine si in fiecare din noi. de asta reusim noi cand spunem ca " nu cred in nimeni ci doar in mine". Dumnezeu, deferit de parerea bisericii, nu este ceva separat de noi. exista in noi si noi existam in El; ad-literam.
de fapt, problema este credinta ca si convingere sau credinta in divinitate?
apropo: cum (in ce) pastrezi veneratia daca nu crezi? :D glumesc
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde altcineva » 04 Iul 2008, 00:14

Pai zice unul... asa actioneaza Dumnezeu, daca e unul incapatanat si face pe desteptu' ? Eu cred ca din povestea asta nu mandria si incapatanarea tanarului a declansat dialogul cu Dumnezeu, ci acele 2 ore de rugaciune, caci el a stat neclintit si s-a rugat acolo cum a stiut el, chiar daca cu ciuda, sau orgoliu, sau incapatanare, furie, sau orice sentimente avea atunci dorind o dovada de la Dumnezeu. Nu cred ca daca toti fac asta tuturor li se va revela Dumnezeu, dar cred ca toti cei care investec timp si ravna in hrana spirituala, da, vor auzi raspuns de la Dumnezeu.

Stiu ca posturile lungi is greu de citit, am cazut in pacatul asta.
- as completa ca si sinceritatea celui care l-a provocat pe Dumnezeu a obtinut un raspuns de la Dumnezeu. a fost sincer in chemarea lui si a primit raspuns. consider cas e firesc.
- in privinta "pacatului" tau ...frumos mai pacatuiesti :))

Esenin, nu impartasesc parerea biserici (sau a vreunei alte religii)cu privire la natura lui Dumnezeu si nici nu incerc nici sa sustin inexistenta lui Dumnezeu.
Dumnezeu, intru-un fel sau altul exista. fie ca ii spui energie, sau mos cu barba, sau judecator sau sub orice definitie stiintifica sau artistica l-am pune, El exista. exista un acel "ceva" care pare sa dea raspuns la unele intrebari ramse in aer.
sunt de aceeasi parere ca noi ii atribuim lui Dumnezeu prea multe caracteristici umane si ne comparam mereu cu el. cu siguranta ca nici noi si nici biserica nu avem nici cea mai mica ideea despre natura lui Dumnezeu. dar putem spera sa o aflam, putem sa o cautam (si aici revin la ideile mele: ritualurile -indiferent de religie- nu cred ca o sa ni-l descopere pe Dumnezeu ci insasi cautarea nostra).

imi cer scuze ca au aparut mai multe posturi (nu incerc sa dobor vreun record) dar am raspuns pe parcurs in timp ce citeam si nu am stiut sa grupez raspunsurile de pe mai multe pagini intr-un singur post.
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 04 Iul 2008, 06:11

Dahnah,
ca sa intelegi pozitia mea iata un citat din zona catolico-protestanta (nu sunt nici una nici alta dar inteleg acest citat, il resimt ca adevarat: " EX DEO NASCIMUR.IN CHRISTO MORIMUR. PER SPIRITUM SANCTUM REVIVISCIMUS. (ne nastem din Dumnezeu, murim intru Christos, reinviem prin Sfantul Duh). Acesta e rolul pe care i-L atribui lui Dumnezeu. Si nimic mai mult. este Cineva-ul care ma naste ca fiinta, spirituala. Nu pot sa "cred" in el ptr ca nu poti sa "crezi" in uterul in care ai stat 9 luni. Doar ii multumesti, ai recunostinta. Sa "crezi" in el e un nonsens. De ce zici deci ca Duhului Sfant trebuie sa ma rog ?

Mai incolo CatalinM, (iti multumesc si tie, tot foarte consistente mesaje) zice ca credinta a devenit certitudine. Cam asa, si sper ca e el. Pai daca ai in tine CERTITUDINEA la ce-ti mai trebuie credinta ? E o contradictie aici. Zi-i CERTITUDINE !. Crestinismul insa nu te indeamna la asta ci doar la credinta. Cred ca cuvantul corect ar fi "incredintare" insa (adica tot certitudine). cand Toma zice "Cred Doamne" zice de fapt "am certitudinea, Doamne"). Cu toate astea nici CERTITUDINEA nu da de mancare batarnilor, nici nu-l ocroteste pe cel slab. Nu e chestie de cuvant ci de FAPTE. Faptele lui Dumnezeu lipsesc dramatic din lume.

Nu vreau sa ating convingerile tale dar intruparea nu este "fapt istoric" Adica istoria nu confirma acest lucru. Tacit ne spune cate ceva, scripturile foarte multe, dar ultimele nu sunt "istorice". Iar intruparea nu era pusa la indoiala inainte Christos. Simpla citare a unei surse nu convinge pe nimeni. (vezi cazul cu Descartes, mai sus. Am gasit o groaza de prostii, la persoane FOARTE respectate de intelectuali si de teologi, imi pare rau. Acuma imi vine in cap Spinoza...nu mai citez). Prin asta nu vreau sa spun ca nu a existat ci doar ca trebuie sa gandesti singur un lucru, nu trebuie sa te bazezi pe gandirea altcuiva.

Altcineva,
Ha ! Chestia cu pacatul e alt subiect fierbinte, la care raspunzi inainte de a pune intrebarea. pai daca Dumnezeu e in mine cum zici (si anume constiinta mea), atunci pacat este ceea ce constiinta mea imi spune ca este. (pavel). dar constiinta mea e doar partiala sunt pe jumatate adormit in bocanci. Deci mai sunt si pacate pe care nu le sesizez, le fac fara voie. In zona in care sunt treaz ma judec singur. In zona in care constat (a posterioiri) ca am dormit pe mine si am pacatuit, ei bine incerc sa ma trezesc si acolo. Cu regret (cu "pocainta") caci pacatul e facut deja. Asta este.
Este pacat si ce-ti faci tie, de pilda trupului tau. Lipsa de dragsoste fata de tine este pacat (nu mai zic ca ii iubesti pe altii pe cat te iubesti pe tine...). Secta musulmana a Asasinilor credea ca pacat este ce crezi ca este pacat. Nu e chiar asa. Musulmanii mai au si azi ideea asta. O avem si noi, prin Pavel. dar cred ca e insuficient Pavel aici, n-o nimereste.

Despre copilul tau (si ma opresc astazi). Ar trebui sa-i spui ca Dumnezeu e in el IN MASURA IN CARE-L RECUNOASTE si-l accepta(pe Dumnezeul interior). Ca altfel este si in conopida. Dar conopida n-are constiinta de sine. Doar omul are.

danadoina
Mesaje: 470
Membru din: 01 Apr 2008, 22:26
Confesiune: ortodox

Re: DE CE ?

Mesaj necititde danadoina » 04 Iul 2008, 08:27

...
pai suferinta este o absurditate. nu isi are rostul. .....
draga altcineva,
absolut fals, suferinta are un sens chiar daca noi nu il percepem intotdeauna sau nu vrem sa il acceptam.
incearca sa afli ce invata Biserica despre suferinta... si ai sa te minunezi ;)

unsuflet
Mesaje: 198
Membru din: 05 Apr 2008, 16:46
Confesiune: ortodox
Contact:

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde unsuflet » 04 Iul 2008, 17:17


se spune ca ei au harul si indiferent ce viata ar duce, harul lui D-zeu este in ei si lucreaza si iti face si iti drege... eu unul ma indoiesc de asta. si daca la botez sau la spovedit sau la impartasit noi toti primim har de la Dumnezeu, de ce nu l-am pastra noi insine si mai trebuie sa il primim si pe cel de la preot? (am si eu un sac de intrebari ca ale tale...si de aceea iti sustin nedumeririle)
noi primim prin botez Duh Sfant!!! De la Duhul Sfant pleaca mai multe daruri (harisme). Harul preotiei il au decat preotii!!! si e transmis prin punere de maini de catre apostoli (dela apostoli incepand). Pin Harul preotului Dumnezeu (in Teime) iti sterge tie pacatul facut. Ai vazut ca preotul cand iti da rugaciunea de dezlegare de pacat iti pune mana pe crestetul capului, timp in care citeste (sau spune din memorie rugaciunea de dezlegare). Nu pot fi iertate pacatele decat prin harul preotiei!!! Crestinul n-are harul preotiei!!!!
Harul preotiei = darul preotiei (dar de la Duhul Sfant); Dar prin care preotul are putere de a dezlega si lega in Numele lui Dumnezeu!!! de-aia spun toti nu conteaza cum e omul, conteaza preotul din omul-preot; adica conteaza doar harul.
Iar harul vine prin puterea cuvantului rugaciunii pe care o spune preotul. Dumnezeu trimite Harul prin preot, indiferent de cat de bubos ar fi omul care are harul preotiei.
Ca sa te convingi de asta, poti sa te duci la orice preot si sa-i spui, ca e o NEBUNA DE LEGAT, DE DUS LA OSPICIU :D , care ti-a spus asta, si ca tu ai venit sa te convingi.
Poti sa-i spui ca asta ai tu de spovedit, ca vrei sa-i spui lui Dumnezeu ca tu nu crezi, si ca vrei sa te convingi, si pentru ca tot esti acolo si eu ti-am spus ca prin marturisirea unui pacat ti se va da dezlegare, spune si un pacat, ca ai barfit de pilda , orice. (imi cer scuze, pentru exemplu, asta nu inseamna ca eu cred asta despre tine).
Am citit in "Flori din gradina Maicii Domnului "(inca o data multam Florina pt. c-ai postat-o in format electronic), ca un anumit Sfant (imi cer scuuze Sfantului, ca nu prea am memoria numelor....) spune ca trebuie sa ne straduim sa nu judecam oamenii ca nu se stie ce harisme au oamenii aceia...nu se stie ce daruri ale Duhului Sfant au...
Nu stiu cum sa ma explic mai bine...scuze daca te-am zapacit de tot...
rog preoti care citesc pe forum sa ma ierte daca am scris prostii... :oops:
SI NEAPARAT SA CORECTEZE!!!
ps. altcineva pleasseeeeeeeeeeee sa nu crezi ca iar arunc cu piatra.... doar am explicat cum am putut.....daca oi fi putut...
"DUMNEZEU S-a facut purtator de trup pentru ca omul sa poata deveni purtator de DUH"

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 05 Iul 2008, 07:44

Unsuflet,
Explici foarte bine! fac acuma un proiect ptr o Protoierie (isi fac si ei un fel de publicitate). O sa fac experienta, desi sunt sceptic. Merci frumos. Si uite, o sa te tin la curent cu rezultatul.

Avatar utilizator
Dahnah
Mesaje: 105
Membru din: 20 Apr 2008, 20:21
Confesiune: ortodox
Contact:

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde Dahnah » 05 Iul 2008, 21:47

De ce zici deci ca Duhului Sfant trebuie sa ma rog ?
Nu atesti existenta lui Dumnezeu, dar nu crezi ca te poate ajuta. Ok. Dar ai vrea sa te ajute? Sau ai vrea sa crezi ca te poate ajuta? (e oarecum retoric pentru ca nu imi pot imagina pe cineva care nu vrea ajutor, cadou, complimente orice de bine... gratis).
Duhul Sfant e cel "mai aproape" de noi, e cel pe care l-a lasat Hristos in locul lui. Vezi-l ca pe un prieten, sa zicem asa mai lumeste, un keypal, ca nu il vezi, dar stii ca e acolo. Scrie-i, vorbeste-i, pune-te in contact cu el.
"Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale." (Psalmul 36:4)

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 06 Iul 2008, 08:47

Dahnah, "Atest", cum zici, existenta lui Dumnezeu. Nu ma indoiesc ca exista. Cred ca am spus-o mai incolo. Doar ca gasesc ca "nu-si face treaba", ca lipseste din lume. Presupun ca e vizibil ptr toti ca-i vine mai usor sa omoare 100.000 de indonezieni intr-un cutremur decat sa dea de mancare cersetoarei din fata blocului. Si BINEINTELES ca as VREA sa ma ajute. Sigur, cunosc speculatiile curente despre "pacatul" cersetoarei, al indonezienilor....etc si chiar pe aceea cu "noi nu putem sa intelegem"..caile Domnului....etc. Dar speculatiile astea nu sunt ferme, sunt indoielnice, te poti indoi de ele. Iti repet istoria mea: am fost "credincios" dar nu mai sunt ptr ca Dumnezeu nu s-a manifestat in viata mea - si nici in a altora, cand le era GREU. Mi se mai intampla si acuma sa ma rog. (nu stiu ce numesti un "keypal").

Avatar utilizator
Dahnah
Mesaje: 105
Membru din: 20 Apr 2008, 20:21
Confesiune: ortodox
Contact:

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde Dahnah » 06 Iul 2008, 11:05

Keypal e un amic virtual, pe cyer-este asa. Scuzele mele caci voiam sa zic "nu ca nu atesti existenta lui Dumnezeu, ci doar ajutorul Lui", eram prea obosita, dar vad ca ai inteles ideea.

Cat despre indonezii "omorati", nu cred ca a fost Dumnezeu autorul faptei. Mai e si un diavol mare si nenumarati mai mici (si multi oameni care nu numai ca ii dau permisiune sa se bage in vietile lor, dar parca il invita, cu covorul rosu). Si mai e si jocul: fapte - consecinte.

Ok, sper sa urmezi sfatul, alegerea e a ta (si nu a Celui de sus). Eu am aflat ca drumul e un pic invers aici: intai trebuie sa CREZI si apoi sa astepti sa vezi faptele, dar noi in general asteptam dovezile si apoi incepem sa credem.

Poate nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi ortodoxe, si nu zic din "modestie" ci pur si simplu ca nu stiu multa teologie. Dar totul se invata, important e sa fim deschisi sa acceptam idei care ne contrazic convingerile.
"Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale." (Psalmul 36:4)

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 06 Iul 2008, 11:48

Pai nici nu sunt interesat de teologie ! Pot s-o folosesc ca argument intelectual dar cum ai observat deja (cred) poti sa tragi concluzia pe care o doresti, intelectualiceste vorbind. Totul e posibil de afirmat dar si de infirmat- dupa voia fiecaruia. Poti s-o manipulezi cum vrei si teologii chiar asta fac.
Pe de alta parte nici in vestitul "sentiment" nu am incredere. Uite de ce: daca-ti urmaresti interiorul vezi ca sentimentul se naste in tine din cauza gandului. Te indragostesti de cineva ptr ca gandesti ca e frumos bun si....etc, iti reprezinti asta si te indragostesti. Daca iti reprezinti ca e urata rea si...etc ai un sentiment neplacut. Dar in amble cazuri intai ai gandul si apoi sentimentul. Nu-l ai niciodata "de capul lui" fara sa fie generat de un gand. Deci nu cred NICI in sentiment ptr ca e generat de gand care cum am vazut in primul alineat este foarte imprecis. Ramane ca noi credem ca Dumnezeu e bun...etc si ca deci putem avea un bun sentiment in ceea ce-L priveste. Cum suntem singuri, slabi, si vai de capetele noastre nu ne ramane decat sa-L iubim.
Aici insa am aproape pozitia unui copil: "Eu Il iubesc, oamenii isi pun toata speranta in El". Atunci de ce omoara (sau permite omorarea, nu conteaza ca nu e el) indonezienilor? sa nu fi fost nici-unul curat printre ei ? Sint convins ca era. Nu crezi ? Daca i-ar fi facut sa sufere in scopul inaltarii lor as mai fi inteles (desi ar fi putut sa gaseasca o cale mai blanda). Dar nu ii omoara fara nici-o speranta (ptr ca aceia nu stiu inca de crestinism). Atunci de ce sa-mi mai pun speranta in El?
Ma rezum adica la simplele fapte. Nu sunt dispus sa accept speculatii intelectuale asupra lor ptr ca. am vazut, speculatiile duc unde vrea ganditorul acela, care le face, nu sunt ceva ferm.
In rest, am inteles ce vroiai sa zici, ghilimele nu erau o ironie, dar imi pare bine ca le-ai sezizat.
Drumul MEU a fost invers, de la "crezut" la a nu mai sti NIMIC sigur. rezultatul este ca am capatat respect fata de intrebarile "imbecile" ale fetitei mele la care NIMENI nu poate raspunda cinstit. nici eu Imi ofer scuza: "ii spun pe intelesul ei" dar daca ma gandesc un pic imi dau seama ca o mint, de fapt.nu sunt capabil sa raspund....dar asta e cazul meu, inca o data.
O sa urmez sfatul lui Unsuflet. Sa vedem.
Si merci !

(Ma gandesc, cand mi se-ntampla ma mai rog "Celui care ma asculta-n ascuns" (asa e sfatul lui Hristos). Mi s-a intamplat sa cred ca mi-A ascultat rugaciunea; intreprinderea (actiunea) ptr care m-am rugat a iesit. Dar de cele mai multe ori NU mi s-a intamplat asta. Desi ceream ceva bun (mai ales ptr altii)).

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde altcineva » 06 Iul 2008, 12:47

Harul preotiei il au decat preotii!!! si e transmis prin punere de maini de catre apostoli (dela apostoli incepand). Pin Harul preotului Dumnezeu (in Teime) iti sterge tie pacatul facut. Ai vazut ca preotul cand iti da rugaciunea de dezlegare de pacat iti pune mana pe crestetul capului, timp in care citeste (sau spune din memorie rugaciunea de dezlegare). Nu pot fi iertate pacatele decat prin harul preotiei!!! Crestinul n-are harul preotiei!!!! (...) ps. altcineva pleasseeeeeeeeeeee sa nu crezi ca iar arunc cu piatra.... doar am explicat cum am putut.....daca oi fi putut...
pentru mine lucrurile sunt mult mai simple. nu inteleg de ce "Harul" e in tatea forme si taine si atat de "separatist". e adevarat ca se spune ca lucraza in "cai tainice" dar...ma indoiesc. e doar la unii, e numai atunci sau acolo cand Dumnezeu este omniprezent. oare chiar asa se manifesta Dumnezeu? si din nou tind sa cred ca religia ii atribuie lui Dumnezeu o latura prea umana: oamenii au nevoie unii de altii in societate pentur ca astfel se completeaza in satisfacerea nevoilor lor, pentru ca suntem diferiti. dar oare Dumnezeu, care e "atot-detoate" actioneaza "ca si cum ar fi mai multi" care se manifesta diferit? asta facem noi, ca oameni dar Dumnezeu...
in prea multe lucruri, de fapt mai toate, Dumnezeu parca e mai mult o persoana cu puteri supraomenesti decat un Dumnezeu cu caracteristici specifice. iar daca ceea se spune, clasic, despre Dumnezeu ar fi adevarat, inseamna ca noi nu ne cunoastem nici a 1% parte din ceea ce pretindem ca ne cunoastem iar pe Dumnezeu, nici atat. in fine...am mai vorbit de lucrul asta.
doar pe baza unor citate nu pot crede. pe acest lucru se bazeaza fiecare religie: marturiile celor ce au fost dar care acum au ramas...doar marturii.

nu e nici o suparare. am inteles ce vrei sa spui.


Dahnah: "Cat despre indonezii "omorati", nu cred ca a fost Dumnezeu autorul faptei. Mai e si un diavol mare si nenumarati mai mici (si multi oameni care nu numai ca ii dau permisiune sa se bage in vietile lor, dar parca il invita, cu covorul rosu). Si mai e si jocul: fapte - consecinte."

sa cred ca diavolul a omorat atatia oameni? pai cum a permis Dumnezeu, Stapanul Vietii" asa ceva? iar in privinta "jocului, aceeasi intrebare: cum permite Dumnezeu astfel de consecinte impotriva atator oameni (dintre care multi nevinovati)?

Esenin,
cand ii spun fiului meu ca Dumnezeu este in el, nu ma refer la constiinta lui ci la fiecare celula din el. de fapt, specific omniprezentei, tu calci pe Dumnezeu, bei Dumnezeu, mananci Dumnezeu, respiri Dumnezeu. Nu accept faptul ca Dumnezeu este numai manifestarea constiintei din om cu atat mai mult cu cat Dumnezeu care este "Calea, Adevarul si Viata" nu face (in opinia mea) nici un fel de discriminare si se manifesta sub ORICE forma de viata. Oare intr-un om aflat in coma, in care constiinta nu se poate manifesta sub nici o forma, nu mai este Dumnezeu? sau intr-un om cu probleme psihice nu este Dumnezeu? eu sunt convins ca este. la fel este si in orice animal si in banala conopida de care pomeneai.
Ultima oară modificat 06 Iul 2008, 13:15 de către altcineva, modificat de 2 ori în total.
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 06 Iul 2008, 12:59

Un mesaj sters....
prieteni nu mai inteleg nimic din nici nu stiu cum sa-i zic, "morala" voastra....

altcineva
Mesaje: 127
Membru din: 22 Mai 2008, 19:53
Confesiune: ortodox

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde altcineva » 06 Iul 2008, 13:22

Un mesaj sters....
prieteni nu mai inteleg nimic din nici nu stiu cum sa-i zic, "morala" voastra....
iti amintesti cand ti-am scris "wellcome to the club"? :) pentru asta era. la mine, drumul a fost tot asa: de la a crede al...acum. desi mai corect spus este: de la a fi religios la a crede...altfel.
repet: eu nu impartasesc parerea bisericii despre natura lui Dumnezeu de aceea parerile mele exprimate aici nu confirma ceea ce spun majoritatea forumistilor.

am mai completat ceva deasupra, in ultimul post. nu stiu daca ai citit pentru ca era completat cateva minute mai tarziu din cauza inchiderii serverului.
"Imparatia cerurilor este in inima voastra[...]cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu!"

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 06 Iul 2008, 13:28

A!
Iarta-ma pentru insinuare. Iti dai seama cum am luat-o dupa "discutia" cu Joan.
DA, si la mine e tot cam asa, nu stiu cum sa zic, sunt "religios" dupa ce am fost credincios. Am o religiozitate difuza. Incerc sa obtin raspunsuri articulate de la ortocsi, dar...nimic. Insulte da, asta, din plin.

esenin
Mesaje: 1252
Membru din: 02 Iul 2008, 20:52
Confesiune: eterodox
Preocupări: artele vizuale, electronica

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde esenin » 06 Iul 2008, 16:29

Altcineva,

Sunt dupa masa imi iau timp sa-ti raspund intrucatva. Ce spui tu copilului se numeste cred "panteism". ceea ce este impotriva crestinismului; mai multe nuante nu pot sa-ti dau ca nu stiu. Dar cred si eu ca e o imagine corecta, daca e sa ne luam dupa imaginea cu "ceasornicarul" de care zicea Diaconu_Catalin. Celula stie sa functioneze in virtutea prezentei Lui in ea.

Am GRESIT cand am zis (eu) ca Dumnezeu este constiinta lui daca o recunoaste. Ma gandeam la Cristos. El e in noi (Tot Pavel zice in galateni 14.9 ca asteapta ca El sa ia chip, sa se formeze, in "copilasi". Cum o spune de-a dreptul nu cred ca se poate interpreta altfel).

Acuma cred ca am comis iar o erezie. Poate ne spune Diaconu_Catalin cum si de ce NU e bun panteismul si cum stau lucrurile...

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje: 1102
Membru din: 07 Apr 2008, 20:29
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicină, teologie, filosofie
Localitate: Italia
Contact:

Re: Intrebarile unui necredincios

Mesaj necititde Ioan Cr » 06 Iul 2008, 17:43

pai cum a permis Dumnezeu, Stapanul Vietii asa ceva?
Pentru ca nu poate sa faca mai mult decat a facut pentru noi - Si-a dat Fiul Sau iubit pentru nemernicii de noi si tot degeaba...

De ce ne rabda inca? Pentru ca se roaga sfintii, cred. Asa cum s-a rugat si Avraam pentru Sodoma si Gomora. De ce sa ne miram de cele ce se intampla, faradelegi si nevoi - Hristos ne-a prevenit despre toate acum 2000 ani. Toate trebuie sa se intample, pentru ca mai sunt poate inca oameni vrednici de a se mantui. Vremea secerisului insa e aproape. Ziua Domnului este in prag.

Dar ce va pasa voua, scepticilor? Intrebati doar ca sa starniti sminteala. Dar vi se va raspunde ca si lui Iov: "Unde erai tu, când am întemeiat pământul?" (Iov 38:4)

Iertare
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)


Înapoi la “APOLOGETICĂ şi BIOETICĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron