Hristos a Înviat!
Mă numesc Teodor Si am 17 ani. Si... Si stau să mă gândesc cum să încep
După rânduială m-am născut într-o familie de preoti. Da, din partea tătălui meu toti sunt preoti. Poate vă întrebati ce caut pe un forum când am o asemenea susČinere duhovnicească, când, Duminică de Duminică, îl sorb pe Hristos din ochi la nici un metru de Masa Altarului.
De când mă stiu trăiesc o stare pe care eu o numesc Dor. Câteodată atinge culmi pe care nu vi le pot descrie în cuvinte, dar o să încerc. E ceva care arde la propriu, nu e de luat literal, însă, fără a face din durere o plăcere, e un foc ce îti oferă alinare în mijlocul durerii, foc ce te desfată în suferintă. Îti dă concomitent starea de nerăbdare dar si te face nerăbdător, atât de nerăbdător încât ai putea trece prin pereti pentru a ajunge la Hristos. Altfel spus, te răcoreste si te arde, te face să suferi dar si să te bucuri. Au înteles frătiile voastre ideea, sunt sigur...
Si ghiciti? Fericitul Teodor vine la pachet nu doar cu Dorul, ci si cu conceptele lui de viată care îi enervează pe unii, si, ca rezultat, dacă nu îl numesc Sfântul Teodor sau Antonie, îl fac nebun...
Liceul... merge bine. Am medii mari de nici nu îmi trebuie. Nu mă interesează. De vreo 2 ani încoace le văd pe toate desarte. Păcatele, of, vai de ele si de mine, sunt multe, dar prin mijlocirile Sfintilor si ale Stăpânei, prin lucrarea Sfântului Duh, nedespărtiti, ca mădulare ale lui Hristos, ajungem si noi încet-încet la păsunea cea duhovnicească... si îndrăznesc, dati-vă seama, să nu îmi văd viata fără de Hristos si să râvnesc, peste ani si ani, la marele chip îngeresc...
Cam aici am vrut să ajung si as putea să scriu mult si bine. Am harul acesta, dar mă stăpânesc, pentru a nu îi plictisesc pe cei binevoitori.
Dar încep si problemele, că petrec împreună cu acest minunat sobor care nu stie gândurile mele. Asa-i făcut, asa e dat, că nu trebuie să afle. Asa e rânduiala si nu pot să le spun. Duhovnicul meu, scuzati apucăturile vârstei, e cel mai tare, fapt pentru care nu nădăjduiesc în răspunsuri precum âconsultă-te cu duhovniculâ. Totul e la zi si stie el ce stie... cam totul.
Dacă ar fi, ipotetic, să pun această problemă în discutie... nu ar fi, iese urât. Oricât de trăitoare familie ar avea omul, dacă se poate -cea mai hirotonită-, nu toti înteleg. Tatăl meu îsi aminteste, râzând, de micile mele episoade din copilărie când strigam -Nu mă căsătoresc! Eu nu o să mă căsătoresc!-. Of, ce era în capul meu pe atunci, nu stiu. Dar uite că am nimerit-o, si uitati cum se face. Fiind odată în Sfânta Sfitelor am dat cu presupusul chemării monahale... nu a fost frumos. Mergând cândva la mănăstire tatăl meu a spus, mai în glumă, mai în serios, -sper să nu rămâi aici-. Deci, în constiinta sa, asa ceva nu e acceptabil. Se asteaptă să urmez traditia si să mă fac preot, lucru pe care nu îl doresc, atât din motive de nevrednicie, cât si din simplul fapt că stiu Cine e pe Altar, în fata căruia în picioare nu as putea sta.
De ce m-am hotărât să scriu pe un forum? Stările de Dor sunt din ce în ce mai dese, mai puternice, si rugăciunea greu îl înăbuse, căci cum ar putea foc pe foc să se stingă?
Cam ce nădăjduiesc de la acest speech? Răspunsuri, că tot e forum..
Având în vedere că fac totul doar-doar să ânu vadă stânga ce face dreaptaâ, alias familia mea, după doi ani, când îmi iau Bacalaureatul si o să fiu major, cam încotro si cum ar trebui să o iau? Ce fel de acte sunt necesare, si, în cunostintă de cauză, dacă stie cineva personal un staret, să îmi dea o mână de ajutor. Si eu cunosc stareti, încă din cei stiuti, însă unul iesit din raza de cunostintă al familiei mele ar fi binevenit! Dacă m-as prezenta pur si simplu la staretie, m-ar primi? Nu sper in raspunsuri model, dictate, tipice, caci stiu ce e necesar, venind din mediul bisericesc.
Multumesc mult! Pentru osteneală, că ati citit sau de răspundeti, Domnul să vă răsplătească, iar în rugăciunile ce le faceti pomeniti si un nevrednic fără nume!