"Pământul" neagă Sfânta Treime

Topicuri pe care ar trebui sa le stergem, dar ne e mila de timpul pierdut de altii la scrierea lor.
pamant
"Pământul" neagă Sfânta Treime

Mesaj necititde pamant » 16 Aug 2010, 22:12

administratorToate mesajele antitrinitare ale userului "pamant", care se declară că are o altă religie, au fost puse într-un singur topic, întrucât dânsul nu ştie altceva decât o singură temă de discuţie, chiar dacă mesajele îi erau împrăştiate prin mai multe subiecte.
Îl rog să rămână în limitele acestui topic, iar pe userii ortodocşi să se implice mai mult în discuţii.
______________

Pentru cuvîntul românesc „ Dumnezeu” este scris în textul original „ Elohim” . „ La început Elohim a creat cerul şi pămîntul...” Cuvîntul „ Dumnezeu” ni-L prezintă pe Cel Atotputernic ca „ obiect de închinare ” . În primul capitol din Biblie este vorba numai despre Elohim. Începînd de la Gen. 2, 4, citim despre „ Domnul-Dumnezeu” (Iahveh-Elohim). Aceste noţiuni diferite exprimă felul şi importanţa descoperirii lui Dumnezeu. Aici este vorba despre multitudinea însuşirilor Sale. Cuvîntul Elohim este de fapt la singular, dar exprimă un plural, pentru că Dumnezeu are multiple calităţi: Creator, Răscumpărător, Judecător, Împărat, etc.

Întotdeauna cînd în textul original se află cuvîntul Elohim, Elah sau El, este vorba despre Dumnezeu. Depinde doar de calitatea în care vorbeşte şi Se descoperă El. Au fost folosite noţiunile: El Elion (Dumnezeu Prea Înalt; Gen. 14, 18); El Shaddai (Dumnezeu care se îngrijeşte, care întăreşte şi dăruieşte; Gen. 17, 1) El Olam (Dumnezeu veşnic; Gen. 21, 33) şi El Gibor (Dumnezeu tare; Isa. 9, 5). Este regretabil că noţiunile ebraice nu au fost preluate de către traducătorii Bibliei. Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu s-a îngreunat, a devenit din cauza aceasta mai greoaie, pentru că importanţa care se afla în Numele propriu-zis, nu îşi mai găseşte exprimarea.

Pînă la darea legii, patriarhii au folosit pentru Dumnezeu noţiunea Elohim. Abia către Moise a vorbit Dumnezeu: „ Eu sînt Iahveh. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca El Shaddai; dar n-am fost cunoscut de el sub numele Meu ca Elohim-Iahveh ” (Exod 6, 2-3). Acum a venit timpul pentru încheierea legămîntului cu tot poporul Israel, şi astfel Domnul Dumnezeu a descoperit Numele Său de legămînt, adică numele Iahveh care este scris în limba ebraică IHVH. Peste tot unde citim în Vechiul Testament „ Domnul Dumnezeu ” este scris în textul original Iahveh-Elohim. Iahveh este apariţia vizibilă a lui Elohim.

În acelaşi mod în care este exprimat Elohim în legătura cu multitudinea sa de sensuri, în acelaşi mod este exprimat şi Numele Iahveh: Iahveh-Jireh (Domnul se îngrijeşte; Gen. 22, 7-14), Iahveh-Rapha (Domnul vindecă; Exod 15, 26), Iahveh-Nissi (Domnul steagul meu; Exod 17, 8-15), Iahveh-Shalom (Domnul pacea mea, Jud. 6, 23), Iahveh-Ra-ah (Domnul Păstorul meu; Ps. 23), Iahveh-Zidkenu (Domnul neprihănirea mea; Ier. 23, 6), Iahveh-Shamah (Domnul este prezent; Ez. 48, 35) şi Iahveh-Sabaoth (Domnul oştirilor; 1 Sam. 1, 3). Dumnezeu s-a descoperit de la început ca Domn, după necesitate şi corespunzător voiei Sale.

Înainte ca Domnul să-şi facă de cunoscut Numele Său, El i-a descoperit lui Moise cine este El: „ Dumnezeu a zis lui Moise: ‘EU sînt CEL CE SÎNT.’ şi a adăugat: ‘Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: CEL ce se numeşte «EU SÎNT» m-a trimis la voi.’ Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.” (Exod 3, 14-15). Noţiunea „ EU SÎNT ” se află în Numele Iahveh cu sensurile „ Cel ce este veşnic” , „ Cel ce există veşnic în Sine” , EL este întotdeauna EU SÎNT, indiferent cum, unde şi cînd Se descoperă. Chiar şi atunci cînd El vine din trupul duhovnicesc în trupul omenesc, cînd El poartă numele noutestamentar de legămînt Iahshua (Isus), ceea ce înseamnă „ Iahveh-Salvatorul” , totuşi El rămîne întotdeauna marele EU SÎNT. Astfel noi găsim scris pînă la ultimul capitol din Noul Testament: „ EU SÎNT Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.” (vers. 13).

Numai cei ce cunosc felul şi modul de descoperire al lui Dumnezeu în Vechiul Testament au posibilitatea s-o afle şi în Noul Testament. De fapt este tot acelaşi Dumnezeu şi Domn, însă cu deosebirea că El S-a descoperit vizibil în Vechiul Testament în trupul duhovnicesc, iar în Noul Testament în trupul de carne.

Dumnezeu în fiinţa Sa este Duh (Ioan 4, 24). Ca Duh nu L-a văzut nimeni (Ioan 1, 18; 1 Ioan 4, 12). Din cauza aceasta El este numit „ Dumnezeu invizibil ”. (1 Tim. 1, 17; 1 Tim. 6, 16). Cine L-a văzut pe Dumnezeu în Vechiul Testament, acela L-a văzut ca Domn, ca Iahveh, şi cine vrea să-L vadă pe Dumnezeu în Noul Testament, acela trebuie să-L vadă ca Domn, deci ca Emanuel - Dumnezeu cu noi. Astfel Tatăl s-a descoperit în Fiul - Dumnezeu, Duhul, ca Domn, într-un trup omenesc. Toate denumirile pe care le găsim în legătură cu Dumnezeu, le găsim referindu-se şi la Domnul.

În Vechiul Testament încă nu a existat relaţia Tată-Fiu. EL a fost anunţat doar profetic ca Fiu. Nici un prooroc nu s-a adresat lui Dumnezeu cu „ Tată ceresc ” ; nimeni nu s-a adresat timp de patru mii de ani în Vechiul Testament către Fiul lui Dumnezeu. Nu a existat nici o convorbire între Tată şi Fiu, pentru că nu a existat încă această stare. Poporul lui Israel a avut o relaţie cu Domnul Dumnezeu, căruia I se adresau.

Dar deja în Gen. 1, 27 întîlnim faptul că Dumnezeul invizibil apare în două moduri. Singurul Dumnezeu adevărat apare chiar la început, la Creaţie, în primul rînd, vizibil, în chipul unui om, de aceea este scris: „ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” ; iar în al doilea rînd, Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor. Nimănui nu i-a venit în gînd, din cauza aceasta, să vorbească de mai multe persoane. Chiar de la început avem — dacă vrem acest lucru — modul în care Dumnezeu S-a descoperit pe Sine. Multiplele forme de descoperire ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament se numesc în limbajul de specialitate „ teofanii” . În Noul Testament El se îmbracă în chip de om.

pamant

Re: Întruparea şi Naşterea lui Hristos

Mesaj necititde pamant » 16 Aug 2010, 22:26

Cine L-a nascut in Vesnicii?Daca este nascut in vesnicii ,atunci nu mai poate fi EL cel care a creat toate lucrurile !

Copilul care ne-a fost născut, Fiul care ne-a fost dăruit, este numit în acelaşi timp „ Dumnezeu tare” şi „ Părintele veşniciilor”Poate fi numit Fiul ,Tatal Vesniciilor ? . Ambele părţi ale Răscumpărătorului, cea divină şi cea omenească, trebuiau anunţate dinainte, pentru ca ambele domenii să fie luate în considerare. Prin acelaşi prooroc - Isaia, Dumnezeu a zis: „ Întăriţi mîinile slăbănogite, şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: ‘Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru El însuşi va veni, şi vă va mîntui’ ” (Isa. 35, 3-4).

Dumnezeu nu a zis nici o dată că El ar avea lîngă Sine, în ceruri, un Fiu, pe care l-ar trimite. EL însuşi a venit şi ne-a adus mîntuirea în Fiul. Semnul de recunoaştere pentru aceasta urma să fie astfel: „ Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cînta de bucurie.” (Isa. 35, 5-6). Exact ceea ce a fost vestit aici, s-a împlinit în slujba lui Isus Hristos, Domnul nostru: orbii şi-au primit vederea, surzii şi-au primit auzul, şchiopii au umblat, iar muţii şi-au primit graiul (Luca 7, 22)!

În Vechiul Testament înca nu a existat relatia Tata-Fiu. EL a fost anuntat doar profetic ca Fiu. Nici un prooroc nu s-a adresat lui Dumnezeu cu „ Tata ceresc ” ; nimeni nu s-a adresat timp de patru mii de ani în Vechiul Testament catre Fiul lui Dumnezeu. Nu a existat nici o convorbire între Tata si Fiu, pentru ca nu a existat înca aceasta stare. Poporul lui Israel a avut o relatie cu Domnul Dumnezeu, caruia I se adresau.Cand crestinismul s-a indepartat de sursa iudaica a VT ...s-a deviat inspre filozofiile grecesti de tip pagan .

pamant

Re: Natura umana a lui Hristos

Mesaj necititde pamant » 16 Aug 2010, 22:31

Cine Studiaza inceputurile "marilor parinti" bisericesti trinitari, va vedea: majoritatea "capilor" trinitarieni au fost filozofi, avocati, exact acea categorie despre care Pavel zicea sa ne pazim. Primul care a sustinut ca Dumenzeu exista in trei persoane n-a fost nici Pavel, nici Petru, ci Tertulian, care initial fusese binitarian. A preluat stafeta Origen, care si-a extras niste invataturi din filozofia pagana greceasca: initiatorii miscarii trinitare nici macar nu credeau in dumnezeirea absoluta a lui Isus Hristos. Voi ati preluat niste invataturi pe neverificate, si prin ele filtrati intelesul Bibliei. Nu merge asa. La inceput a fost Cuvantul, nu rastalmacirea.

De ce nu se găseşte niciodată în NT termenul „Dumnezeu Fiul”, ci mai degrabă „Fiul lui Dumnezeu”?

De ce nu este făcută în Scriptură nici cea mai mică menţiune despre „Dumnezeu Duhul Sfânt”, ci doar despre „Duhul lui Dumnezeu”?

De ce combinaţia de cuvinte „DOMNUL Dumnezeu” – „Elohim YaHWeH” care apare de peste 6000 de ori în BIBLIE - Tanach, nu este menţionată niciodată în NT începând cu Matei până la epistola lui Iuda, cu excepţia citatului din BIBLIE - Tanach (Luca 1:32) şi a celor din cartea Apocalipsei?

pamant

1 Ioan 5:7 - Căci trei sunt care mărturisesc în cer...

Mesaj necititde pamant » 16 Aug 2010, 22:35

1) Originea sfintei treimi (trinităţii) ne duce înapoi până la babilonieni, egipteni şi la alţi povestitori din antichitate. Atât evreii cât şi creştinii, nu neagă faptul că aceste popoare ale antichităţii, se închinau la zeii demoni şi Israel, poporul tipic al lui Dumnezeu,a fost avertizat ca din acest motiv să nu se amestece cu aceştia. Prin urmare, înţelegem că nu Dumnezeu a fost autorul acestei învăţături.
2) Ce poziţie trebuie să ocupe adevăraţii creştini şi pentru ce?
Acesta este un exemplu elocvent de adăugare la Cuvântul lui Dumnezeu, cu toate că o asemenea adăugire este condamnată în mod hotărât. Explicând acest text, un traducător al Sfintelor Scripturi greceşti, Benjamin Wilson, în Emphatic Diaglott, scrie:textul despre mărturisirea în cer, nu se găseşte în nici unul dintre manuscrisele greceşti, care au fost scrie înainte de secolul al cincisprezecelea. Nu este citat de nici unul dintre scriitorii de limbă greacă ai Bisericii, nici de către părinţii latini timpurii, nici chiar atunci când tema (subiectul) despre care discutau, i-ar fi condus în mod firesc să se refere la el ca dovadă.

În consecinţă, se poate vedea că este un fals. Faptul că această declaraţie este adevărată, se adevereşte prin aceea că traducerile moderne (exceptând traducerile romano-catolice după texte latine), nu conţin acest text.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 16 Aug 2010, 23:08

Pentru cuvîntul românesc „ Dumnezeu” este scris în textul original „ Elohim” . „ La început Elohim a creat cerul şi pămîntul...” Cuvîntul „ Dumnezeu” ni-L prezintă pe Cel Atotputernic ca „ obiect de închinare ” . În primul capitol din Biblie este vorba numai despre Elohim. Începînd de la Gen. 2, 4, citim despre „ Domnul-Dumnezeu” (Iahveh-Elohim). Aceste noţiuni diferite exprimă felul şi importanţa descoperirii lui Dumnezeu. Aici este vorba despre multitudinea însuşirilor Sale. Cuvîntul Elohim este de fapt la singular, dar exprimă un plural, pentru că Dumnezeu are multiple calităţi: Creator, Răscumpărător, Judecător, Împărat, etc..[/u]
Nu, cuvantul "Elohim" NU este un singular: "Elohim"este EXACT pluralul lui "Eloha. Evreii nu zic Elohim, ci "Elohlm", unde "lm" este chiar sufixul care formeaza pluralul. Transpozitia in limbile europene este "Elohim". ("Elohimii"cum se spune uneori, nu este corect ptr ca vorba include DEJA pluralul, asa ca terminatia "ii" nu este justificata, este un pleonasm, daca vreti).

NIMIC NU INDICA FAPTUL CA "ESTE ASA PTR CA ARE MULTIPLE CALITATI". La noi, "multime" este un singular care denota o multitudine. Dar nu de calitati, sau de altceva anume in afara de alte componente, mai multe de una . Poate, de pilda, include mai multe persoane, grupuri, cantitati....
Nu zic ca nu are "multiple" calitati" ci ca n-o puteti deduce de aici. De pilda in romaneste "multime" (singular) poate sau nu presupune "multiple" calitati. Poate sa fie o multiplicitate de unitati identice.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 16 Aug 2010, 23:28


Înainte ca Domnul să-şi facă de cunoscut Numele Său, El i-a descoperit lui Moise cine este El: „ Dumnezeu a zis lui Moise: ‘EU sînt CEL CE SÎNT.’ şi a adăugat: ‘Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: CEL ce se numeşte «EU SÎNT» m-a trimis la voi.’ Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.” (Exod 3, 14-15). Noţiunea „ EU SÎNT ” se află în Numele Iahveh cu sensurile „ Cel ce este veşnic” , „ Cel ce există veşnic în Sine” , EL este întotdeauna EU SÎNT, indiferent cum, unde şi cînd Se descoperă. Chiar şi atunci cînd El vine din trupul duhovnicesc în trupul omenesc, cînd El poartă numele noutestamentar de legămînt Iahshua (Isus), ceea ce înseamnă „ Iahveh-Salvatorul” , totuşi El rămîne întotdeauna marele EU SÎNT. Astfel noi găsim scris pînă la ultimul capitol din Noul Testament: „ EU SÎNT Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.” (vers. 13).
Numai cei ce cunosc felul şi modul de descoperire al lui Dumnezeu în Vechiul Testament au posibilitatea s-o afle şi în Noul Testament. De fapt este tot acelaşi Dumnezeu şi Domn, însă cu deosebirea că El S-a descoperit vizibil în Vechiul Testament în trupul duhovnicesc, iar în Noul Testament în trupul de carne.

[/u]
Aici, cea mai probabila interpretare este "eu sunt eu-sunt-ul". (calitatea de a se recunoaste pe sine in actul existentei, de a avea sentiment de sine.). "Cel ce este" ... sau "fiindul' nu sunt juste In plus exista zeci de alte interpretari mai talentate sau mai tampite. Evident ca asta se intampla "Chiar şi atunci cînd El vine din trupul duhovnicesc în trupul omenesc", pentru ca asta se intampla cu ORICE om, venind in lume "Sunteti Dumnezei, fii ai Celui prea inalt....etc". Cand face acest lucru, deci, poate purta ORICE nume. De pilda "Ionescu".

pamant

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde pamant » 16 Aug 2010, 23:45

nu zic ca nu are "multiple" calitati" ci ca n-o puteti deduce de aici. De pilda in romaneste "multime" (singular) poate sau nu presupune "multiple" calitati. Poate sa fie o multiplicitate de unitati identice.
Atunci cum explicati versetele ;

Ioan 10:33
Iudeii I-au răspuns: "Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu(Elohim )."
Ioan 5.18;
Ioan 10:34
Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sunteţi dumnezei(Elohimi)?'
Ps 82.6;
Ioan 10:35
Dacă Legea a numit ,elohimi', pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu(elohimi), - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,

Omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Elohim ,Trup-duh-suflet ,dar nu reprezinta mai multe persoane ci doar una singura,cu mai multe atribute calitative .
In Exodul 7:1 se spune: "Domnul i-a zis lui Moise: Iata ca te fac Dumnezeu (Elohim) pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi prorocul tau".
"Bereshit bara E-lohim et hashamaim ve'et haaretz." (La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul) - Geneza 1:1. - בראשית ברא אלהים את השמים ואת הארץ
Cine Studiaza inceputurile "marilor parinti" bisericesti trinitari, va vedea: majoritatea "capilor" trinitarieni au fost filozofi, avocati, exact acea categorie despre care Pavel zicea sa ne pazim. Primul care a sustinut ca Dumenzeu exista in trei persoane n-a fost nici Pavel, nici Petru, ci Tertulian, care initial fusese binitarian. A preluat stafeta Origen, care si-a extras niste invataturi din filozofia pagana greceasca: initiatorii miscarii trinitare nici macar nu credeau in dumnezeirea absoluta a lui Isus Hristos. Voi ati preluat niste invataturi pe neverificate, si prin ele filtrati intelesul Bibliei.
Origen era primul care susţine clar ideea că există trei persoane veşnice. El susţinea că Fiul “este născut veşnic” de către Tatăl (un proces continuu, nicidecum un act încheiat).

Spre sfârşitul acestei ere, tot mai mulţi scriitori au început să-şi exprime credinţele lor despre Dumnezeu în termeni trinitarieni. Desigur, ei încă vedeau în Fiul şi în Duhul finţe inferioare Tatălui. Doar doi dintre scriitorii acestei perioade se pare că au scris ceva asemănător conceptului Trinitarian de astăzi. Aceştia sunt Gregory Thaumaturgus şi Dionysius din Roma.

Cea mai mare parte a secolului IV a trecut fără ca doctrina Trinităţii să se fi întocmit. Reţineţi că Trinitarian-ismul a fost iniţiat de persoane care nu credeau în divinitatea absolută a lui Isus Hristos. Dar Trinitarienii de astăzi nu mai sunt de acord nici măcar cu ce credeau iniţiatorii acestei doctrine!
Encyclopedia - Britannica;<<Invatatura despre trinitate nu are nici un suport Biblic ,ea a aparut treptat si relativ tarziu .Aceasta invatatura provine dintr-un izvor strain Biblie si izvoarelor scrierilor iudaice a Evangheliilor .Invatatura logos si trinitara a fost formulata de parintii greci ai bisercii,care au fost influentati ,direct sau indirect de filozofia platonica >>

Encyclopedia Larouse of Mythology ;<<Crestinismul nu a distrus paganismul ,ci l-a preluat in sine .Inchipuirile despre o trinitate provine de la vechii egipteni ,,,Triada marilor dumnezei ,,,>>

Encyclopedia of Religion and Ethics ;<<La inceputul crestinismului primar ,nu exista credinta trinitara si nici in perioada urmatoare ,aceasta credinta a aparut doar in sec II-cu aportul parintilor bisercii ,acestia fiind influentati de misticismul filozofiilor deja existente >>

Doctrina lui Origine contine o evolutie interesanta ,datorata faptului ca a fost influentat foarte mult de curentele filozofice existente in aceea vreme si mai ales datorita angajarii sale in numeroase polemici filozofice teiste .De exemplu ,intr-o prima faza ,a considerat ca Dumnezeul treimic nu este imaterial ,avand un trup fizic ,fara de care nu poate actiona .Astfel ,cele trei persoane treimice sunt fizice .Dupa o intalnire cu un alt filozof al timpului si-a schimbat doctrina ,spunand ca cele trei persoane ale trinitatii sunt toate atotputernice si imateriale avand o omniscienta si sfintenie subsatantiala .Cele trei persoane sunt distincte ca fiinte dar unite ca materie .Aceasta distribuire origeniana a fost folosita de Atanasius in formarea Crezului Atanasian.Aceasta distribuire a responsabilitatilor treimii a fost preluata de la filozoful Platon .

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: 1 Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer...

Mesaj necititde protosinghel » 17 Aug 2010, 06:15

Frate "pământ" (straniu nume).
Eu când văd citate din Enciclopediile astea, îmi apar în ochi iehoviştii inculţi de la Edineţ, care n-au citit niciodată vreo pagină din Sfinţii Părinţi, ci doar îi atacă preluând citate şi idei de-a gata, făcute de ideologii lor.

Iar despre aşa-zisa "comma ioaneum" (I Ioan 5:7-8) s-a scris aici, aşa că n-aţi făcut o mare descoperire pt noi. ;) Şi vreau să vă dezamăgesc: învăţătura Bisericii despre Treime nu se fundamentează pe acest verset...

P.S. În general vă sfătuiesc să citiţi atent discuţiile anterioare şi, dacă doriţi, chiar să le continuăm.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Întruparea şi Naşterea lui Hristos

Mesaj necititde protosinghel » 17 Aug 2010, 06:35

Mă bucur că te-ai autocaracterizat corect ca având "altă religie", pt că inepţiile astea chiar nu se încadrează în nici un cadran. Iar acum să le luăm la rând:
Daca este nascut in vesnicii ,atunci nu mai poate fi EL cel care a creat toate lucrurile !
Nu este clar încotro mergi, dar abordarea este lipsită de logică. Totul este exact invers. Numai dacă este născut din veşnicie poate fi Creator, pt că nu poate creatura să creeze din nimic, ci numai Cel care este mai presus de timp şi spaţiu. Oare prologul de la Ioan nu-i suficient de clar în acest sens?
Dumnezeu nu a zis nici o dată că El ar avea lîngă Sine, în ceruri, un Fiu, pe care l-ar trimite. EL însuşi a venit şi ne-a adus mîntuirea în Fiul.
Iarăşi nota 2 la logică. De ce atunci acest Fiu vorbeşte despre Tatăl ca de un Altcineva şi totuşi la fel ca şi El? Şi de ce Tatăl vorbeşte din cer către Fiul la persoana a III-a şi nu l-a I-a?
În Vechiul Testament înca nu a existat relatia Tata-Fiu.

Contraziceţi Scriptura?
nimeni nu s-a adresat timp de patru mii de ani în Vechiul Testament catre Fiul lui Dumnezeu.

Ba toţi au vorbit anume cu Fiul, pt că El este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Cel care a vorbit cu Moise şi S-a descoperit ca Iahveh era tot Fiul. Este un alt subiect, dar îl putem continua...
Nu a existat nici o convorbire între Tata si Fiu, pentru ca nu a existat înca aceasta stare.

Dar atunci care este sensul pluralului ELOHIM şi cu cine discuta Tatăl în textul de la Facere 1:26?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Natura umana a lui Hristos

Mesaj necititde protosinghel » 17 Aug 2010, 06:39

Cine Studiaza inceputurile "marilor parinti" bisericesti trinitari...
Dar au fost şi "netrinari"? Dă-mi exemple.
NU există creştinism fără credinţa în Dumnezeu unic în fiinţă şi întreit în persoane şi asta nu e invenţia cuiva, ci revelaţie divină. Iar filosofia antică nu a făcut decât să ajute prin anumiţi termeni precizarea şi explicarea acestei învăţături.

Şi vă rog să scrieţi mai îngrijit şi mai clar. Şi, apropo, văd că vă place să cântaţi variaţiuni pe aceeaşi temă. Haideţi să discutăm subiectul despre Sfânta Treime acolo unde-i este locul şi să nu scriem despre asta la toate subiectele posibile şi imposibile. După cum vedeţi (dar nu ştiu dacă şi înţelegeţi), forumul nostru este destul de bine structurat şi e bine să-l studiaţi puţin, inclusiv metodele de citare a celorlalţi.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 17 Aug 2010, 09:09

Din nefericire pr. protosinghel, si dumneavoastra faceti la fel: preluati idei de-a gata dar facute de alti "ideologi". Ori simplul fapt ca ideologii sunt altii nu certifica adevarul. Cat despre "cultura"...ce sa mai zicem ? Sunt absolut sigur ca jumatate dintre domniile voastre ar scoate pistolul la acest cuvant. (e o aluzie la un personaj cunoscut celor cultivati). Cum nimeni nu e in stare sa isi schimbe convingerile nu vad DE CE mai discutati. trebuie intai o constitutie mai fluida. Pietrele nu prea se schimba. Ori le farami, ori raman asa cum sunt. Daca tot vorbiti (ceea ce e bine) atunci luati in calcul si ca preopinentul ar putea avea dreptate. De pilda are dreptate cand zice ca treimea vine de la egipteni, si are si cand zice ca au preluat-o filosofii ("pagani"...etc). Dar primul fapt legitimeaza ideea de treime ptr. ca ii da un trecut istoric, pe cand a doua o delegitimeaza ptr ca trebuie sa ne ferim de "carturari"...etc.
Si tot asa....
Ce ar fi daca ati studia problema fara patima si cu maximum de obiectivitate ? Ar fi ca ati risca sa depasiti ideile gata facute de care ziceati. Scopul discutiilor este insa sa castigati match-ul cu dl. Pamant (sau alti "sectari") si NU sa gasiti adevarul.

Apropos: folosirea lui "incult" in acest fel denota oarece incultura. Desi e chestie de nuante, vorba corecta ar fi "necultivat'. ("Incult" este a la Tantza si Costel)

Dl. pamant:

pai argumente de acest fel (citez din domnia voastra: "Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sunteţi dumnezei(Elohimi)?') sunt in favoarea a ce spun eu. Chiar acest ultim citat e mentionat si de mine in sensul ca "Dumnezeu" este orice om (Ionescu, in speta). Nu faceti tot o apa si-un pamant (pardon) din lucruri diferite.

"Iata ca te fac Dumnezeu (Elohim)".....etc. Ne ne intelegem asupra faptului ca "Elohim" este un plural: " Te fac Dumnezei".

...dar nu reprezinta mai multe persoane ci doar una singura.... Aceasta idee este foarte fina la ortodocsi si foarte grosiera la neo-protestanti (dintre care faceti parte, cred): "Persoana" ortodoxa este ipostaza pe care o poate lua o esenta existentiala, o seitate, cand iese din seitatea sa (stabila) ca sa opereze: devine, de pilda, "Fiu" sau "Sfant Duh". Sper ca inca ne intelegem....mai ales ca sunt in joc cuvinte rare. Asa ca Dumnezeu cel unic nu este "alcatuit din" nici nu "reprezinta" 3 persoane, ci ESTE unic. Cred ca la D Staniloaie am citit asta ,( dar prost spusa). Deci Fiul (de pilda) este Tatal (care "una suntem"- Christ). Cand este operant, cand isi face "lucrarea" Fiul este separat ca "persoana" tot fiind "una" ca existenta.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 17 Aug 2010, 09:56

Urmare la "Eu sunt....etc".
Observ ca in declaratia catre moise e o incurcatura si mai mare: Elohimii" (mai multi) vorbesc la singular si la viitor: "ehie asher ehie": Voi fi cine voi fi".

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 17 Aug 2010, 10:20

"elohim" poate fi si ALT zeu (zei) decat Yahve:

jud 16. 23: Atunci s-au adunat fruntaşii Filistenilor, ca să aducă jertfă marelui Dagon, dumnezeul lor (Aici este "Elohim'), şi să se veselească, zicând: "Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrăjmaşul nostru, în mâinile noastre". Si la 24 e la fel.

IV regi Cap. 19 37. Dar pe când se ruga el în casa lui Nisroc, zeul său (idem) , l-au ucis cu sabia fiii săi Adramelec şi Şareţer şi au fugit în pământul Ararat, iar în locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul lui.

iata deci ca "Elohim" inseamna si alti Dumnezei decat Iahve.....

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde protosinghel » 17 Aug 2010, 12:18

Din nefericire pr. protosinghel, si dumneavoastra faceti la fel: preluati idei de-a gata dar facute de alti "ideologi". Ori simplul fapt ca ideologii sunt altii nu certifica adevarul.
NU este adevărat şi am să vă demonstrez. Diferenţa este totuşi mare, că eu dau numele celor din care mă inspir, iar alţii nu, pt că le este ruşine să citeze nişte nulităţi ale istoriei.
Cat despre "cultura"...ce sa mai zicem ? Sunt absolut sigur ca jumatate dintre domniile voastre ar scoate pistolul la acest cuvant. (e o aluzie la un personaj cunoscut celor cultivati).
Dacă era aşa, nu mai era nici acest forum.
Cum nimeni nu e in stare sa isi schimbe convingerile nu vad DE CE mai discutati. trebuie intai o constitutie mai fluida. Pietrele nu prea se schimba. Ori le farami, ori raman asa cum sunt.
EU am convingerea că Adevărul despre Sfânta Treime este un Adevăr Veşnic şi nu văd ce aş putea să schimb. Pot doar să sporesc în cunoaşterea acestui Adevăr şi nimic mai mult. Iar cât îi priveşti pe cei care îmbrăţişează tot felul de ideologii la modă, aceştia n-au decât să se schimbe.
Daca tot vorbiti (ceea ce e bine) atunci luati in calcul si ca preopinentul ar putea avea dreptate. De pilda are dreptate cand zice ca treimea vine de la egipteni, si are si cand zice ca au preluat-o filosofii ("pagani"...etc).
Dpdpv ortodox lucrurile stau cu totul diferit, iar cei care recunosc Biblia ca o carte revelată sunt obligaţi să ia în calcul acest punct de vedere.
Suntem îndreptăţiţi să credem că Dumnezeu S-a revelat ca Treime lui Adam, dar odată cu căderea în păcat şi izgonirea din rai, această învăţătură s-a tot pervertit, uitându-se mai ales de Unitatea lui Dumnezeu. Egiptenii, babilonienii, hinduşii, filosofia greacă ş.a. a transformat această revelaţie primordială într-un triteism, de aceea Dumnezeu îi revelează poporului evreu ideea unui monoteism oarecum mai rigid, dar fără să excludă şi Trinitatea. Abia odată cu venirea lui Hristos în lume Treimea este revelată deplin şi într-un cu totul alt mod decât era triteismul la păgâni.
Am expus pe scurt, dar cred că m-aţi înţeles.
Ce ar fi daca ati studia problema fara patima si cu maximum de obiectivitate ? Ar fi ca ati risca sa depasiti ideile gata facute de care ziceati. Scopul discutiilor este insa sa castigati match-ul cu dl. Pamant (sau alti "sectari") si NU sa gasiti adevarul.
În ce constă "obiectivitatea", în tăgăduirea Scripturilor şi a istoriei?
Şi nu înţeleg ce Adevăr trebuie să mai găsesc. Dvstră consideraţi că eu sunt în minciună? Dacă da, vă rog să precizaţi exact care sunt "minciunile" în care eu cred.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde esenin » 17 Aug 2010, 14:05

Parinte,
Dar faptul ca dati numele lor nu schimba chestia. Tot ideile lor sunt, ale "ideologilor". E adevarat ca e mai respectabil sa-ti citezi sursele. Asta arata ca ai "citit", ca stii despre ce vorbesti, si ca AVETI surse (spre deosebire de ei). Dar toti au datoria sa gandeasca si sa regandeasca ei insisi aceste texte. Cand sf. X ortodox a zis cutare lucru l-a gandit el insusi !. Daca luati totul pe nemestecate de la el (Sf X) s-ar putea sa nu prea mai mearga. In fine textul insusi da inca loc la mute interpretari, iar cele pe care le aveti deja in repertoriu sunt de multe ori insuficiente, nu c-ar fi demodate ci ca sunt foarte "orientate". Vedeti explicatia pe care mi-ati dat-o chiar mie la Geneza cu "Noi" (Elohimii) = Treimea. Textul VT este asa de lung ca macar o data s-ar fi gasit ocazia sa se spuna "Treimea" si nu "Elohimii", "Noi"....Ori asta nu se intampla. In plus argumentul e recursiv: intai apare ideea de "Sf. treime" si apoi o aplicati cand se iveste ocazia in textul deja existent. Ca sa intelegeti bine: mie imi place ideea, o gasesc justa. (in fine... pe cat o intuiesc eu). Dar felul in care s-a incercat introducerea ei peste tot mi se pare dubios.

EU am convingerea că Adevărul despre Sfânta Treime este un Adevăr Veşnic şi nu văd ce aş putea să schimb. Pot doar să sporesc în cunoaşterea acestui Adevăr şi nimic mai mult. Iar cât îi priveşti pe cei care îmbrăţişează tot felul de ideologii la modă, aceştia n-au decât să se schimbe.

Va cred. Se vede. Ganditi-va insa ca si ceilalti sunt la fel. Inghetati in convingerea lor. Atunci de ce mai conversati ? Faceti un forum intraortodox si o sa aveti toti aceeasi convingere.

Dpdpv ortodox lucrurile stau cu totul diferit, iar cei care recunosc Biblia ca o carte revelată sunt obligaţi să ia în calcul acest punct de vedere.
Suntem îndreptăţiţi să credem că Dumnezeu S-a revelat ca Treime lui Adam, dar odată cu căderea în păcat şi izgonirea din rai, această învăţătură s-a tot pervertit, uitându-se mai ales de Unitatea lui Dumnezeu. Egiptenii, babilonienii, hinduşii, filosofia greacă ş.a. a transformat această revelaţie primordială într-un triteism, de aceea Dumnezeu îi revelează poporului evreu ideea unui monoteism oarecum mai rigid, dar fără să excludă şi Trinitatea. Abia odată cu venirea lui Hristos în lume Treimea este revelată deplin şi într-un cu totul alt mod decât era triteismul la păgâni.
Am expus pe scurt, dar cred că m-aţi înţeles.


Am inteles ! Dup0a ce am scris mi-a venit si mie ideea ca la egipteni este vorba despre triteism, cele trei persoane fiind entitati fiintiale, existentiale, diferite si nu unica. Dar iata revenim: Suntem îndreptăţiţi să credem că Dumnezeu S-a revelat ca Treime lui Adam
. CE va indreptateste ? O sa va ascult cu mare atentie. (Mi-ati mai spus-o, si v-am crezut pe moment).

În ce constă "obiectivitatea", în tăgăduirea Scripturilor şi a istoriei?
Şi nu înţeleg ce Adevăr trebuie să mai găsesc. Dvstră consideraţi că eu sunt în minciună? Dacă da, vă rog să precizaţi exact care sunt "minciunile" în care eu cred.


Obiectivitatea consta in neangajarea sentimentelor, a "ego"ului. Intr-o cautare nu e bine sa ai prea repede convingerea ca ai gasit. Ori ce este caracteristic ortodoxiei este ca gaseste chiar inainte de a cauta. Intai are convingerea si apoi cauta argumente ptr. ea. (Exemple cand vreti, chiar pe acest forum).
Nu va acuz ca "sunteti in minciuna". Ci ca sunteti in neadevar. Nu e vorba de o intentie de a fi in neadevar ci de o predispozitie caracterologica: "EU, ortodoxul, am dreptate. Lasati o sansa cresterii: "POATE ca nu am". Aici nu este vorba de Adevarul ortodoxiei ci, de fapt, de AL MEU. (iar, daca vreti exemple, vi le dau). Cunosc, desigur, apologia sentimentului ortodox al Adevarului...etc cu care o sa-mi raspundeti, dar uitati-va atent: sentimentele nu va spun ceva despre problema in discutie, ci despre dumneavoastra. Sunt reactia dumneavoastra la problema: "Eu cred", "Eu am convingerea"....etc (era cineva care-si justifica agresivitatea prin aceea ca-i ating "convingerile cele mai sfinte". Ei bine, poate ca pentru altul "cele mai sfinte" convingeri sunt altele). De aceea EL INSUSI cu tot ce este al sau (sentimentele sale, trecutul sau, chelia, bashica din talpa) nu are de ce intra in discutie. Ce zic se poate aplica foarte bine si sectelor.

pamant

Re: 1 Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer...

Mesaj necititde pamant » 17 Aug 2010, 15:23

Aşa-zisa Sfînta Treime; nu a existat niciodată după mărturia Sfintei Scripturi, aceasta nu există nici azi şi nici în veşnicie. Există doar un singur Dumnezeu care S-a descoperit ca Tată in Fiul prin Duhul Sfant . Întotdeauna Dumnezeu este cel determinant, iar ceea ce a ieşit din El este adus într-o relaţie cu El; Fiul lui Dumnezeu, Cuvîntul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu etc. Fiu, Cuvînt, Duh etc. Îl au ca punct de plecare pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are punct de plecare, pentru că El este singurul, Cel veşnic - El este sursa originară, punctul de plecare şi punctul de referinţă, totul în toate.

De aceea Isus nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuşi. În El locuieşte întreaga plinătate a lui Dumnezeu ; nu o treime, ...întreaga plinătate (Col. 2, 9)! Ceea ce a spus El atunci, mai este valabil şi astăzi:Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. (Ioan 14, 9). El este Emanuel, aceasta înseamnă:Dumnezeu cu noi in forma umana. (Mat. 1, 23; Isa. 7,14).

1 Ioan 5:20
Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

pamant

Re: Întruparea şi Naşterea lui Hristos

Mesaj necititde pamant » 17 Aug 2010, 15:28

Învăţătorii bisericii care au venit din păgânitate, au rămas la temă, dar nu şi la singurul adevăr mărturisit în întreaga Scriptură. Cu concepţiile lor babiloniene, egiptene şi greceşti despre zei, ei au produs o greşeală de neiertat, care nu a mai putut fi corectată niciodată şi care a ajuns regulă de învăţătură adoptată de aproape toate bisericile. Ei au stabilit teza paradoxală, dar total nebiblică, că Fiul a existat deja în cer ca persoană divină individuală şi că Fiul preexistent a fost născut apoi pe pământ. Unde este scris acest lucru în Biblie?

De multe ori se argumentează cu trimiterea Fiului, fără să se înţeleagă că Fiul a fost înainte Cuvântul, Logosul. Nu este scris:La început era Fiul, ci: La început era Cuvântul S¸i Cuvântul s-a făcut trup.
În tot Vechiul Testament, Dumnezeu a trimis slujitorii şi proorocii Săi. Moise a fost un bărbat trimis de Dumnezeu: DOMNUL Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine, să-ţi spun: ,Lasă poporul Meu să plece&(Exod 7:16).

Ioan Botezătorul a fost trimis de Dumnezeu, după cum am amintit deja, ca premergător al DOMNULUI: Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea (Mar. 1:2).
S¸i cei doisprezece apostoli au fost trimişi (Mat. 10:5), la fel şi cei şaptezeci (Luca 10:1); Pavel a fost trimis, aşa cum i s-a spus:Du-te, căci te voi trimite departe la neamuri (Fap. 22:21).

DOMNUL însuşi a spus: Adevărat, adevărat, vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.(Ioan 13:20).
AŞA VORBEŞTE DOMNUL: Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. (Ioan 20:21).
De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. (Mat. 23:34).
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!(Mat. 23:37). Toţi aceştia care au fost trimişi, au fost născuţi aici, pe pământ, la fel ca Fiul lui Dumnezeu. Astfel a putut El să spună: Tatăl care M-a trimis, este cu Mine.(Ioan 8:16).
Nu este clar încotro mergi, dar abordarea este lipsită de logică. Totul este exact invers. Numai dacă este născut din veşnicie poate fi Creator, pt că nu poate creatura să creeze din nimic, ci numai Cel care este mai presus de timp şi spaţiu. Oare prologul de la Ioan nu-i suficient de clar în acest sens?
Deci Creatorul vesnic s-a nascut in vesnicie ?Da asta e logica ,logica !Vesnicia nu are inceput si nici sfarsit ,iar Creatorul la fel. :D

Permiteţi-ne să mai cităm câteva lucrări istorice care se ocupă de această temă. Acestea vor ajuta pe fiecare să reflecteze puţin şi poate îi va scoate pe mulţi din siguranţa de sine. În lucrarea istorică The paganism in our Christianity, este scrisă o afirmaţie demnă de amintit: Această noţiune trinitateîşi are originea numai în păgânism.

În Encyclopaedia of Religion este scris:Teologii de astăzi sunt de acord că învăţătura trinitară nu este de găsit în Biblia ebraică. Mai departe găsim mărturia: Teologii sunt de aceeaşi părere şi anume, că nici Noul Testament nu conţine o învăţătură clară despre trinitate.
Iezuitul Fortmann scrie în cartea sa The Triune God:Scriitorii Noului Testament nu ne spun nimic despre o învăţătură trinitară formală sau formulată, despre o învăţătură clară că într-un Dumnezeu sunt trei persoane divine la fel de mari. Nimic nu ne arată că vreun scriitor al Bibliei ar fi presupus o trinitate în dumnezeire.

În New Encyclopaedia Britannica se face observaţia:Nici cuvântultrinitate şi nici învăţătura despre aceasta nu este de găsit în Noul Testament.

În Encyclopaedia of Religion and Ethics este scris: La început, credinţa creştină nu a fost trinitară. Nu a fost aşa nici în timpul apostolilor şi nici în perioada următoare lor, după cum rezultă din Noul Testament şi din alte scrieri ale creştinilor de la început.

În New Catholic Encyclopaedia, citim:Formularea Un Dumnezeu în trei persoane s-a impus abia la sfârşitul sec. al-IV-lea, nefiind acceptată până atunci în viaţa şi mărturia credinţei creştine.

În Encyclopaedia Americana găsim această exprimare plină de miez: Învăţătura trinitară a sec. al-IV-lea nu oglindeşte corect învăţătura primilor creştini despre natura lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea a deviat de la această învăţătură.

Cu multe secole înainte de Hristos, a existat în Babilon şi în Asiria triade sau treimi. Despre o astfel de triadă din regiunea Mesopotamiei ne relatează Encyclopaedia Larousse of Mythology: Universul a fost împărţit în trei părţi, fiecare parte a devenit domeniul de stăpânire al unui Dumnezeu. Triada marilor dumnezei.

Istoricul Will Durand a făcut următoarea observaţie: Creştinismul nu a distrus păgânismul, ci l-a preluat în sine. Închipuirile despre o trinitate divină provin de la egipteni.

În cartea The Symbolism of Hindhu Gods and Rituals, se spune despre o trinitate a hinduşilor care a existat cu multe secole înainte de Hristos: Unul dintre dumnezeii trinităţii este Shiva; el este distrugătorul. Ceilalţi doi dumnezei sunt Brahma, creatorul şi Vishnu, susţinătorul.

Lucrarea The Church of the First Three Centuries face un rezumat:Învăţătura despre trinitate a apărut treptat şi relativ târziu. Ea provine dintr-un izvor care le este complet străin scrierilor iudaice şi creştine, luând forme succesive şi fiind în final anexată creştinismului de către părinţii bisericii, influenţaţi de Platon.

New Schaff-Herzog Encyclopaedia of Religious Knowledge confirmă: Istoricul Will Durand a făcut următoarea observaţie:Creştinismul nu a distrus păgânismul, ci l-a preluat în sine. Închipuirile despre o trinitate divină provin de la egipteni.

Ce mărturie puternică din diferite surse! Fie ca aceste mărturii limpezi să-l aducă pe fiecare cititor să reflecteze.

pamant

Re: Natura umana a lui Hristos

Mesaj necititde pamant » 17 Aug 2010, 15:39

Întotdeauna, fie în Vechiul Testament, fie în Noul Testament, este vorba despre Unul şi acelaşi Domn: acolo în trup duhovnicesc, aici în trup omenesc. Nu un fiu al lui Dumnezeu care există lîngă Dumnezeu, a devenit Fiul lui Dumnezeu. Aşa ceva ar fi un paradox. Isus a ieşit de la Dumnezeu, este Fiul zămislit prin Duhul şi, de aceea, egal în fiinţă cu Dumnezeu. EL poseda în Sine viaţa lui Dumnezeu, căci El era chiar Dumnezeu. Din Dumnezeu doar Dumnezeu putea să iasă şi să se manifeste după felul Său. Prin El, toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu au parte de această natură dumnezeiască (2 Pet. 1, 4).

În teologie se defineşte în mod deosebit relaţia dintre Tată-Fiu şi Fiu-Duh Sfînt, opunîndu-se unul altuia. Ce sens au toate acestea, este de neînţeles. Dacă la teologie se mai adaugă filozofie, rezultă un circuit magic, din care nu mai pot ieşi cei ce se află înăuntru. „ Teologia” biblică constă în înfăptuirea planului veşnic de mîntuire al lui Dumnezeu cu omenirea prin Isus Hristos, Domnul nostru. Nu depinde de o clarificare în ceea ce priveşte relaţia între descoperirile dumnezeieşti necesare pentru primirea mîntuirii - depinde de clarificarea relaţiei lui Dumnezeu cu noi: cum stă El faţă de noi şi cum stăm noi faţă de El? Acesta este miezul problemei. Dumnezeu şi-a clarificat poziţia Sa faţă de omenire!

Învăţătura din aşa-zisa „ mărturisire de credinţă de la Niceea” este pur şi simplu nebiblică. Acolo scrie: „ Fiul unicului Dumnezeu care este născut de Tatăl mai înainte de toţi vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat născut din Dumnezeu adevărat, nu creat ” (F. Hauss, Väter der Christenheit, pag. 40). Acolo se spune că Tatăl ar fi zămislit pe Fiul în ceruri. Cum putem să ne închipuim aşa ceva? Unde mărturiseşte Scriptura astfel de gînd sau altceva asemănător?

Tatăl a zămislit pe Fiul, prin Duhul, aici pe pămînt (Mat. 1), făcînd astfel începutul unui neam dumnezeiesc. După Duh, Fiul era Dumnezeu, după trup El era om, pentru a reaşeza omenirea în starea dumnezeiască. El trebuia să fie om ca să poată muri; El trebuia să fie Dumnezeu, pentru a birui moartea, iadul şi pe Satana. „ Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut de lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Tim. 3, 16). Pavel nu a considerat necesar să dea vreo explicaţie, oricît de mică, despre această taină mare. Lui i-a fost suficientă constatarea: „ şi mare este taina evlaviei.”

Naşterea Fiului nu a avut loc în veşnicie şi nici în timpul Vechiului Testament, ci, aşa cum ni se descrie clar, în timpul Noului Testament. În făgăduinţă este folosită noţiunea „ astăzi” . Tot ce se afla atunci conţinut în proorocia Vechiului Testament, se afla încă în viitor. Abia Noul Testament conţine împlinirea.

Nu este o întîmplare, că noţiunea „ hotărîrea Domnului” este folosită în versetul următor: „ ‘Eu voi vesti hotărîrea Lui’- zice Unsul - Domnul mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut’ ” (Ps. 2, 7). În Evrei 1, 5 se spune: „ Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: ‘Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?’ ”

În epistola către Evrei, acest „ astăzi” prevestit ne este prezentat înaintea ochilor ca o zi: „ El hotărăşte din nou o zi: «Astăzi»” (cap. 4, 7). Acest „ Astăzi” este „ Ziua mîntuirii ” . „ Căci El zice: ‘La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este ziua potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii.’ ” (2 Cor. 6, 2; Isa. 49, 8). Scriitorul epistolei către Evrei dă o avertizare, în comparaţie cu cei din Vechiul Testament care nu credeau: „ Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cîtă vreme se zice: ‘Astăzi’ , pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului ” (Evrei 3, 13). În tot timpul harului care se desfăşoară de la venirea lui Hristos pe pămînt, „ epifania” lui Hristos, pînă la revenirea Lui, „ parousia” lui Hristos, noi trăim în „ ziua mîntuirii” , în „ Astăzi” al Noului Testament.

pamant

Re: Revelaţia sau descoperirea lui Dumnezeu

Mesaj necititde pamant » 17 Aug 2010, 15:46

Calvin Beisner, un autor evanghelic cunoscut, a scris în cartea sa intitulată Dumnezeu în trei persoane că în perioada apostolică nimeni n-a făcut vreo referire clară cu privire la vreo Trinitate, şi că în timpul primelor două secole s-a susţinut monoteismul. Scriitorii din vremea post-apostolică au susţint conceptul singularităţii lui Dumnezeu aşa cum se găsea în Vehiul Testament.
Ca cineva să accepte doctrina Trinităţii, el trebuie mai întâi să creadă ceea ce Biserica Romano Catolică susţine în privinţa Tradiţiei. Această doctrină declară că apostolii n-au avut tot adevărul lui Dumnezeu şi că doctrinele pe care Biserica le-a formulat DUPĂ CE a fost scrisă Biblia trebuie să fie considerate la fel de importante ca adevărurile învăţate în mod explicit în Biblie.

În Biblia-Luther (Ediţia 1968) este scris în nota din josul paginii: În ediţiile anterioare ale Bibliei, în vers. 7 şi 8, sunt scrise următoarele cuvinte: Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt., care nu se găsesc nici în scrierile greceşti şi nici în traducerea proprie a lui Luther.

În Novum Testamentum Graece et Latine de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu:En to onomati mou = înăuntru, în Numele Meu. Aceeaşi observaţie este scrisă şi în Greek New Testament, Second edition, 1954, London, Bible House. Porunca botezului formulată astfel: şi botezaţi-i înăuntru în Numele Meu, ar fi exclus de la început orice rătăcire, orice tâlcuire ulterioară. Totuşi, Matei 28:19 poate rămâne aşa cum este, căci noi ştim că Tată, Fiu şi Duh Sfânt nu sunt nume, ci denumiri şi că trebuie botezat pe sau în Nume (singular), înăuntru, şi anume în Numele de Legământ nou-testamentar în care Dumnezeu s-a descoperit ca Tată, în Fiul, prin Duhul Sfânt. Acesta este DOMNUL Isus Hristos. De aceea rămâne adevărat acest lucru:En to onomati mou înăuntru în Numele Meu.

pamant

Re: Sfanta Treime

Mesaj necititde pamant » 17 Aug 2010, 15:54

<<Asertarea omnipotenţei lui Dumnezeu ar da naştere unor paradoxuri care au marcat de altfel primele secole ale creştinismului, cum ar fi întrebarea dacă, în omnipotenţa sa, Dumnezeu poate să creeze o fiinţă mai perfectă decât El?>> Origene .


Biblia se intelege doar prin Revelatie , ea consta din doua elemente: factorul divin si factorul uman. Cel dintai consta intr-un Har divin special sau extraordinar, adica intr-o putere sau lucrare divina, care actioneaza asupra sufletului omului nascut din nou prin Duhul ,autor sub forma unei suflari, determinandu-l si facandu-l capabil sa scrie ceea ce vrea Dumnezeu si cum vrea El. Cel de al doilea consta in natura umana, prin colaborarea careia cu factorul divin se ajunge la interpretarea Bibliei prin o singura inspiratie a Duhului Sfant .Un om firesc nu poate intelege Biblia ,el va incerca mereu sa o inteleaga prin factorul uman ,prin intelect .Daca nu esti sub aceeasi inspiratie divina cu cei care au scris Biblia ,nu poti intelege ceea ce au vrut autorii ei sa se intelega in prealabil .Tocmai de aceea au aparut sute de culte si secte .

În veşnicia nesfîrşită, Dumnezeu era singur. Dumnezeu este Duh. Dumnezeu este Lumină. Dumnezeu este Viaţă. În această plinătate de Duh şi Lumină, El era singur. Nimeni nu L-a văzut astfel. Să începem de acolo de unde lucrarea lui Dumnezeu ne este relatată, de la începutul vizibil: La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul ... (Gen. 1, 1). Din perspectiva noutestamentară se relatează, privind înapoi (Ioan 1, 1): La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. Cu acest verset este descris Cel ce Se descoperă devenind activ, în afara acestei plinătăţi de Lumină eternă, adică Dumnezeu ca Logos - Iahveh, Cel ce lucrează şi umblă, Cel care a devenit mai tîrziu trup şi a luat chip de Fiu. Ca Iahveh, El a fost arătat lîngă Elohim, adică în afara plinătăţii de Duh şi Lumină. De aceea este scris: El era la început cu Dumnezeu (Ioan 1, 2), - nu în veşnicie, pentru că veşnicia nu are început. Pentru ca toţi să ştie că aici este vorba de Iahveh, Creatorul, citim în vers. 3, cu referinţă la Cuvînt, Logosul:..< Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.> În acest context trebuie să vedem şi Cuvîntul din Col. 1, 16: Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.Este vorba despre acelasi Domn ,fie in VT ca Ingerul Domnului ,fie in NT ca Fiul Omului .

Faptul că Domnul şi îngerii au chip de bărbat, este dealtfel de o mare importanţă, pentru că prin aceasta se poate da un răspuns fără greşeli la Gen. 1, 26. Aici scrie: Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră1; Dumnezeu a fost de la început înconjurat de îngeri care aveau acelaşi chip ca şi El. Dumnezeu i-a zis lui Iov: Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (cap. 38, 4-7). Aici ni se confirmă, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, că cetele cereşti erau prezente, cînd Dumnezeu a creat pămîntul. Domnul a zis către îngeri: Să facem om... Tîlcuirea potrivit căreia aici s-a discutat cu persoane divine este falsă. Nici un prooroc şi nici un apostol nu a tîlcuit textul acesta, spunînd aşa ceva. Atunci cînd proorocul Isaia a văzut strălucirea lui Dumnezeu, el L-a văzut pe Domnul şezînd pe tron, înconjurat de cete îngereşti. Apoi el a auzit glasul Domnului: Am auzit glasul Domnului, întrebînd:...Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?{era vorba intotdeauna despre ingeri}


Înapoi la “Arhivă & Recycle Bin”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX