FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Ce ne invata Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie despre smerenie ? Am intalnit persoane care au renuntat la batalia pt a execela la invatatura tocmai pt ca nu vroia sa fie primul; e clar a fost inselat pt ca astfel adevarul (folositor atat pt el cat si pt altii) pe care il putea scoate la suprafata din invatatura a fost abandonat.
Pentru ca sa evitam astfel de intelegerii gresite, ce este smerenia, corect inteleasa ?

Se pare ca am inceput cu stangul anul asta pentru ca m-am grabit sa deschid acest topic. Nu este nevoie sa va pierdeti timpul raspunzand pt ca am observat ca sunt multe paginii de net pe acest subiect cu explicatii suficiente.
Am vrut sa il sterg, insa daca am observat ca a fost vazut mesajul si de altii, am preferat sa raspund.
Imi cer iertare fata de administratori.

Un an nou fericit pt cei care au trecut in 2010!

Nu m-am putut abtine sa nu pun si raspunsul urmator, iertare din nou. Sper sa starneasca mai mult interesul pentru adevarata smerenie.

Un mare nevoitor din vechime a prorocit ca in vremurile de pe urma nu vor mai fi asceti aspri sau mari nevoitori, ci atunci adevaratii crestini se vor mantui numai prin smerenia lor. Si unii dintre ei chiar numai prin aceasta vor ajunge la mare desavarsire.

Se poate vorbi mult la acest subiect, dar pentru început cred că e necesar să facem câteva precizări:
- Nu trebuie să confundăm smerenia cu prostia;
- Trebuie să deosebim smerenia la monahi de cea specifică mirenilor (asta mai ales pt că multe lucrării la această temă sunt scrise de monahi şi pt monahi);
- Manifestarea demnităţii cuiva nu înseamnă neapărat mândrie. Poţi să fii smerit şi să-ţi aperi demnitatea ta sau mai ales a familiei tale.

Cred că acum ne va fi mai uşor să discutăm...

Trebuie să deosebim smerenia la monahi de cea specifică mirenilor

Care este smerenia specifica mirenilor ?

An bun! Pierdusem urma forumului, apoi m-am rezumat la a citi mai mult.
Pe mine ma intereseaza tare topicul asta, si mai ales in practica, bine ar fi sa expunem exemple de smerenie din vietile noastre... cine se poate "lauda" cu ele.

Cel mai greu mi se pare sa diferentiem smerenia de prostie, sper sa nu ramana in urma subiectul asta.

maria andreea, mi se pare ca ai avut o idee foarte buna cu deschiderea topicului.

Eu sunt de parere ca smerenia inseamna ascultare! Vrem sa fim smeriti? simplu; trebuie sa ascultam de poruncile Domnului, sa ne leapadam voia si sa urmam voia lui Hristos! Din puctul asta de vedere nu exista diferente intre mireni si monahi.

Vrem sa fim smeriti? simplu; trebuie sa ascultam de poruncile Domnului

Prea simplu, Andrei.
Si daca ascultam de poruncile Domnului, le implinim atunci cand avem ocazia si totusi suntem foarte mandrii ? Si fariseii traiau cu impresia ca implineau poruncile Domnului, si tarul din filmul "Tsar" avea aceiasi parere, daca ai vazut filmul, te apuca groaza in ce inselare se afla.

Offf ... nu m-am exprimat eu bine, m-am dus direct la final. Smerenia implica multe, chiar foarte multe.
Omul devine smerit atunci cand incepe sa isi cunoasca pacatul (isi da seama de gravitatea lui), cand se dobandeste pe sine si devina propriu judecator. Dar ca sa isi faca judecata, are nevoie de niste norme (in cazul nostru poruncile Domnului) si o data cu ele si de ascultare. Tot acum ia nastere si pocainta, pentru ca omului nostru ii pare rau pentru greselile facute si se umileste intr-un fel, care se poate observa si in exterior. (ca de pilda infranarile, privegherile, schimbarea oarecum si a vestimentatiei, a tonalitatii graiului). In momentele alea eu nu cred ca mai e loc de mandrie! E adevarat ca diavolul incearca, chiar si pe ultima suta de metri sa induca o stare de mandrie in inimile unora care ajung pana aici (ca de pilda slava desarta sau lauda de sine), dar un om care e trez (duhovniceste) il poate invinge aducandu-si aminte pururi faptele sale de dinainte (dar fara patima), si pasand aceassta responsabilitate lui Dumnezeu (Dumnezeu e cel care m-a ajutat sa scap de acestea, nu eu nevrednicul).
Iertati si Doamne ajuta!

Apropo de film ... chiar acum il vizionam!

Bun subiect, intr-adevar.

Privitor la smerenia ca ascultare, ca implinire a poruncilor Domnului, tot Domnul a zis, ca se cuvine sa fim ca si sluga ceea vrednica, care dupa ce si-a implinit toate obligatiile, recunoaste ca netrebnica este. Adica smerenia nu este numai constiinta propriei imperfectiuni, ci si transpunerea ei neincetata in viata. Si nu este totul. Aceasta cunostinta este totodata si recunostinta dependentei noastre de Stapan, slujire care ne umple de bucurie si care transforma trairea nedesavarsirii, din pesimistica, intr-o profunda credinciosie fericita. Deci bucuria slujirii este marca smereniei.

Inteleg din raspunsuri ca smerenia inseamna a constientiza cat de necesara, de importanta este legatura cu Dumnezeu. Traind cu aceasta convingere ajungem sa ne dam seama ca noi nu valoram nimic fara Dumnezeu astfel se naste dorinta de a fi intr-o permanenta dependenta de Cel fara care nimic nu are sens, mai departem ajungem sa-L rugam aproape neincetat sa nu se departeze de la noi, sa ne miluiasca.

Lepadandu-se de sine si unindu-se, apropiindu-se cat mai mult de Dumnezeu omul, mireanul trebuie sa aiba in vedere ca are nevoie si de alti oameni, chiar si de el insusi (de efortul depus pt a invata, pt a dobandi competente) pentru a-si intemeia o familie, pentru a avea o slujba platita. Cum trebuie sa se raporteze omul, mireanul (chiar si calugarul) la relatia Dumnezeu-eu-lume pentru ca stransa legatura creata sa nu se pericliteze ?

Cum trebuie sa se raporteze omul, mireanul (chiar si calugarul) la relatia Dumnezeu-eu-lume pentru ca stransa legatura creata sa nu se pericliteze ?

Poate, sa stie cand sa iasa din scena. Nu neaparat in mod fizic. Sa se retraga in rugaciune, pentru ca sa nu scada din dragostea sa, atunci cand i se da mai greu. Cred in Filocalia gasiti sute de sfaturi, si mult mai bune...

A vorbi despre smerenie înseamnă a vorbi despre Însuşi Hristos şi chiar Sfânta Treime. De aceea nu-i lucru uşor. Iar noi uneori confundăm smerenie cu modestia, care tot e o floarea rară...
Eu nu cred că se va putea scrie foarte mult la acest subiect, chiar dacă e destul de interesant. Cel mult se pot fixa nişte principii.
- Omul trebuie să lupte (sau cel puţin să încerce) să nu iasă în evidenţă cu nimic, nici cu cele de-a dreapta, nici cu cele de-a stânga;
- Omul smerit nu ştie că este smerit şi nici nu se consideră a fi, ci din contra. Iar dacă e cu adevărat smerit, nici nu-şi afişează această virtute sau să spună la tot pasul că "vai, este păcătos"... Deci, din punctul meu de vedere, omul smerit trăieşte inclusiv antinomiile dumnezeieşti, pe care omul aşa şi nu le poate privi în ansamblu...;
- Smerenia, aşa cum învaţă Sfinţii Părinţi izvorăşte din ascultare şi blândeţe. Fără acestea, mireanul, dar mai ales călugăr, nu poate ajunge smerit.

Eu nu cred că se va putea scrie foarte mult la acest subiect, chiar dacă e destul de interesant.

Da, asta am spus si eu mai sus, deci o sa-l lasam totusi deschis pentru principiile despre care vorbeati.

Am auzit azi o "definiţie" a smereniei. Poate ajută. "Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca în golul lăsat în tine să poată intra Dumnezeu."

Parintele Mihail Stanciu, staretul Manastirii Antim din Bucuresti zicea ca smerenia este un dar de la Dumnezeu primit pentru ascultarea de duhovnic. In plus, o prima treapta este sa nu ne consideram mai buni, mai frumosi, mai destepti decat ceilalti, sa nu ne credem deosebiti. Si sa nu ne dorim sa iesim in evidenta cu nimic.

Propun ca pe măsură ce se citesc şi se dezvăluie taine ale Sfintei Scripturi în cadrul Sfintei Liturghii despre smerenie să le postăm în măsura timpului disponibil pentru a ne folosii cu toţii. Încep eu .

Din relatarea episodului cu vameşul Zaheu putem spune că a te sui într-un sicomor este o dovadă de smerenie. Ştim că el avea funcţia de a colecta impozite şi taxe, deci era un om pregătit în economie, avea un anumit statut. Faptul că a ieşit din firea sa obişnuită cu scopul de a-L întâlni pe Dumnezeu, şi-a călcat pe onoare am putea spune ne este pildă de urmat şi pentru noi cei de astăzi.

Îl puteam întâlni şi azi pe Hristos (în orice om care trece pe lângă noi) având ocazia indiferent de funcţia pe care o deţinem să-i slujim aceluia.

Nu trebuie să confundăm smerenia cu prostia;

Cum le putem deosebi ? Care sunt "roadele", efectele prostiei ?

Nu trebuie să confundăm smerenia cu prostia;

Cum le putem deosebi ? Care sunt "roadele", efectele prostiei ?

Cred ca prostia inseamna a fi smerit atunci cand nu trebuie...

Cate o data indrazneala e mai importanta. Cred ca smerenia sanatoasa este cea launtrica, care stie cand sa se exteriorizeze si cand nu, dar mereu aprinsa pentru Dumnezeu si pentru aproapele.