FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Smerenia este cunoaşterea REALITĂŢII , şi este direct proporţională cu această cunoaştere.
Ea se găseşte desăvârşită şi deplină în Dumnezeu.
Ea este adevărata VEDERE, şi este un dar al lui Dumnezeu.

Se poate vorbi mult la acest subiect, dar pentru început cred că e necesar să facem câteva precizări:
- Nu trebuie să confundăm smerenia cu prostia;
- Trebuie să deosebim smerenia la monahi de cea specifică mirenilor (asta mai ales pt că multe lucrării la această temă sunt scrise de monahi şi pt monahi);
- Manifestarea demnităţii cuiva nu înseamnă neapărat mândrie. Poţi să fii smerit şi să-ţi aperi demnitatea ta sau mai ales a familiei tale.

Cred că acum ne va fi mai uşor să discutăm...

celprost spune: intr-adevar, protosinghel are mare dreptate, nu trebuie confundata smerenia cu prostia. Desi mi-ar fi placut sa fie asa, ca atunci eram si io smerit. Smerenia, dupa mintea mea putina si proasta, e sa te vezi pe tine cel mare pacatos si sa stii ca singura scapare si singurul merit e la Dumnezeu. Ca ceea ce faci tu nu e altceva decat datorie de om, nimic mai mult. Si nici pe aceea nu o poti face fara de ajutor. Dar, la acest subiect, protosinghel este mult mai in tema decat mine.

celprost spune: intr-adevar, protosinghel are mare dreptate, nu trebuie confundata smerenia cu prostia. Desi mi-ar fi placut sa fie asa, ca atunci eram si io smerit. Smerenia, dupa mintea mea putina si proasta, e sa te vezi pe tine cel mare pacatos si sa stii ca singura scapare si singurul merit e la Dumnezeu. Ca ceea ce faci tu nu e altceva decat datorie de om, nimic mai mult. Si nici pe aceea nu o poti face fara de ajutor.

Confucius spune: și subestimarea e o prostie...

celprost spune: intr-adevar, protosinghel are mare dreptate, nu trebuie confundata smerenia cu prostia. Desi mi-ar fi placut sa fie asa, ca atunci eram si io smerit. Smerenia, dupa mintea mea putina si proasta, e sa te vezi pe tine cel mare pacatos si sa stii ca singura scapare si singurul merit e la Dumnezeu. Ca ceea ce faci tu nu e altceva decat datorie de om, nimic mai mult. Si nici pe aceea nu o poti face fara de ajutor.

Confucius spune: și subestimarea e o prostie...

celprost spune: da, are dreptate Confucius!

Când Mântuitorul spune în Predica de Munte „fericiți cei săraci cu duhul” se referă la cei smeriți?

Când Mântuitorul spune în Predica de Munte „fericiți cei săraci cu duhul” se referă la cei smeriți?

Sărăcia duhului este mai mult decât smerenie, este un adânc al smereniei.

Când Mântuitorul spune în Predica de Munte „fericiți cei săraci cu duhul” se referă la cei smeriți?

Am gasit la un parinte contemporan, nu mai tin minte daca nu cumva chiar la parintele Cleopa, talcuirea fericirilor si ca trepte spre desavarsire. Dau fiecare verset si apoi talcuirea.
Matei 5.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
- prima treapta e sa-ti cunosti neputinta, sa stii ca esti nimic, praf si pulbere. E opusul celui ce e plin de sine, celui ce isi pune nadejdea doar in el.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
- a doua treapta e sa-ti plangi pacatele, adica pocainta.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
- a treia treapta e sa devi bland, sa lasi mania deoparte, sa obti blandetea.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
- a patra treapta e sa tanjesti dupa dreptate, sa nu te multumesti cu dreptatea lumii, sa cauti dreptatea lui Dumnezeu (Imparatia).
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
- a cincia treapta e sa treci la actiune, sa faci milostenie, sa nu ramai doar la atitudine.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
- a sasea treapta e sa-ti cureti inima de tot egoismul si toata intinaciunea, adica sa obti harul, caci doar harul poate arde egoismul.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
- a saptea treapta e sa ajungi in starea sa aduci pacea ori unde te afli. E o stare inalta pentru ca pacea se aduce foarte, foarte greu printre oameni si iti trebuie multe virtuti ca sa o poti face. Doar pacea care vine de la Dumnezeu este durabila si buna.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
- a opta treapta e a celor ce vor suferi ocari si nedreptati in numele lui Hristos
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
- a noua treapta e a celor ce sufera osande pentru credinta lor, a mucenicilor, a martirilor, a celor ce-si dau viata pentru Hristos.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
- a zecea treapta si ultima e cea a rasplatii din cer, a castigarii cununei mantuirii.

mai scriu si asta si ma opresc astazi

Pe vremea aceea, „sarac”putea fi sinonim cu „cersetor”.
„Sarac cu duhul” este cel care cerseste dupa induhovnicire.

,

fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor".
- Cine sunt „cei săraci cu duhul"?
- Cei smeriţi şi cu inima zdrobită. Aici sufletul şi voinţa liberă sunt numite „duh". Şi pentru că sunt mulţi oameni smeriţi, dar nu de buna lor voie, ci constrânşi de împrejurări, Hristos îi lasă la o parte pe aceştia -că nici nu merită laudă! - şi fericeşte mai întâi pe cei ce de buna lor voie se smeresc şi se micşorează pe ei înşişi.
- Dar atunci de ce n-a spus: „cei smeriţi", ci „cei săraci"?
- Deoarece cuvântul „sărac" spune mai mult decât cuvântul „smerit". Hristos Se gândeşte aici la cei care se tem şi tremură de poruncile lui Dumnezeu; pe aceştia Dumnezeu îi laudă tare prin profetul Isaia, zicând: „Spre cine voi căuta, decât spre cel blând şi liniştit, care tremură de cuvintele Mele?"
Smerenia este de mai multe feluri. Smerenia unuia e cu măsură, a altuia fără de hotar. Pe aceasta din urmă o laudă şi fericitul profet David, dându-ne ca pildă, nu smerenia aceea care ne pleacă puţin mintea, ci aceea care ne zdrobeşte desăvârşit, spunând: Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" , iar cei trei tineri aduc lui Dumnezeu, în loc de mare jertfă, această smerenie, zicând: „Ci cu suflet zdrobit şi cu duh de smerenie să fim primiţi" . Această smerenie o fericeşte Hristos acum!

Sf Ioan Gură de Aur, P.S.B. 23 pg 174-175.

Chestie de nuanta..... Nu mai stiu acuma unde am gasit explicatia asta, dar am cautat cuvantele „sarac cu duhul” pe acest site care se ocupa de traducerea scripturii (nu stiu de ce confesiune e, vad ca zic „PRIMUL testament” si nu „vechiul”).

Si astia zic ca

οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι - les pauvres en esprit: Alors que Lc 6,20 écrit seulement "οἱ πτωχοί - les pauvres", Mt 5,3 précise "μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι - Heureux les pauvres en ce qui concerne l'esprit"; dans les deux cas, il s'agit des "ענוים ‛ânâwim" (voir cette page), de ceux qui - dépouillés de tout matériellement - se reconnaissent spirituellement pauvres, et qui ont appris (en particulier à l'épreuve) à dépendre totalement de Dieu et de sa grâce, sans compter sur eux ni sur les autres (Voir par ex. So 3,12; Ps 34,11).

este vorba de cei care isi dau seama ca sunt saraci duhovniceste si care au invatat sa se lase in mana Domnului. Pana la urma zic acelasi lucru cu Sf. Chrysostomul.

Dar mai dau o trimitere la aici:
http://www.y-mailliet-le-penven.net/-d7 ... Pauvr.html

unde zic ca:
II). Si l'on traduit par "humble", il n'y a pas lieu d'y voir un quelconque consentement à cette "pauvreté-humilité", encore moins une recherche de pareille condition - mais bien plutôt une humilité imposée, une humiliation.
Notons enfin que l'adjectif עני est souvent précisé par association avec un de ses deux principaux homonymes:
•אביון 'ebyôn, "indigent", "mendiant" - 61 occurrences, dont plus du tiers dans les Psaumes - qui indique davantage le fait brut de la pauvreté, l'indigence économique;

adica 1. ca poate fi exact ce zice Chrysostomul (adica saracie impusa, nu din voia lor) sau
2. ca poate fi „sarac” „cersetor”, ce reţinusem si eu (dar nu mai stiu de unde)

In orice caz, NU ESTE SMERENIE IMPUSA, CONSTRANSA, CI UNA DE CARE-TI DAI SEAMA, SI PE CARE O ASUMI SINGUR.

adica 1. ca poate fi exact ce zice Chrysostomul (adica saracie impusa, nu din voia lor) sau
2. ca poate fi „sarac” „cersetor”, ce reţinusem si eu (dar nu mai stiu de unde)

In orice caz, NU ESTE SMERENIE IMPUSA, CONSTRANSA, CI UNA DE CARE-TI DAI SEAMA, SI PE CARE O ASUMI SINGUR.

Am citit şi eu undeva că se referă la cei săraci (care nu trăiesc din bule speculative, analogie cu criza declansată în 2007) ... cu duhul adică din (cu) toată inima asumată sărăcia. Deci aveţi dreptate.

Eu m-am gândit să scriu altceva la acest subiect care mi-a trecut prin minte citind nişte rânduri despre smerenie. Şi anume smerenia este folosirea la maximum a timpului (că tot se plânge lumea că nu are timp). Dacă omul nu s-ar mai supăra şi nu şi-ar mai frământa mintea cu ce a spus unul sau altul despre el ci ar căuta tot timpul la starea sufletului său analizându-l, îndreptându-l, silindu-l, pedepsindu-l pentru orice neînţelegere care-l vizează ar munci continuu la casa sufletului său, în schimb atunci când se îndreptăţeşte (ca fariseul) pierde din vedere sufletul şi deci putinţa de analiză, îndreptare etc căci şi-a desenat singur o mască asupra lui (sufletului) pe care preferă să o admire (pe care sunt culorile rugăciunii, faptelor bune, postului etc) deci timpul este folosit în zadarm fără rezultat, e pierdut...

adica 1. ca poate fi exact ce zice Chrysostomul (adica saracie impusa, nu din voia lor) sau
2. ca poate fi „sarac” „cersetor”, ce reţinusem si eu (dar nu mai stiu de unde)

In orice caz, NU ESTE SMERENIE IMPUSA, CONSTRANSA, CI UNA DE CARE-TI DAI SEAMA, SI PE CARE O ASUMI SINGUR.

Eu m-am gândit să scriu altceva la acest subiect care mi-a trecut prin minte citind nişte rânduri despre smerenie. Şi anume smerenia este folosirea la maximum a timpului (că tot se plânge lumea că nu are timp).

Poate că şi asta înseam,nă smerenia, dar cine poate să folosească la maximum timpul, în sensul ăsta? Dacă am fi nişte maşini pe care să le programăm să lucreze cât vrem noi şi cum vrem noi, ar fi simplu, dar nu suntem maşini. Aţi putut face mereu ce v-aţi propus? Şi eu aş vrea sa nu mă supăr şi să nu supăr, atunci, cred eu că aş fi smerită, dar nu pot.

In deplina opozitie cu mandria sta smerenia. Precum mandria este izvorul tuturor patimilor, tot astfel si smerenia este maica tuturor virtutilor. Sfantul Ioan Gura de Aur numeste smerenia temelia pe care "se poate inalta fara nici o primejdie orice altceva" bun si mantuitor pentru noi. "Si iarasi, daca aceasta temelie lipseste, chiar daca cineva s-ar inalta, prin viata sa, pana la ceruri, tot ce a zidit cu usurinta se distruge si va avea sfarsit rau".