Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:
Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde Ioan Cr » 17 Sep 2010, 19:01

Nimeni nu este obligat sã se cãlugãreascã însã, dacã se face cãlugãr, este obligat sã fie cãlugãr!
Eu cred ca un bun calugar trebuie sa aiba si bunul simt. Daca simte ca ceva nu merge, sa caute, mai intai in sine, apoi la altii. Asa facem noi mirenii. Iar daca nu il are (bunul simt), atunci da, este "obligat" sa fie calugar...
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 17 Sep 2010, 19:28

Un monah trebuie sa fie incununat de doua lucruri. Trebuie sa aiba buna–cuviinta si smerenie, dar nu smerenia la rang de dogma, ci smerenia la rang de virtute, care inseamna bun simt, educatie. Mantuitorul Iisus Hristos spunea un cuvant deosebit de greu legat de problema propovaduirii lui Dumnezeu. Nu pietrele trebuie sa vorbeasca, ci oamenii. Primul lucru pe care ar trebui sa–l descoperi intr–o manastire este dragostea duhovniceasca; aceasta nu este doar o teorie despre care se vorbeste traditional in carti sau in invatatura Sfintilor Parinti. Dragostea trebuie sa vina in primul rand din partea superiorului care trebuie sa se puna in postura tuturor, el mare fiind si mic vazandu–se, sa vada daca ar putea rezista la ceea ce incearca sa impuna altora.Mirenii nu inteleg astfel de situatii pentru ca, in general, crestinii nostri fara o cultura religioasa, crestinii nostri sunt oamenii care apreciaza manastirea dupa culoarea picturilor, dupa numarul de monahi, dupa numarul de vaci, dupa gospodarie, dupa chilii, dupa frumusetea florilor, a pardoselilor, dupa frumusetea aleilor pavate cu piatra, a parcarilor unde–si pot pune masina, a dormitoarelor unde–si pot face va canta sau a trapezelor unde–si iau masa.
Ultima oară modificat 17 Sep 2010, 19:34 de către DOMETIE, modificat 1 dată în total.

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 17 Sep 2010, 19:29

Mănăstirea este locul unde creştinul se încearcă pe sine ca aurul în cuptor. Nu e lucru puţin a vieţui în mănăstire şi a rămâne credincios până la sfârşit. Rasa şi tunsoarea însă nu‑l fac pe monah, ci lepădarea omului lumesc şi îmbrăcarea în cel duhovnicesc, precum şi răstignirea desăvârşită a poftelor.
Spre deosebire de chemarea la apostolie: „Veniţi după Mine...” (Matei IV, 19) sau chemarea obştească: „Veniţi la Mine toţi...” (Matei XI, 28), chemarea monahului este o iniţiativă proprie, supunându‑se de bună voie vocaţiei lăuntrice, potrivit recomandării Mântuitorului: „De voieşte cineva să vină la Mine, să se lepede de sine...” (Matei XVI, 24).
De tăria hotărârii noului începător depinde sporul şi urcuşul spre îmbunătăţire, căci „omul hotărăşte şi Dumnezeu orânduieşte” (Urmarea lui Hristos), şi de multă strădanie are nevoie cel ce voieşte a spori în cele duhovniceşti.
Prima virtute a monahului, care le chea­mă şi pe celelalte, este ascultarea, ca treap­tă sigură care duce la desăvârşirea mult dorită.
Monahul va trebui să nu uite nicio clipă, în toată viaţa sa, căldura zelului, hotărârea şi scopul ce l‑au determinat să intre în mănăstire. Totdeauna să fie preocupat de mijloacele care îl pot duce la desăvârşire, cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu (Ioan XV, 5), prin lepădarea de omul lumesc şi îmbrăcarea în cel duhovnicesc (Efeseni IV, 22– 24), deci prin răstignirea desăvârşită a patimilor.
Cel ce în mănăstire caută altceva, iar nu pe Dumnezeu şi mântuirea sufletului său, nu va putea suporta ceea ce îi impune de la sine această viaţă, căci poarta ei „este strâmtă şi îngustă... şi puţini sunt cei ce o află” (Matei VII, 14).
Noi, cei ce ne‑am ales această cale, să nu uităm că „Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei XI, 12), şi nu e nimic îndeajuns din cele ce am putea face pentru a o merita (I Timotei IV, 8).
Pentru a progresa în urcuşul duhovnicesc, monahul trebuie să înnoiască în fiecare clipă momentul eroic de la început.

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 17 Sep 2010, 19:30

Viata monahului este lãuntricã, duhovniceascã, pe când viata în lume e înafarã. Una cu alta nu seamãnã. Mirenii mai vin la mãnãstire pentru rugãciune, cãlugãrii nu se mai duc în lume sã se odihneascã. Toate profesiunile au vacantã sau concediu numai cãlugãria nu. Asa ceva ar însemna încetarea cãlugãriei. Se duc însã la mare trebuintã în interesul de obste al mãnãstirii. Haina cãlugãreascã îl face pe cãlugãr vãzut si cunoscut de toti. Unii îl iubesc, altii îl ocãrãsc. Cãlugãrul trebuie sã se fereascã în sufletul lui de cel ce–l iubeste ca sã nu fie rãnit de slava desartã, precum trebuie sã se fereascã si de cei ce–l ocãrãsc ca nu cumva poate din nepãsarea lui sã fie hulit Dumnezeu. De aceea cãlugãrii nu umblã printre oameni cu ochii pe ei, cãtând cunoscuti sau dorind sã stea de vorbã, ci îsi vãd de cale cu gândul la Dumnezeu.

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 17 Sep 2010, 19:33

O stareta buna trebuie sa aiba o practica veche in lucrarea tuturor faptelor bune si o ispitire de multi ani in viata manastireasca. In acest " cel ce s–a ispitit mult, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute" . Apoi stareta sa fie un bun teolog si cunoscator al Sfintei Scripturi, al dogmelor Bisericii Ortodoxe, al Sfintelor Canoane, al Invataturilor Sfintilor Parinti si al randuielilor si slujbelor bisericesti. Apoi sa nu fie nici prea aspra , nici prea pogoratoare; ca sa stie a folosi scumpatatea si iconomia canoanelor de la caz la caz.
Pentru a organiza o manastire de monahi sau monahii, staretul sau stareta trebuie sa cunoasca bine viata de obste dupa randuiala Sfintilor Parinti, sa tina cu sfintenie la infranare, sa nu dezlege ceva impotriva Sfintelor Canoane, sa respecte randuiala Tipicului Mare al Bisericii Ortodoxe si sa fe pilda vrednica de urmat tuturor, luand parte la toate slujbele de zi si de noapte ale Bisericii. Sa fie un bun duhovnic pentru sine si pentru altii, sa tina cu mare tarie la slujbele si canoanele Bisericii, la spovedania sincera a monahilor din manastirea sa. La biserica si la masa sa puna totdeauna cuvant de folos din Sfanta Scriptura, din Vietile Sfintilor si din invataturile Sfintilor Parinti, mai ales ale celor ce au vietuit in viata de obste si ale celor de prin pustie, care au fost adevarati sihastri si luminatori ai lumii. Apoi sa dea porunca si canon monahilor, ca la ascultare sa tina tacerea si sa aiba pururea in inima lor rugaciunea mintii : " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste–ma" , stiind ca ascultarea fara rugaciune este argatie, dupa cuvantul Sfantului Isaac Sirul. Caci calugarul sau calugarita care face ascultare cu dragoste in manastire si are rugaciunea in minte, liturghie savarseste, dupa invatatura Sfintilor Parinti. Stareta

sa aiba grija ca toate monahiile sa vina regulat la slujbele de zi si de noapte ale bisericii, si sa puna povatuitori si supraveghetori in lipsa ei, la toate ascultarile din biserica si din afara si sa stie a se purta frumos si cuviincios cu lumea din afara si cu autoritatile civile si bisericesti in drept.
Aceste putine insemnate aici si altele de acest fel se cuvine sa impodobeasca sufletul unei starete, caruia Dumnezeu i–a incredintat conducerea unor suflete pe calea mantuirii, pentru care va lua multe cununi sau mare pedeapsa in ziua de apoi

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde maria_andreea » 17 Sep 2010, 20:30

Sper că acest mod de vieţuire descris de tine şi cu care sunt de acord în mare măsură nu e un etalon după care îi judeci (judecăm) pe cei din mănăstire care nu sunt aşa cum i-ai descris tu. Dacă da, nu cred că astfel de "legi" trebuie să fie impuse de noi, ele fiind deja spuse şi ştiute după putinţă. ;)
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 17 Sep 2010, 21:46

Din pacate, duhul lumesc, al lumii a intrat si in multe manastiri, pentru ca unii parinti ai epocii noastre canalizeaza monahismul pe fagasul lumesc si nu povatuiesc sufletele in duhul patristic al harului.Monahul nu trebuie sa aiba ca scop sa prezinte o evolutie lumeasca. Aceasta este ocara pentru monahism. Monahul care gandeste lumeste, se vede ca si–a gresit drumul; desi a inceput pentru Hristos, de acum sufletul lui merge spre lume. Evolutia lumeasca atunci cand se considera progres, duce monahismul la descompunere duhovniceasca.Momentul cel mai frumos al vieţii mănăstireşti – şi acel cu adevărat propriu ei – îl simt a fi al miezonopticii. Dulceaţa Sfintei Liturghii o putem gusta în orice biserică, de mănăstire sau de mir. Miezonoptica însă e bucuria, taina şi centrul orariului călugăresc. E apanajul nostru, ceasul nostru de Singurătate şi Solemnitate, acela cînd ne simţim cu adevărat de strajă şi de veghe

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 17 Sep 2010, 23:21

Dometie, cele descrise pana acum referitor la cum ar trebui sa fie monahul, sunt intru totul de acord, doar ca nu inteleg nostalgia cu care le prezinti, adica le arati ca si cum ar fi un ideal pierdut pe cind ele pt monahi sunt o normalitate actuala.
Apoi cum de nu cunosti manastiri care au si viata duhovniceasca?
Sau cel putin nu aduci discutie despre asa ceva , eu stiu ca fiecare trebuie zideasca pe ceilalti , or felul cum descrii lucrurile duc cam in pesimism si un fel de defaimare a monahismului actual.
Asi vrea sa-mi spui pe ce te bazezi in afirmatia asta:
De sute de ani, parintii cu viata sfanta au vorbit despre scaderile monahilor.
Care parinti vorbesc?
In Paterice gasim destule exemple cu monahi care au parasit calea mantuirii.
Si atunci de ce ar trebui sa ne mire astfel de exemple in ziua de azi? Da,tocmai patericele arata ca si atunci ca si acum au fost si monahi sfinti si din acestia care au parasit calea mantuirii.
Cel ce iubeste virtutea si poruncile Lui Hristos cu adevarat , nimeni si nimic nu-l poate impedica sa ajunga la desavirsire, chiar cit de decazuta ar fi viata intro manastire, ba inca are mereu prilejuri de mii de cununi si premii -ca sa folosesc o forma de exprimare a sf Ioan G de Aur- ,cu ce la impedicat pe Acachie de la scara, faptul ca staretul lui era cam desfrinat si-l tinea numai in ocari si chiar il batea aproape in fiecare zi? Nu prin asta sa incununat cu rabdarea si ascultarea si sa numarat cu mucenicii?
Apoi in Lavsaicon pg 72/1993, Amma aia mare din obstea de femei a Tabeniositilor care toate maicile isi bateau joc de ea ,dar AWA Pitirim, mare sfint, care se bucura de mare faima printre monahi, a avut descoperire de la Dumnezeu ca amma este mai mare ca el si i sa inchinat batrinul si ia cerut rugaciunea sa fie vrednic de ea, spre uimirea tuturor, cu ce a impedicat-o rautatea maicilor ca ea sa ajunga asa de mare ?
Asa si acum cine vrea sa ajunga desavarsit, stadionul este liber, doar multa bunavointa , ravna si curaj trebuie :) nu este nevoie de prea multe lamentari , nu face parte din insurirea barbatiei care trebuie sa o aiba un/o manah/ie.
Pai daca intro manastire ar fi toti desavirsiti ,eu cred ca un incepator n-ar putea sa sporeasca in viata duhovniceasca ca acolo unde rabda insulte si nedreptati,chiar exista in pateric situatii (parca Ioan Savaitul )a plecat dintro manastire pt ca acolo erau prea desavirsiti iar el avea nevoie de multe incercari ca sa ajunga monah incercat/iscusit,desavarsit.
Sa mai tinem cont ca manastirea nu este locul unde pica din lume desavirsiti dea gata ci scoala a poruncilor Lui Hristos, locul de antrenament de o viata, or asta presupune multe stingacii si multe esecuri pana se invata arta artelor.
Mai este numita in scara raiului si spital, dar care nu promite vindecare spontana cum ai intrat pe poarta manastirii, ci fiecare se vindeca de anumite boli sufletesti in timpuri diferite, dar e nevoie de rabdare.
Daca nu tinem cont de aceste criterii si asteptam de la toti idealuri de la inceput ajungem repede la dezamagire.
Un batrin asa spunea ,vrei calugarie ? Nu astepta de la altii, fa-o tu !
Problema dezamagirii o intimpina cei care isi fauresc imaginar idealuri fericite din citite si apoi se izbesc de realitate, la fel si in casatorie cind totul e roza dinainte de casatorie si apoi vin greutatile :) , dar asta e o problema personala.
Ultima oară modificat 31 Mar 2011, 23:12 de către Pr Haralambie, modificat 1 dată în total.
Cu mult respect.

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 18 Sep 2010, 00:50

Cãlugãria este elita Bisericii. Se stiu si multe insuficiente, se stiu si multe devieri, se stiu si multe nepotriviri în viata cãlugãrilor, se stiu si multe cãderi ale cãlugãrilor. Acestea nu scad cãlugãria în sine, ci aratã cã oamenii care s–au încadrat în cãlugãrie – nu au fost de cãlugãrie.Un cãlugãr nevrednic n–ar mai trebui pretuit, ci ar trebui marginalizat. Bine, nu suntem noi judecãtorii, dar n–ai de ce sã fii cinstitorul cuiva care nu–si împlineste rostul pentru care este chemat de Dumnezeu sau la care s–a angajat el, crezându–se chemat de Dumnezeu.Un cãlugãr rãu, nu–i cãlugãr. Când devine cineva rãu, când n–a iesit din rãutate, nu–i cãlugãr.Mânãstirea este tinda raiului, este casa lui Dumnezeu, este poarta cerului si locul împlinirilor. Asa trebuie sã fie o mânãstire.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 18 Sep 2010, 06:54

Dar virtuti,ridicari nu se cunosc?Depide pe ce este fixata pupila ochiului,ca si in procesul asta de oxidare a elementelor chimice care se cheama foc ,exista flacara si fum, noi putem sa privim si sa vorbim ori una ori cealalta ,de preferat ar fi flacara, dar trebuie sa cunoastem ca exista si fum rezultat din arderea incompleta.
Sau padurea, este imposibil sa nu aiba si uscaturi care sa nu le vedem, dar preferam ca atentia noastra sa fie indreptata spre cea care este verde.
Expunerile despre viata monahala sunt f bune, dar fericit este cel care le va si face dupa ce le cunoaste altcum cunoasterea nu va folosi la nimic.
Nu putin va gresi cel care va cunoaste abaterile grave in unele manastiri si nu-l va vesti pe ierarhul locului,asi indrazni sa spun ca aproape in egala masura cu cel care le savarseste si asta pt indreptare.
Cu mult respect.

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 21 Sep 2010, 12:59

Călugăr înseamnă chip frumos, chip duhovnicesc; el are altă activitate, alt veac, altă hrană, altă îmbrăcăminte și altă muncă. El se numește purtător de haine negre, căci toată viața lui trebuie să fie în pocăință și în resemnare. El se numește monah, adică singuratic, pentru că trebuie să fie veșnic fără griji și singur, numai el cu Dumnezeu.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 21 Sep 2010, 18:11

9) Monah este cel ce, în trup material fiind, petrece în treapta, rînduiala şi starea fiinţelor netrupeşti. Monah este cel ce se ţine numai în hotarele şi cuvintele lui Dumnezeu în toată vremea, în tot locul şi lucrul . Monah este cel ce supune firea sa unei sile neîncetate şi simţurile sale unei paze neîntrerupte.Monah este cel ce şi-a făcut trupul neîntinat, gura curăţită şi mintea luminată.Monah este sufletul apăsat de durere, care petrece, în veghe şi în somn, întru necontenită pomenire a morţii.Monahul este o fire intoarsa.Monahul desavirsit este o/un (abysson tapeinofrosynis)=prapastie a smereniei (Ioan scararul) :)
Cu mult respect.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 21 Sep 2010, 19:06

Am auzit pe oarecare din cei ce în lume cu lenevire se află, zicând către mine: Cum putem cu soţie împreună vieţuind şi cu griji de obşte înfăşurate fiind, pe viaţa monahicească să o urmam? Către care am răspuns: Toate bunătăţile câte puteţi a le face, faceţi-le; pe nimenea să nu minţiţi, asupra nimănui să nu vă ridicaţi, pe nimenea să nu urâţi, de adunările bisericeşti să nu vă despărţiţi; către cei lipsiţi milostivi să fiţi, pe nimenea să nu smintiţi, de parte străină să nu vă apropiaţi şi să vă îndestulaţi cu tainurile femeilor voastre. Dacă aşa veţi face, nu departe veţi fi de Împărăţia Cerurilor. Să alergăm cu bucurie şi cu frică către nevoinţa cea bună, netemându-ne de vrăjmaşii noştri, fiindcă ei în faţa sufletului nostru privesc, deşi nu se văd. Şi dacă o vor vedea pe dânsa schimbată de temere, atunci asupra noastră mai amarnic se întrarmează, cunoscând viclenii că ne-am înfricoşat. Deci cu bărbăţie de suflet împotriva lor să ne întremăm: căci cu cela ce se luptă cu osârdie nimenea nu se luptă.(sf Ioan Scararul)
Cu mult respect.

Avatar utilizator
IEREU
Mesaje:175
Membru din:10 Mar 2010, 21:23
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzică corală, profesor de religie
Localitate:Republica Moldova

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde IEREU » 21 Sep 2010, 21:30

Acum si majoritatea manastirilor fac parte din lume. Multe se afla in orase, altele au fost contopite de sate... Chiuie nuntlle si cumatriile prin unele din ele. Cele bune au devenit exceptii. Mai bine traiesc majoritatea calugarilor decat mine, care traiesc in lume. Asta e realitatea, sa stiti ca in lume se traiaste mai anevoios decat in manastiri.
"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (1Cor.2,9)

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 21 Sep 2010, 23:56

Acum si majoritatea manastirilor fac parte din lume. Multe se afla in orase, altele au fost contopite de sate... Chiuie nuntlle si cumatriile prin unele din ele. Cele bune au devenit exceptii. Mai bine traiesc majoritatea calugarilor decat mine, care traiesc in lume. Asta e realitatea, sa stiti ca in lume se traiaste mai anevoios decat in manastiri.
Nu stiam ca in moldova se intimpla asa :)
Si de ce oare majoritatea aleg casatoria care este mai anevoiosa ca, calugaria care acum este mai usoara ? :?
Cu mult respect.

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 22 Sep 2010, 00:37

Împăratul stă în fruntea multor popoare, oraşe şi ţări. Prin poruncile lui este stăpân peste generali, guvernatori, oştiri, popoare, senate. Monahul, omul afierosit lui Dumnezeu, omul care şi–a ales viaţa singuratică, este stăpân pe mânie, pe invidie, pe iubirea de arginţi, pe plăcere şi pe toate celelalte păcate. Se gândeşte şi se grijeşte necontenit să nu–şi lase sufletul stăpânit de patimi ruşinoase, să nu–i fie robită mintea de amara tiranie a poftelor. Are grijă ca mintea să–i fie totdeauna mai presus de cele trecătoare, punând împotriva patimilor frica de Dumnezeu.
Acestea conduce şi stăpâneşte împăratul, acestea conduce şi stăpâneşte monahul! Încât mai drept ar fi să–l numeşti pe monah împărat decât pe cel împodobit cu mantia de purpură şi cu coroană, pe cel care stă pe tron de aur.Mânăstirea e cunoscută ca locaș de rugăciune, loc binecuvântat de Dumnezeu, oază de liniște – "picior de plai și gură de rai”, dar și ca loc de alinare a suferințelor, de tămăduire trupească și sufletească, de întărire a credinței, sporire a nădejdii și izvor de dragoste, și aceasta prin călugării și mai ales prin duhovnicii ei. Și e normal să fie așa deoarece mânăstirile sunt locașuri în care își duc viața călugării, oameni ce în căutarea și apropierea de Dumnezeu încearcă și trebuie să fie mereu cu un pas înaintea celorlalți credincioși

danadoina
Mesaje:471
Membru din:01 Apr 2008, 22:26
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde danadoina » 22 Sep 2010, 09:28

.......
Si de ce oare majoritatea aleg casatoria .......... ? :?
...poate pentru ca nu simt nici o "chemare" pentru calugarie (...?) ci dat fiind varsta la care de obicei se face alegerea atractia pentru "cele lumesti" depaseste evlavia chiar si la cei care o au intr-o masura mai mare ? :? Nu cred ca omul alege in momentul deciziei, calea cea mai "usoara" spre mantuire. Cei care se calugaresc aleg calugaria in pofida faptului ca "arata" ca o renuntare la tot ce e lumesc, iar cei care raman in lume aleg conform inclinatiei care ii "trage" mai mult spre lume, in pofida evlaviei care este mai mare la cei care isi pun totusi problema unei astfel de alegeri...
parerea mea ;)

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 22 Sep 2010, 14:25

Mulţi monahi predică, dar puţini insuflă încredere deoarece viaţa lor nu corespunde cu cuvintele lor.Monahul nu tine predici cu voce tare, ca să–l audă ceilalţi, ci pre­dică în tăcere pe Hristos cu viata lui şi ajută cu rugăciunea lui. El trăieşte Evanghelia, iar harul lui Dumnezeu îl trădează. Astfel se predică Evanghelia în modul cel mai eficace, lucru de care însetează lumea, mai ales cea de azi. Chiar şi atunci când monahul vorbeşte, el nu spune în mod simplu un gând, ci măr­turiseşte o experienţă. Dar şi numai un gând de ar spune, şi acesta este luminat

Avatar utilizator
IEREU
Mesaje:175
Membru din:10 Mar 2010, 21:23
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzică corală, profesor de religie
Localitate:Republica Moldova

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde IEREU » 22 Sep 2010, 20:47

Dvs scriti omilii? O perioada si eu cautam sa fiu idealist, dar am ales sa fiu mai pragmatic, mai realist.
Am ales viata mireneasca pt ca aceasta mi-a fost vocatia. Chiar a fost o vocatie f clara.
Indiferent ce cale alegi, important este sa urmezi fidel vocatia la care ai fost chemat.
Nu in felul np spun, dar ca SAPavel: "Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!" (2Tim.4,5)
"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (1Cor.2,9)

DOMETIE
Mesaje:35
Membru din:02 Sep 2010, 15:25
Confesiune:ortodox

Re: Viaţa călugărească Vs viaţa mirenească?

Mesaj necititde DOMETIE » 22 Sep 2010, 21:12

Monahul indeosebi are numai obligatii; nu are drept la nimic. Nu trebuie sa aiba pretentie de la nimeni pentru nimic. Faptul de a cere monahul drepturi in aceasta viata, din moment ce s–a lepadat de toate pentru dragostea lui Hristos, este cu desavarsire gresit. Facand asa, el ocaraste pe Hristos si monahismul. Mirenii au multe drepturi, dar sunt mireni. Drepturile monahului, dar si ale omului duhovnicesc, le tine Hristos pentru cealalta viata.Viata monahala este o mare problema, are o mare valoare si importanta, creaza conditii pentru a se schimba omul pe sine insusi si a se uni cu Dumnezeu, insa, in acelasi timp, creaza si mari responsabilitati. Pacatele mici ale monahilor sunt echivalate cu pacatele mari ale mirenilor. Exista criterii diferite intre aceste doua feluri de viata.Nevointa monahului se intemeiaza pe o adevarata smerenie, legata in chip firesc cu lepadarea de sine, fiind marit Dumnezeu inaintea omului si toata nadejdea mantuirii se arunca numai asupra lui Dumnezeu; dimpotriva, nevointa mireanului, alcatuita numai din fapte din afara, in in chip firesc creste eul omului si–l micsoreaza pe Dumnezeu inaintea omului. De aceea vedem ca multi pacatosi cumpliti, intrand in monahism, au ajuns sfinti mari, iar renumiti nevoitori din lume, intrand in monahism, au sporit foarte moderat, iar unii chiar au cazut.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX