O intrebare despre Rugaciunea inimii

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra
O intrebare despre Rugaciunea inimii

Mesaj necititde nora » 02 Feb 2011, 13:43

Am citit si invatat ca rugaciunea inimii si mintii ``nimiceste demonii si ii arde neintarziat``(Vedere duhovniceasca - Sfant athonit deznadajduit)
Totodata am aflat ca pentru a primii rugaciunea in inima noastra trebuie sa curatam inima, ca este nevoie de o pregatire a inimii inainte de a incepe aceasta rugaciune. ``Deoarece împaratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât orice curatenie, nu intra la întâmplare în inima murdara, nesocotita si nepregatita, pentru ca se spune: "In inima nesocotita Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi". (Vedere duhovniceasca)
Aceasta am inteles ca se face prin post permanent, prin nevointa trupului si umilinta.

Noi mirenii, care traim in mijlocul lumii, inseamna ca nu suntem vrednici de a rosti aceasta frumoasa rugaciune: ``Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma?

Intreb asta pentru ca a trai in lume, ajungem sa nu ne nevoim trupurile cum ar trebui, sa nu tinem post permanent (desi stiu ca asta e posibil) si astfel niciodata inima noastra sa fie pe deplin curatita. Si daca totusi ne rugam cu aceasta rugaciune savarsim noi o greseala, sau nu dobandim scopul adica acela de a ne ruga si de a reusi astfel sa ne ferim de ispite?
Noi oamenii, purtam pacate multe, suntem ispititi permanent si atunci este bine totusi sa nu spunem aceasta rugaciune? sa ne limitam la Tatal nostru, sau la rugaciunile stiute?
Astazi peste tot unde intorci capul vezi raul: deschizi televizorul si vezi rau, vrei sa vezi un film si auzi si o replica rea, iesi afara si trece pe langa tine un om care injura, nu ajunge ca te lupti cu tine, dar te lupti si cu lumea si atunci mai suntem noi vrednici de Rugaciunea inimii? Eu mi-am facut un obicei, ca la fiecare rau pe care il vad sau aud sa imi spun in minte rugaciunea inimii si marturisesc ca am ajuns sa o spun deseori din asta pricina. Gresesc?
Cateodata ma gandesc ca la cate pacate am nu ar trebui sa cutez , sa indraznesc la aceasta rugaciune . Gresesc?

va rog sa imi raspunda un preot ortodox nu un mirean, sau eterodox. Va multumesc
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: O intrebare despre Rugaciunea inimii

Mesaj necititde dimitrie » 03 Feb 2011, 01:17

Am citit si invatat ca rugaciunea inimii si mintii ``nimiceste demonii si ii arde neintarziat``(Vedere duhovniceasca - Sfant athonit deznadajduit)
Aşa învaţă şi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în "Hrană duhovnicească". El ne face un "rezumat " de pe la Sfinţii Părinţi. Cine nu-l citeşte, se lipseşte de multe; pentru cei departe de casă, fiind un balsam pe inimă. Dacă aţi fi citit din această carte, nu aţi mai fi întrebat aproape nimic legat de acest lucru.
Totodata am aflat ca pentru a primii rugaciunea in inima noastra trebuie sa curatam inima, ca este nevoie de o pregatire a inimii inainte de a incepe aceasta rugaciune.
Rugăciunea neîncetată, e un dar, o încununare de la Dumnezeu. Însă, pentru a primi darul, stăm cu mâinile întinse şi cerşim, strigând mereu, după puterea noastră: "IIsuse Fiul lui Dumnezeu, fie-Ţi milă de mine!" asemenea orbului aceluia din Ierihon, că nu ştim când Domnul Se va milostivi de noi - ziua, noaptea, astăzi, mâine.
Dacă citim în viaţa Cuviosului Gheron Iosif, aflăm că darul rugăciunii neîcetate, l-a primit prin Maica Domnului, după mai mulţi ani de nevoinţă şi de rugăciuni "neîncetate" (cu "Doamne Iisuse", psalmi, etc.); Sfântul Siluan, după câteva sătămâni doar. Domnul Se uită la inimă, nu la mecanism când ne rugăm. Doar trebuie să conştientizăm nevoia acestei rugăciuni neîncetate, după cum Domnul spune: "Fără de Mine, nu puteţi face NIMIC".
A putea, înseamnă "cu El", adică "conectaţi" la El, prin: rugăciuni, fapte bune, lectură duhovnicească,ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, propovăduirea Evangheliei cu fapta (la nevoie şi martiriu) şi cu vorba, primirea Sfintelor Taine: Botez, Mirungere, Euharistie - cea mai deplină formă de "cu El", Cununie ( că altfel nu pot "trăi" la un loc bărbatul şi femeia, şi să rămână "cu El"), Preoţie, Maslu (prin Maslu, mulţi se vindecă şi pot lucra iarăşi cu toate "motoarele", la opera de mântuire). Aici ne mai ajută mult şi toate ierurgiile Bisericii.
Însă, cea mai la îndemână formă, oricui, oricând, oriunde, oricum (mâncând, dormind, mergând, lucrând, în boală,...), şi mai necesară, e rugăciunea, după cum Sfinţii Părinţi ne învaţă. Rugăciunea "Doamne IIsuse", este o chintesenţă a tuturor rugăciunilor, şi de aici unul din motivele folosirii ei. Dar folosirea ei nu exclude celealate rugăciuni: rugăciuni de dimineaţă/seară, psalmi, acatiste şi Laudele în general. Lămuritor, în acest sens, este cuvântul Cuv.Dionisie de la Colciu (în unul din cele 2 vol. ce au apărut cu el). Mulţi Sfinţi, spuneau psalmi neîncetat (Părintele Porfirie ştia Psaltirea pe de rost). Cuvintele Sfinţilor: Vasile cel Mare, Ioan Hrisostom, Efrem Sirul, despre puterea şi importanţa Psalmilor (care de obicei însoţesc diferitele ediţii ale Psaltirii), sunt îndeajuns să ne lămurească şi să ne fortifice în acest sens.
Domnul ne-a chemat la existenţă, şi ne ţine în existenţă - îngeri, oameni, demoni, etc.. Dar a alege o existenţă fericită (în comuniune cu El) sau nefericită, a lăsat la alegerea noastră. El, lucrarea Sa de a ne ţine în existenţă, Şi-o face; însă libertatea de a ne alege modul în care să ne trăim existenţa - fericită sau nu, ne aparţine. Dar Fără El nu există nici un fel de existenţă; IAHVE fiind doar El.
Şi pentru că nu am avut posibilitatea de a ne "aproba" venirea în existenţă, ca act creator al Său, ne dă această posibilitate acum, prin a decide: cu sau fără El . Unii au decis: cu El - îngerii şi drepţii, prin asumarea a tot ce presupune A FI CU EL (după cum am dat unele exemple mai sus) . Alţii au decis: fără El - demonii şi toţi răzvrătiţii ( cei ce s-au împotrivit conştiinţei şi Lui - direct ori indirect ).
Deoarece împaratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât orice curatenie, nu intra la întâmplare în inima murdara, nesocotita si nepregatita, pentru ca se spune: "In inima nesocotita Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi". (Vedere duhovniceasca)
Aceasta am inteles ca se face prin post permanent, prin nevointa trupului si umilinta.

Noi mirenii, care traim in mijlocul lumii, inseamna ca nu suntem vrednici de a rosti aceasta frumoasa rugaciune: ``Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma?

Nu există nevrednicie aici, obligaţie da. Al nostru este a rosti după putere această rugăciune; a ajunge la rostirea neîncetată este al Domnului. În baza cererii, ne vine şi darul.
Legat de acest lucru, unul din Sfinţii ruşi spune despre rugăciunea "Împărate ceresc", că Duhul Sfânt nu Se sălăşluieşte deplin în noi în mod automat şi deîndată ce spunem această rugăciune "Împărate ceresc,... vino şi Te sălăşluieşte întru noi...", ci aceasta se întâmplă treptat, concomitent cu eforturile noastre ascetice, în vederea curăţirii de patimi (putoarea/murdăria din vasul inimii). Rugăciunea "Doamne Iisuse..." rostită des , lucrează asemenea unui cuţit ori ierbicid, care taie, usucă patimile /buruienile satanei din inimă (ca să rezum înv. Sf. Ioan Iacob Hozevitul, din "Hrană duhovniceasă", legat de aceasta). Însă, desăvârşita rugăciune vine cu timpul, şi e un dar, nu un merit personal.
Intreb asta pentru ca a trai in lume, ajungem sa nu ne nevoim trupurile cum ar trebui, sa nu tinem post permanent (desi stiu ca asta e posibil) si astfel niciodata inima noastra sa fie pe deplin curatita. Si daca totusi ne rugam cu aceasta rugaciune savarsim noi o greseala, sau nu dobandim scopul adica acela de a ne ruga si de a reusi astfel sa ne ferim de ispite?
Noi oamenii, purtam pacate multe, suntem ispititi permanent si atunci este bine totusi sa nu spunem aceasta rugaciune? sa ne limitam la Tatal nostru, sau la rugaciunile stiute?
Astazi peste tot unde intorci capul vezi raul: deschizi televizorul si vezi rau, vrei sa vezi un film si auzi si o replica rea, iesi afara si trece pe langa tine un om care injura, nu ajunge ca te lupti cu tine, dar te lupti si cu lumea si atunci mai suntem noi vrednici de Rugaciunea inimii? Eu mi-am facut un obicei, ca la fiecare rau pe care il vad sau aud sa imi spun in minte rugaciunea inimii si marturisesc ca am ajuns sa o spun deseori din asta pricina. Gresesc?
Cateodata ma gandesc ca la cate pacate am nu ar trebui sa cutez , sa indraznesc la aceasta rugaciune . Gresesc?

va rog sa imi raspunda un preot ortodox nu un mirean, sau eterodox. Va multumesc
Soro, orice vedem, auzim, etc., ne poate ori ridica cu mintea în rugăciune la Dumnezeu, ori ne poate pogorî la iad; depinde de noi spre ce înclinăm. Vezi/auzi întâmplător nişte spurcăciuni (la tv., pe stradă,..), şi Dumnezeu le vede, şi Maica Domnului, şi Sfinţii, şi îngerii. Dar nici Maica Domnului, nici îngerii, nici sfinţii nu păcătuiesc în vreun fel văzându-le, ci fac lucrare duhovnicească. Sfântul Paisie cel Mare (paremi-se) a văzut o femeie şi un bărbat curvind, însă nu a păcătuit judecându-i (căci patimile tinereţii îi amorţiseră din pricina ascezei), ci smerindu-se, se prihănea şi se plângea pe sine zicând: "Aceştia, acum păcătuiesc, dar mâine, pocăindu-se se vor mântui. Însă eu voi păcătui mâine (fără darul lui Dumnezeu), şi nu mă voi pocăi, lipsindu-mă astfel de mântuire." Zicând el acestea, Îngerul Domnului arătându-i-se cu o sabie de foc în mână, i-a spus că dacă avea să-i judece pe cei ce i-a văzut păcătuind (cum ar fi:"măi ce oameni!", spus pe un ton dispreţuitor), cu acea sabie avea să îl taie în două.
Un alt exemplu îl dă Cuv. Paisie Aghioritul, cu medicul acela grec din America, pe care îl părăsise soţia, lăsându-l cu trei copii şi fără a şti ceva despre ea. După un timp, avea să afle de la un concetăţean întors de curând din Grecia, că soţia lui era desfrânată în Pireu. Cum a reacţionat omul nostru? oare judecâd-o, umplându-se de gelozie, etc.? Nu, ci a reacţionat creştineşte, căzând în genunchi, şi rugându-se lui Dumnezeu cu durere pentru ea:"Dumnezeul meu, ce va fi cu sufletul ei? Ai milă de ea!". Răspunsul lui Dumnezeu:deodată, lumina necreată a strălucit împrejurul lui,.... :!: ATENŢIE: Părintele Paisie spune că acel medic grec, poate nici Sfânta zi de Vineri nu o postea, şi cu toate acestea s-a învrednicit de la Dumnezeu de ce nu se învrednicesc unii călugări decât poate la sfârşitul vieţii lor. Apoi, tot Părintele Paisie Aghioritul mai spune de un tânăr, care plecând în pelerinaj în Patmos, din lucrarea diavolului i s-a aruncat de gât o fată, spre a-l trage la păcat, pe care el a împins-o cu putere reufuzând păcatul. Mai apoi zicea în sine:"Dumnezeul meu, pentru prostii am venit eu până aici?" Seara, pe când se afla la hotel, Însuşi Domnul i S-a arătat. Şi de atunci şi sfinţii i se arătau mângâindu-l în ispite şi necazuri.
(Şi)În acestea, se împlinesc cuvintele Sfinţilor Părinţi care spun că: "De la fratele îţi vin ori mântuirea ori pierzarea."
Îmi iertaţi neajunsurile! Sunt alţii care pot vorbi mult mai bine, dar am cutezat să scriu eu, văzând că răspunsurile întârzie.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: O intrebare despre Rugaciunea inimii

Mesaj necititde nora » 03 Feb 2011, 12:01

Va multumesc mult de tot pentru raspuns.
Am sa incep de indata sa citesc cartea recomandata. Sper sa o gasesc pe internet.
Din start vreau sa imi cer iertare ca multe nu stiu fiind eu la inceput de drum si nu prea am eu indrumare duhovniceasca in acest sens. Stiu cat de importanta este rugaciunea, asta am invatat deja. De citit, citesc, tot ce gasesc pe net, pentru ca aici nu am carte in romana, nu ajunge timpul zilei sa citesc cat as vrea. Ma gandeam deseori ca si citirea din Sfintii Parinti este tot o rugaciune. Ca asculti vorbele Sfintilor despre Dumnezeu.
M-ati invatat insa un lucru si va multumesc: sa nu mai zic vorba rea de cel care face rele. Ca aveam un obicei prost: uite acela ce urat spune, uite acela ce urat se comporta, uite acela cat greseste, fara sa ma gandesc ca si eu la randul meu am facut o gramada de greseli. Caci, cate nu am facut si eu inainte sa ma trezesc. Si acum am ajuns sa urasc toate cele cate au fost rele.
Imi place mult Cuviosul Paisie Aghioratul, il iubesc. Acum citesc ``Marturii de la inchinatori`` si am citit ``Cu durere si dragoste pentru omul contemporan`` si am invatat multe de la cuvios.
M-ati linistit cu Rugaciunea inimii ca ma gandeam ca poate nu e inca momentul sa incep rugaciunea aceasta.
Ca poate nu voi ajunge niciodata la inaltimea ei, ca sunt prea pacatoasa, asta voia lui Dumnezeu. Bine ca pot sa o spun, ca mi cea mai draga. Ca pot sa o spun in tot momentul, si in toata clipa cand vreau sa alung ganduri rele care vin peste mine. Pana acum nu am fost atenta la ganduri. Si acum am realizat imensitatea de ganduri ce vin peste om in toata clipa. De multe ori vin ganduri multe deodata, si mintea trebuie sa cearna mult de tot. Si atunci iarasi vine rugaciunea inimii si ma ajuta.
Rugaciuni, nu m-am hazardat prea mult, ca trebuie duhovnic, spun doar cele uzuale, ale diminetii, Tatal nostru, Psaltire, dupa putinta mea. Dar mai mult, trebuie sa intreb. Acatiste, paraclise, ceasuri, nu stiu bine randuiala, acum invat. de aceea am imbratisat rugaciunea inimii, pana invat randuiala ce se cuvine mie un mirean plin de pacate.
Si trebuie sa pun temelia. Dar asta cand imi gasesc duhovnicul meu. Ca aici nu il am inca.
Multumesc mult pentru raspuns, m-am bucurat ca l-am primit.
Doamne ajuta!
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: O intrebare despre Rugaciunea inimii

Mesaj necititde nora » 24 Ian 2012, 13:08

Iata a trecut un an, fara cateva zile.

Si m-am gandit sa va spun cate ceva despre rugaciunea lui Iisus de fapt despre rugaciunea mea.

Tarziu in noapte cand linistea este deplina, rugaciunea lui Iisus incepe sa fie spusa. O spunem cu buzele fara glas si incercam sa o coordonam cu respiratia noastra si parca nu reusim. Respiratia e mai lunga sau mai scurta parca buzele spun mai rar sau mai repede.

O zici in gand. Si vezi ca este cam acelasi lucru. E cand mai lunga cand mai scurta, cand parca expiri si inspiri de doua ori si spui o data rugaciunea cand, parca nu mai respiri si ea e spusa. Si vezi ca e dezordine intre tine si rugaciune.

Cum vine asta? cum sa duci rugaciunea in minte? Si rostesti rugaciunea in gand insa vezi ca mintea mai are si alte ganduri. Descoperi capacitatea de a gandi la altceva si de a rosti in gand rugaciunea. Nu e bine. Inseamna ca rugaciunea nu e in minte.

Continui. Si dintr-o data , Domnul fie laudat!, descoperi ca una este sa rostesti in gand rugaciunea ca si cum ai spune-o tare , si alta este ca rugaciunea sa fie ea insasi gandul tau. Gandul se mareste si se micsoreaza dupa masura vorbirii. Inseamna ca gandul se poate micsora sau mari dupa masura respiratiei. Si vezi ca un gand poate fi o intreaga fraza si realizezi ca atunci cand rugaciunea e gand si nu rostire in gand nu mai incap alte ganduri.

Rugaciunea te invata.

Rostirea rugaciunii lui Iisus mereu, este exercitiul care ne face sa ajungem ca Dumnezeu sa fie gandul nostru. Cand vom ajunge ca gandul nostru sa fie rugaciune atunci ea se coreleaza cu respiratia noastra , si simti ca respiri si traiesti cu Hristos. Atunci dezordinea dispare, mintea este la Hristos, si rugaciunea a intrat in minte.

Tot acest parcurs te descopera pe tine. Cand rostesti in gand rugaciunea si nu este ea insasi gand, gandurile paralele cu rostirea sunt intinate cu ceea ce ai in tine. Si descoperi rand pe rand, unde esti, cat de jos si de intinat esti. Dumnezeu te ajuta , sa alungi ganduri rele , unul cate unul, si abia apoi realizezi cum poti sa faci gandul tau rugaciune. Alungand gandurile rele, inlaturi pacatul. Iata cum rugaciunea ne curata de gandurile pacatoase.

Continui bucurandu-te de asezarea din tine, de pacea ce o simti. Uneori simti o durere puternica in piept. Te doare, si te gandesti ca urmeaza sa mori.

Te bucuri sa ai pe Hristos in minte si cand lucri, si cand vorbesti cu cineva, si tot timpul, Dumnezeu este permanent in mintea ta. Rugaciunea din mintea ta este acum cantecul ce te insoteste mereu.

Cateodata te prind gandurile. Si se departeaza gandul rugaciunii. Ah, trezvia mintii, minte stai treaza. Insa mintea sta pe deplin treaza cand nu esti in forfota lumii. Dar suntem in lume. Sa ne nevoim si iarasi gandul rugaciunii vine. Sa bucuram aproapele cu gandurile noastre bune. sa bucuram aproape cu gandul rugaciunii noastre.

Rugaciunea acum fiind gand, fiind gandul nostru ea poate fi gandita permanent. Gandul insoteste respiratia noastra si cand ne punem la somn. In timpul somnului respiratia devine mai scurta, are alt ritm insa gandul rugaciunii ii stabileste un ritm armonios. Parca toate se linistesc in tine, se aseaza. Adormi linistit si impacat de gandul rugaciunii, impacat de Dumnezeu. Te gandesti ca asa e bine sa fii si atunci cand mori.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Veronika
Mesaje:135
Membru din:05 Sep 2010, 23:00
Confesiune:ortodox
Preocupări:biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate:Chişinău

Re: O intrebare despre Rugaciunea inimii

Mesaj necititde Veronika » 26 Ian 2012, 14:22

Eu nu vreau să mă implic în a explica anumite lucruri despre acestă sf. rugăciune pentru că nu sunt eu persoana potrivită, dar vreau să menţionez doar cîteve aspecte pe care le-am aflat de la sf. părinţi.
1. În primul rînd oricît de înduhovnicit ar fi omul în a practica această rugăciune, fără binecuvîntarea şi sfaturile duhovnicului, există pericolul de a cădea într-o extremă sau alta.
2. Din puţinele mele cunoştinţe teoretice în acest domeniu, (de practică nici mai vorbesc), ştiu că credincioşii ( atît monahii cît şi mirenii) care au dragostea dar şi darul lui Dumnezeu în a practica rugăc. lui Iisus, trebuie să o zică şi s-o păstreze în cea mai mare taină, fără a încerca să o explice şi altora, pentru că poate apărea ispita de a o pierde.
3. Despre modul şi forma rostirii acestei rugăciuni, numai duhovnicul fiecăruia poate decide şi sfătui după cum îl luminează Dumnezeu, că ştie El inima fiecăruia.
4. Toată osteneala şi nevoinţa fie în manastire fie în lume, este primită înaintea lui D-zeu, dacă se face cu ascultare de duhovnic şi răbdare.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: O intrebare despre Rugaciunea inimii

Mesaj necititde nora » 27 Ian 2012, 23:29

Eu nu vreau să mă implic în a explica anumite lucruri despre acestă sf. rugăciune pentru că nu sunt eu persoana potrivită, dar vreau să menţionez doar cîteve aspecte pe care le-am aflat de la sf. părinţi.
1. În primul rînd oricît de înduhovnicit ar fi omul în a practica această rugăciune, fără binecuvîntarea şi sfaturile duhovnicului, există pericolul de a cădea într-o extremă sau alta.
2. Din puţinele mele cunoştinţe teoretice în acest domeniu, (de practică nici mai vorbesc), ştiu că credincioşii ( atît monahii cît şi mirenii) care au dragostea dar şi darul lui Dumnezeu în a practica rugăc. lui Iisus, trebuie să o zică şi s-o păstreze în cea mai mare taină, fără a încerca să o explice şi altora, pentru că poate apărea ispita de a o pierde.
3. Despre modul şi forma rostirii acestei rugăciuni, numai duhovnicul fiecăruia poate decide şi sfătui după cum îl luminează Dumnezeu, că ştie El inima fiecăruia.
4. Toată osteneala şi nevoinţa fie în manastire fie în lume, este primită înaintea lui D-zeu, dacă se face cu ascultare de duhovnic şi răbdare.
Intru totul adevarat.
Cu mentiunea ca ispita de a o pierde vine din mandrie si slava desarta. Asa este. Eu inca nu am dobandit-o, mai am de facut curatenie in minte si in inima. Daca stiam ca o am cu siguranta ca nu ziceam la nimeni tocmai pentru a nu cadea in ispita.

Tot ce stiu cu siguranta este ca il iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul meu si ca sunt o pacatoasa care mai are mult de muncit. Rugati-va si pentru mine , va rog. Mihaela Eleonora
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX