Despre habotnicie

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
nora
Mesaje: 176
Membru din: 21 Dec 2010, 16:03
Confesiune: ortodox
Localitate: Grecia

Despre habotnicie

Mesaj necititde nora » 05 Feb 2011, 10:53

Am invatat ca credinta fara fapte, moarte este.
Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

silvestru
Mesaje: 367
Membru din: 09 Apr 2010, 14:28
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cunoaşterea, trăirea ortodoxă.

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde silvestru » 05 Feb 2011, 12:20

Habotnic inseamna scrupulos, este tipul de om(fariseu fatarnic) care a spus Hristos ca inghite camila si strecura tantarul, este tipul de om care se incurca si se pierde in lucruri marunte fara valoare, fara sa le mai dea de capete. In ortodoxie, de cele mai multe ori, oamenii obisnuiesc sa dea aceasta denumire lucrarii faptelor care depaseste obiceiul general al celorlalti, dar nu au dreptate.
In ortodoxia noastra, reperul sunt sfintii, daca ne gasim in limitele lor nu suntem habotnici, sa nu uitam ca fiecare din ei au ecscelat intr-o anumita privinta fara ca sa se afle in habotnicie.
Pt noi modelul ideal este Hristos, asadar fiecare este dator sa urmeze pilda lui, stim cum, a postit 40 de zile fara sa manance nimic, se ruga noptile intregi in singuratate pe munti, apoi faptele, sfintenia, ascultarea, iubirea, desavarsirea, jertfa, invierea; ortodocsii nu ajung la masura Lui de traire, asa ca nu ajung nici macar la starea normala de model... deci nu este habotnicie.
Ultima oară modificat 31 Mai 2011, 13:02 de către silvestru, modificat 1 dată în total.
Cel ce vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca.
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde maria_andreea » 05 Feb 2011, 13:53

Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.

Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde dimitrie » 05 Feb 2011, 15:40

Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.

Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
Cineva de pe aici este în înşelare.

- Un ucenic îi zice bătrânului său: "Părinte, vreau să mă înstrăinez de lume". Şi bătrânul îi răspunde: "Fiule, lucrează poruncile lui Hristos, şi se va înstrăina lumea de tine".(Pateric)
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde maria_andreea » 05 Feb 2011, 19:38

- Un ucenic îi zice bătrânului său: "Părinte, vreau să mă înstrăinez de lume". Şi bătrânul îi răspunde: "Fiule, lucrează poruncile lui Hristos, şi se va înstrăina lumea de tine".(Pateric)
Păi depinde de ce fel de înstrăinare se vorbea acolo şi de ce fel de lume...
Oare poruncile Lui Hristos le putem împlini singuri, fără comuniune etc. atunci unde mai aplicăm iubirea semenului şi celelalte.
Cineva de pe aici este în înşelare.
În privinţa asta tare aş vrea... Daţi-ne nouă, mirenilor, un răspuns echilibrat la această problemă ;) .
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje: 176
Membru din: 21 Dec 2010, 16:03
Confesiune: ortodox
Localitate: Grecia

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde nora » 06 Feb 2011, 20:15

Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.

Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
Cineva de pe aici este în înşelare.

- Un ucenic îi zice bătrânului său: "Părinte, vreau să mă înstrăinez de lume". Şi bătrânul îi răspunde: "Fiule, lucrează poruncile lui Hristos, şi se va înstrăina lumea de tine".(Pateric)
Adevarat, am citit asta in pateric. Se pare ca tot mai multa lume nu lucreaza poruncile lui Hristos de aceea cel care le lucreaza devine un singuratic. M-am lamurit pe deplin. Va multumesc pentru sfatul din pateric ca il uitasem.
Singuratic , ma refer la relatiile si interactiunile cu cei din jur, nu la comuniunea din Biserica.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje: 176
Membru din: 21 Dec 2010, 16:03
Confesiune: ortodox
Localitate: Grecia

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde nora » 06 Feb 2011, 20:57

Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.

Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
De la Parintele Paisie Aghioratul am invatat un lucru minunat: daca vrei sa devi evlavios cauta sa fii in tovarasia oamenilor evlaviosi.
Pana gasesti oamenii evlaviosi langa care sa poti invata evlavia, stai si singur. Daca esti mai bun sau mai rau decat altii, asta nu are rost sa o gandim niciodata. Mergi pe cale, purtandu-ti desaga de pacate in spate si poate cu ajutorul lui Dumnezeu, cate unul cate unul (pacatul), mai cade din desaga.
Eu cred ca asa este si cu credinta cea adevarata.

A judeca ``nu sunt ca noi asa credinciosi`` este total gresit. Acum daca tu stii ce trebuie sa faci pentru mantuirea ta si incepi sa faci ceva, si esti in contradictie cu altii, asta este. Doar ca poate scopurile in viata sunt altele: pentru mine mantuirea, pentru altii altceva. Principala idee este sa nu critici pe nimeni, sa stii ca vrei sa te mantui si sa mergi pe calea ta.

``Cum sa ne intarim in Biserica?
Prin indrumarea parintelui duhovnic, prin legatura permanenta cu el, prin impartasania deasa, prin pregatirea atenta pentru impartasire, prin frecventarea dumnezeiestii slujbe, prin rugaciunea de acasa, prin citirea zilnica Evangheliei, prin citirea cartilor cu continut religios, prin tinerea sarbatorilor si a posturilor anului bisericesc , prin prietenia si legatura cu oamenii credinciosi.``
(1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca, traducere din rusa de Cristea Florentina)
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde maria_andreea » 07 Feb 2011, 21:33

Cu riscul de a fi catalogată că sunt în înşelare :) spun că niciodată nu am gustat bucurie mai mare ca atunci când am stat în preajma oamenilor "păcătoşi" şi pentru fiecare m-am rugat şi l-am mângâiat cum am putut. În momentul în care am căutat tovărăşia caldă, mângâietoare a "celor buni", "mângâierea" am luat-o de la ei, de la oameni şi nu de la Dumnezeu ceea ce eu consider o pierdere, dar fiecare cu calea lui; important este să fie pe ea...

Doamne ajută!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde dimitrie » 07 Feb 2011, 22:14

Cu riscul de a fi catalogată că sunt în înşelare :) spun că niciodată nu am gustat bucurie mai mare ca atunci când am stat în preajma oamenilor "păcătoşi" şi pentru fiecare m-am rugat şi l-am mângâiat cum am putut. În momentul în care am căutat tovărăşia caldă, mângâietoare a "celor buni", "mângâierea" am luat-o de la ei, de la oameni şi nu de la Dumnezeu ceea ce eu consider o pierdere, dar fiecare cu calea lui; important este să fie pe ea...

Doamne ajută!
Maria-Andreea, eu sunt în înşelare!
Dar gilimelele("păcătoşi","celor buni","mângâierea") pentru ce/cine le pui?
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde maria_andreea » 08 Feb 2011, 08:38

gilimelele("păcătoşi","celor buni","mângâierea") pentru ce/cine le pui?
Păi, "păcătoşi" pentru cei care ni se par nouă că ar fi păcătoşi, pt că încă nu postesc şi nu se roagă ca un credincios, de fapt ei sunt "oile cele pierdute"; "celor buni" mă refer aici la ceilalţi care se străduiesc să fie în Hristos, să fie buni, dar nu sunt buni 100% aşa cum nici ceilalţi nu sunt păcătoşi 100% ; "mângâierea" acea mângâiere egoistă (mie îmi face bine să stau numai cu cei care se străduiesc să fie buni îi aleg şi de ceilalţi nu mă interesează pt că nu au aceleaşi aspiraţii), lipsită de consistenţă pt că viaţa în Hristos nu înseamnă laxitate, ea implică activitate, foarte multă activitate printre orice fel de oameni, ea nu trebuie să fie o împărţire prealabilă a lumii: ăştia sunt buni, ăştia sunt răi şi ca atare fie mă izolez (mod periculos pt un mirean care trăieşte printre oameni) fie caut partea bună (mod egoist de a gândi V "în dar aţi primit în dar să daţi"). Bineînţeles dacă nu ne vor primii pe noi şi nu vor asculta cuvintele noastre trebuie să scuturăm praful de pe picioarele noastre (Matei 10, 14) , dar nu înainte de a încerca să fim primiţi, ascultaţi (mai ales prin graiul faptelor noastre) având în faţă şi probabilitatea de a fi urâţi pentru numele Lui Hristos, dar cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui (Matei 10, 22).
Maria-Andreea, eu sunt în înşelare!
Mă iertaţi!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje: 176
Membru din: 21 Dec 2010, 16:03
Confesiune: ortodox
Localitate: Grecia

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde nora » 09 Feb 2011, 11:14

Cu riscul de a fi catalogată că sunt în înşelare :) spun că niciodată nu am gustat bucurie mai mare ca atunci când am stat în preajma oamenilor "păcătoşi" şi pentru fiecare m-am rugat şi l-am mângâiat cum am putut. În momentul în care am căutat tovărăşia caldă, mângâietoare a "celor buni", "mângâierea" am luat-o de la ei, de la oameni şi nu de la Dumnezeu ceea ce eu consider o pierdere, dar fiecare cu calea lui; important este să fie pe ea...

Doamne ajută!
Poate ca eu nu m-am facut inteleasa Maria Andreea.
Toti suntem pacatosi Maria Andreea. Dar vezi tu: daca deodata te trezesti asa in mijlocul pacatosilor si spui: vai mie ce-am facut 10 ani sau 20 ani, m-am scufundat in pacat , atunci ce faci? Nu fugi de pacat?
Uite, iti dau exemplu concret: eu nu mai pot auzi injuratura. Si ies pe strada si imposibil sa nu treaca la un moment dat un om care sa nu injure: la telefon, la partener, la un lucru. Sau deschid televizorul si imposibil sa nu fie o replica de acest gen: in filme, la stiri, etc. Poate ca sunt eu prea atenta acum, nu stiu. Cert este ca acum de cand constientizez pacatele si natura lor, de cand incerc sa ma feresc de ele , vad peste tot locul pacatul: tinerii care vorbesc vulgar, adultii care nu mai au nervi, iar oamenii cu adevarat crestini, nu caldicei, sunt din ce in ce mai rar.
Iar cel care doreste sa se indrepte, care lupta sa se curete de pacate, acela trebuie sa se fereasca de cei care staruie in pacat.
Vezi Maria Andreea, nu e nici pe departe ceea ce tu gandeai: uite, acesta marele crestin fuge de ceilalti `pacatosi`. Nu, ci pacatosul fuge de pacat si vrea sa invete sa fie crestin bun, si sa se curete de pacat. Si asta o poate face langa cei buni. Iar cand incepe sa se indrepte, ceilalti ii pot spune in mod gresit : uite habotnicul, sau habotnica. Si vroiam sa stiu cum e de fapt, care e pragul spre habotnicie.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde dimitrie » 09 Feb 2011, 16:49

Păi, "păcătoşi" pentru cei care ni se par nouă
Care "nouă"?
că ar fi păcătoşi, pt că încă nu postesc şi nu se roagă ca un credincios, de fapt ei sunt "oile cele pierdute"; "celor buni" mă refer aici la ceilalţi care se străduiesc să fie în Hristos, să fie buni, dar nu sunt buni 100% aşa cum nici ceilalţi nu sunt păcătoşi 100% ; "mângâierea" acea mângâiere egoistă (mie îmi face bine să stau numai cu cei care se străduiesc să fie buni îi aleg şi de ceilalţi nu mă interesează pt că nu au aceleaşi aspiraţii
Aici despre cine e vorba, cine caută plăcerea aceasta egoistă?
), lipsită de consistenţă pt că viaţa în Hristos nu înseamnă laxitate,
Aşa e.
ea implică activitate, foarte multă activitate printre orice fel de oameni,
Maria-Andreea, această învăţătură nu am întâlnit-o în Ortodoxie, înţelegând aici şi Biblia.Viaţa în Hristos e totuna cu dobândirea Duhului Sfânt, cu nepătimirea ("nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine")
ea nu trebuie să fie o împărţire prealabilă a lumii: ăştia sunt buni, ăştia sunt răi şi ca atare fie mă izolez (mod periculos pt un mirean care trăieşte printre oameni) fie caut partea bună (mod egoist de a gândi V "în dar aţi primit în dar să daţi").
Iarăşi întreb: despre cine e vorba aici? Discutaţi cu altcineva şi din greşală postaţi aici ?
Bineînţeles dacă nu ne vor primii pe noi şi nu vor asculta cuvintele noastre trebuie să scuturăm praful de pe picioarele noastre (Matei 10, 14) ,
Dvs. fiind Apostolul care?
dar nu înainte de a încerca să fim primiţi, ascultaţi (mai ales prin graiul faptelor noastre) având în faţă şi probabilitatea de a fi urâţi pentru numele Lui Hristos, dar cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui (Matei 10, 22).
Aici înţeleg că e vorba de un apostolat, la care v-a trimis cine? Aceste cugete sunt străine de duhul Ortodoxiei. Noi urmărim dobândirea Duhului Sfânt, ceea ce presupune o lucrare lăuntrică în primul rând, de curăţire a inimii, şi restul sunt aranjate în funcţie de aceasta, căci Domnul spune: "Ce-i va folosi omului de va dobândi lumea toată iar sufletul său îl va pierde?" Sf. Serafim de Sarov spune:"Pacea sufletească se obţine prin dureri"; "Semnul vieţii duhovniceşti este adâncirea omului înlăuntrul său şi tainica lucrare în inima sa"; "Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui"; "Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt".
Ştim din viaţa Sf. Antonie cel Mare, că simpla lui vedere convertea pe eretici şi nu numai. Cei care au făcut apostolat, au dus mai întâi lupte ascetice. Cuv. Paisie Aghioritul, deasemenea. Sfănta Nina ocrotitoarea Georgiei, deasemenea. Cuv. Serafim Rose, s-a străduit timp de câţiva ani să-şi schimbe mintea, după cum îi mărturisea într-o seară prietenului său Gleb Podmoşenski. Şi-a acordat gândirea cu cea a Sfinţilor Părinţi, şi deci în conformitate cu Scriptura. E cunoscut tuturor, că el reda din memorie citate întregi din operele Sfinţilor Părinţi. Şi ce lucrare a făcut...
Deci, lucrarea duhovnicească presupune din lăuntru înspre afară.
Lucrarea "spirituală" a Mrtorior lui Yehova este opusul a ceea ce am evocat până aici; bineînţeles fără a face vreo legătură între dvs. şi ei.
Orice lucrare duhovnicească pe care voim a o întreprinde, trebuie să fie în acord cu practica ascetică şi mistică a Bisericii. În acest sens, lămuritoare sunt cuvintele Sf. Apostol Pavel: "Fiţi următori mie, precum şi eu lui Hristos!"
Încă ceva: e interzis cu desăvârşire a urma pilda ereticilor într-o lucrare duhovnicească, aceia fiind în stare de înşelare, după cum Sf. Ignatie Briancianinov spune: "Înşelarea pleacă de la dogmă". Ex.: Maica Tereza de Calcuta.
Maria-Andreea, eu sunt în înşelare!
Aceasta gândesc despre mine. "Singurul mod de a scăpa de înşelare, este să te consideri înşelat", spune Sf. Igantie Briancianinov, în "Despre înşelare". De ce? Citiţi de acolo şi veţi vedea.
PS. Nu e o discuţie cu caracter subiectiv, personal. Maria-Adnreea nu are de ce se teme. E de bine.
Dacă am greşit undeva, vă rog să-mi atrageţi atenţia! Acelaşi lucru i-am rugat şi pe Părinţii Haralambie şi Silvestru. Nu au făcut-o până acum; poate că nu mă consideră vrednic de atenţie (adevărat dealtfel); ori altceva...
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje: 1104
Membru din: 07 Apr 2008, 20:29
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicină, teologie, filosofie
Localitate: Italia
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde Ioan Cr » 09 Feb 2011, 22:07

uite, acesta marele crestin fuge de ceilalti `pacatosi`. Nu, ci pacatosul fuge de pacat si vrea sa invete sa fie crestin bun, si sa se curete de pacat. Si asta o poate face langa cei buni. Iar cand incepe sa se indrepte, ceilalti ii pot spune in mod gresit : uite habotnicul, sau habotnica. Si vroiam sa stiu cum e de fapt, care e pragul spre habotnicie.
Foarte buna tema.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde maria_andreea » 10 Feb 2011, 06:44

daca deodata te trezesti asa in mijlocul pacatosilor si spui: vai mie ce-am facut 10 ani sau 20 ani, m-am scufundat in pacat , atunci ce faci? Nu fugi de pacat?
Da, fugi şi încă tare de păcat ;) , dar să nu fugi şi de păcătoşi, pe ei ţine-i aproape de tine, de Hristos...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

danadoina
Mesaje: 471
Membru din: 01 Apr 2008, 22:26
Confesiune: ortodox

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde danadoina » 10 Feb 2011, 11:45

.... dar să nu fugi şi de păcătoşi, ...
depinde... ;)

Sfantul Ioan Gura de Aur

32. Primejdia relelor întruniri

Sa fim convinsi ca adunarea celor rai este în stare sa ne aduca mari vatamari. Sa ne ferim de ea, mai presus de orice, indiferent de participanti.
Ba a fost pierzania multor oameni de seama. De pilda, Solomon si Samson. Si nici poporul iudeilor n-a pierit în alt chip.

Nici fiarele salbatice nu-s în stare sa raneasca precum rautatea oamenilor. Primejdia lor e vadita, caci cei rai îsi strecoara veninul în fiecare zi, pe nebagate de seama si fara zgomot, naruind putin câte putin taria virtutii.

Când va pregatiti sa va stabiliti undeva, cercetati cu de-amanuntul cum este clima, daca-i nesanatoasa, daca-i potrivita, daca nu-i prea uscata; dar când e vorba sa tineti socoteala de sufletul vostru, nu cercetati anturajul în care vreti sa-l lasati sa patrunda, ci îl parasiti nepasarii si întâmplarii.

Cum, va rog, vi s-ar putea ierta o asemenea nepasare? Dupa a voastra parere, ce i-a facut minunati si vrednici de admirare pe cei ce locuiesc în pustie? Nu oare departarea de valmasag si de piata publica, si asezarea lor departe de tumultul treburilor acestei lumi? Iata pe cei cu care se cade sa fiti asemanatori, cautând pustia chiar în mijlocul orasului.

Si cum asta? Ferindu-va de rai, cautând compania celor buni. In felul acesta, va veti bucura de o întemeiere mai trainica decât chiar a celor ce traiesc în pustie, de vreme ce, nu numai ca va veti feri de cei ce va pot vatama, dar veti avea legaturi cu cei ce va pot fi de folos. De fugiti de cei rai, cautând a afla pe cei buni, veti avea îndoita prisosinta: virtutea se va mari în voi, în vreme ce stricaciunea va pieri…

33. Trebuie s-o rupem cu cei rai

Cei ce cladeau turnul lui Babei se întelegeau bine, pentru raul lor; si tot ei se despartira pe urma, împotriva lor însisi, dar spre binele lor.

Unirea tovarasilor lui Core era rea, dezunirea lor fu buna.

Rea, întelegerea lui Iuda cu Iudeii. E cu putinta, asadar, ca dezunirea sa fie un bine, iar unirea un rau. De aceea este zis: “Daca ochiul tau te supara, scoate-l; iar de te supara piciorul tau, taie-l!” Asa este si cu prieteniile si cu anturajul – se aleg pentru un scop religios-moral înalt.

Se cade sa zicem, asadar, ca întelegerea nu-i totdeauna si în toate împrejurarile folositoare – dupa cum ruperea nu-i totdeauna vatamatoare.

Zic acestea ca sa fugim de rai – si sa ne lipim de cei buni.


Taiem din trupul nostru partile atinse de cangrena si care nu se mai pot tamadui, temându-ne ca nu cumva stricaciunea sa treaca si la cele sanatoase. Le taiem nu fiindca le dispretuim, ci ca sa pastram pe celelalte. Cu atât mai mult se impune responsabilitatea si cu referire la anturaj. De ne este cu putinta, sa îndreptam lucrurile cu delicatete, cu întelepciune, dar si cu fermitate

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde maria_andreea » 10 Feb 2011, 14:29

Of, of...
Mă iertaţi pt că nu sunt uşor de înţeles.
D-na "danadoina" eu mă refeream să îi avem lângă noi în rugăciune, "aproape de Hristos"
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde dimitrie » 10 Feb 2011, 14:48

Of, of...
Mă iertaţi pt că nu sunt uşor de înţeles.
D-na "danadoina" eu mă refeream să îi avem lângă noi în rugăciune, "aproape de Hristos"
De, ce să faci, neajunsurile scrisului...! E bine să avem asta în vedere, mai ales când observăm aceste neajunsuri. Eu cu greu m-am recuperat, şi doar într-o mică măsură. Preoteasa m-a ajutat mult, şi am înţeles că a exprima în cuvinte ceea ce gândeşti şi simţi cu inima, necesită ceva sudoare. Şi cu cât mai târziu te apuci de asta, cu atât e mai greu.
Până atunci însă, scrisul rămâne (din nefericire pentru unii dintre noi).
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

danadoina
Mesaje: 471
Membru din: 01 Apr 2008, 22:26
Confesiune: ortodox

Re: Despre habotnicie

Mesaj necititde danadoina » 10 Feb 2011, 15:42

Of, of...
Mă iertaţi pt că nu sunt uşor de înţeles.
D-na "danadoina" eu mă refeream să îi avem lângă noi în rugăciune, "aproape de Hristos"
iarta-ma tu pe mine, maria_andreea, daca te-am inteles gresit :)


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron