Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:
Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 02 Iun 2011, 11:16

Am găsit în cartea despre "Învăţăturile părintelui Arsenie Boca" următoarea idee pe care aş vrea să o dezvoltăm fiecare pt a-i găsi sensuri noi, venind atât cu învăţături patristice (pe care le-am înţeles sau le-am intuit profunzimea) cât şi cu consideraţii (/nelămuriri) proprii, pornind de la înţelesul dat de părintele Arsenie, veşnică să-i fie pomenirea.
Matei 18:
19. Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ [Pr. Arsenie Boca: trup, inima] în privinţa unui lucru (mântuirea) pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în Ceruri.
20. Că de sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu (unirea puterilor sufletului - mintea, iubirea, voinţa - pe pământul inimii), acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 03 Iun 2011, 10:51

Sunt conştientă că toate învăţăturile privind acest subiect converg spre acelaşi punct: despătimirea pentru mântuire. Eu aş vrea să facem aici o antologie a subiectului din scrierile părinţilor şi Sfânta Scriptură, dar bineînţeles pot interveni şi cei care au păreri, nelămuriri personale.

Din scrierile Pr. Arsenie Boca
Sub lucrarea Preafericitului nume, puterile sufletului: mintea, iubirea, voinţa se întorc de la iubirea străină, la care le-a încovoiat vicleanul, iarăşi la Dumnezeu, spre care erau zidite.

Lucrarea poruncilor, slujba aceasta o are: deşteptarea puterilor sădite în noi la viaţa cea după Hristos. Că Dumnezeu se găseşte în poruncile Sale şi prin porunci vine la noi şi pe noi ne strămută întru Sine.

Împotrivirea diavolilor
De îndată, însă ce aflăm cum suntem şi ne trezim cum trebuie să fim, puterile iadului vor sări să ne ceară socoteală pentru nesupunere. Dar, nu vor sări cu toată urgia răutăţii, că nu-i lasă Dumnezeu ci cu vicleşuguri şi curse, cu minciuni şi cu înfricoşare sau cu amăgirea nălucirilor şi cu alte nemaipomenite zavistii. Pe de altă parte, se vor folosi de unelte de ale lor, oamenii amăgiţi de ei, care ne-ar face toate cîte îi învaţă dracii, dacă ar fi după ei. De aceea zice Înţeleptul: "Fiule, dacă vrei să te apropii să slujeşti Lui Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispite" (Sirah 2, 1).
Războiul dintre suflet şi diavol e îngăduit de Dumnezeu ("Simone, Simone, iată satana v-a cerut pe voi să vă cearnă ca pe grâu. Iar, eu m-am rugat pentru tine, să nu scadă credinţa ta" Luca 22, 31-32) pentru că el este focul care lămureşte ce suntem fiecare: lemne, pietre, aramă, paie sau aurul smereniei - dulama Lui Dumnezeu.
Ultima oară modificat 05 Iun 2011, 21:32 de către maria_andreea, modificat 1 dată în total.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 04 Iun 2011, 21:23

Tot despre focul prin care se lămuresc creştinii - replică a încercărilor de a-i reda sufletului puterea cu care a fost creat dintr-u început, acelaşi ieri şi azi.

Extras şi interpretat după scrierile părintelui Arsenie Boca.
După ce creştinismul a fost recunoscut religie de stat (Edictul de la Milan, 313) a început să se răspândească o învăţătură care tăgăduia dumnezeirea Mântuitorului (arianismul) în rândurile celor care erau creştini doar cu numele (am putea spune, azi, creştinii care au primit botezul, dar nu şi crucea). Cei ce s-au lepădat de Hristos nu se mulţumeau numai cu lepădarea lor, ci mai voiau şi lepădarea altora, iar dacă aceia se împotriveau vrajba era gata şi începea prigoana (în zilele noastre, creştinii cu numele nu îi acceptă -în diferite forme- pe cei bine-practicanţi, dacă aceştia din urmă nu sunt ca ei).
Iată focul în care se lămuresc credincioşii, iată firul de legătură cu înaintaşii lor, mucenicii (precum în primele veacuri, aşa şi azi).
Ultima oară modificat 05 Iun 2011, 21:31 de către maria_andreea, modificat 1 dată în total.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 05 Iun 2011, 21:27

Răzbiul din minte şi pentru libertatea voinţei

Din învăţăturile părintelui Arsenie Boca
Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte, în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aici vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea dacă e neînvăţată sau neprevenită despre lucrătura străină, ca un miel neştiutor vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie.
Prima întâlnire între minte şi diavol e la limita momelii pe care o flutură el în văzduhul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintarea la unire. Mintea însă se trezeşte că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva, decât ceea ce-i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Aici e lupta şi clipele sunt scumpe, şi de cele mai multe ori, viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi, atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe.
Încă din Vechiul Testament se cunoaştea războiul cel de gând: "Fiică a Babilonului (satana) dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapte ce nea-i făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va zdrobi de piatră (Hristos) pruncii tăi (gândurile celui rău, momelile sale". Ps. 136,8). Deci dacă la ceasul de război, lovim momeala de Numele Lui Dumnezeu, depănând rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase... " vom vedea lucru minunat: pentru ostaş luptându-se Împăratul. Dacă mintea nu-şi aduce aminte de "Doamne Iisuse..." i se va întâmpla că încuviiţează lucrul vrăjmaşului. Această încuviinţare o dă voinţei.

Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte, cel puţin în faptele de conştiinţă aşa e. De aceea se zice că în orice hotărâre avem libertatea voinţei. Darul libertăţii voinţei ni l-a dat Dumnezeu şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Iată cum toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti din patimile contra firii duce de fapt la redobândirea libertăţii de fii ai Lui Dumnezeu. Deci dacă mintea se va afla iubind momeala străină şi sfatul viclean, va înclina cumpăna liberei alegeri spre momeala şi sfatul străin. Aşa se deschide spărtura în cetate şi se năpustesc puhoaie de vrăjmaşi care aşteptau ascunşi afară. Şi repede urmează pustiire jalnică în cetatea sufletului: împlinirea cu lucrul şi repetarea faptei aceleia până ajunge deprindere sau obicei. Înrădăcinarea obiceiului păcătuirii duce întocmirea sufletească şi trupească a omului până la neputinţa de a se mai împotrivi sau chiar până la a nu vrea să se mai împotrivească. Aşa se întâmplă că lucrarea împotriva firii i se face omului "a doua fire", firea fărădelegii. Asta e tot una cu pierderea darului libertăţii voinţei. Totuşi omul slăbindu-i puterile, îşi dă seama că robeşte vrăjmaşului, căci acum pruncii vaviloneşti s-au făcut bărbaţi şi-i simte cum îi fură puterile. Iar lui din multa păcătuire i s-a stins puterea voinţei de a se împotrivi. Vrăjmaşul când află că mintea, împinsă de strigarea conştiinţei, vrea să facă răscoală împotriva robiei sale, vine cu asuprire mare dovedindu-i sufletului că n-are chip de scăpare (duhul deznădejdii). Atunci se află sufletul între viaţă şi moarte: câte unii mai scapă, alţii o duc aşa mai mult morţi decât vii, alţii neimputând suferi se sinucid şi în sfârşit altora de durere li se rătăceşte mintea cu totul, dând în nebunie.
De unde atâta pustiire !? De la o clipă fără Dumnezeu a minţii....
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 23 Iul 2011, 20:20

Din învăţăturile Sf. Nicolae Cabasila.
Orice faptă izvorăşte dintr-o dorinţă şi orice dorinţă din cunoaştere şi cugetare.

Ar fi bine să folosim gândurile şi cugetările la Hristos şi la iubirea Lui de oameni ca hrană a sufletului, să le întipărim adânc în inimă ca să pună străpânire deplină pe ea. Cugetând la bine şi frumos, se aprind în noi dorinţe curate.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde celprost » 13 Feb 2012, 12:28

Am găsit în cartea despre "Învăţăturile părintelui Arsenie Boca" următoarea idee pe care aş vrea să o dezvoltăm fiecare pt a-i găsi sensuri noi, venind atât cu învăţături patristice (pe care le-am înţeles sau le-am intuit profunzimea) cât şi cu consideraţii (/nelămuriri) proprii, pornind de la înţelesul dat de părintele Arsenie, veşnică să-i fie pomenirea.
Matei 18:
19. Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ [Pr. Arsenie Boca: trup, inima] în privinţa unui lucru (mântuirea) pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în Ceruri.
20. Că de sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu (unirea puterilor sufletului - mintea, iubirea, voinţa - pe pământul inimii), acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara. Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde Marcus89 » 13 Feb 2012, 14:13

celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara. Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.
Dacă tot lucrau așa "strâns unite și ascultau de glasul conștiinței" de ce a mai "căzut"?... :lol:

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde celprost » 13 Feb 2012, 14:40

celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara. Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.
Dacă tot lucrau așa "strâns unite și ascultau de glasul conștiinței" de ce a mai "căzut"?... :lol:
celprost spune: inteligenta intrebarea! Da-i voie celui prost sa se roage ca sa poata afla raspunsul. Cand il voi afla il scriu, desi banuiesc ca nu o sa te intereseze. Sau gresesc?
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde Marcus89 » 13 Feb 2012, 16:14

celprost spune: inteligenta intrebarea! Da-i voie celui prost sa se roage ca sa poata afla raspunsul. Cand il voi afla il scriu, desi banuiesc ca nu o sa te intereseze. Sau gresesc?
Întrebarea nu este inteligentă, ci logică... dar te rog, răspunde, nu este ca și cum ai fi tu primul care mi-ar răspunde la un paradox sau ar încerca să explice unul.

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde celprost » 13 Feb 2012, 17:00

celprost spune: inteligenta intrebarea! Da-i voie celui prost sa se roage ca sa poata afla raspunsul. Cand il voi afla il scriu, desi banuiesc ca nu o sa te intereseze. Sau gresesc?
Întrebarea nu este inteligentă, ci logică... dar te rog, răspunde, nu este ca și cum ai fi tu primul care mi-ar răspunde la un paradox sau ar încerca să explice unul.
celprost spune: fie tie dupa cum voiesti, fiule: nu e inteligenta, e doar logica. M-am rugat si raspunsul dupe mintea mea proasta e urmatorul: protoparintii au dorit sa arda etapele. Ei doreau sa ajunga ca Dumnezeu, dar asa dintr-o data, ca o scamatorie, fara parcurga toate etapele cresterii duhovnicesti. Ca sa intelegi mai bine, fac o paralela poate nepotrivita, dar alta nu am. E ca si cum ai dori sa te casatoresti cu Ileana Cosanzeana, cea cu cosite aurii dar, din nerabdare, arzi cateva etape si cazi in pacat inainte de a primi binecuvantarea nuntii. Intentiile tale ar fi fost bune dar ai fi cazut din ascultare. Toate trebuiesc facute la timpul potrivit si cu binecuvantare. Graba strica treaba!
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde Marcus89 » 13 Feb 2012, 17:54

celprost spune: fie tie dupa cum voiesti, fiule: nu e inteligenta, e doar logica. M-am rugat si raspunsul dupe mintea mea proasta e urmatorul: protoparintii au dorit sa arda etapele. Ei doreau sa ajunga ca Dumnezeu, dar asa dintr-o data, ca o scamatorie, fara parcurga toate etapele cresterii duhovnicesti. Ca sa intelegi mai bine, fac o paralela poate nepotrivita, dar alta nu am. E ca si cum ai dori sa te casatoresti cu Ileana Cosanzeana, cea cu cosite aurii dar, din nerabdare, arzi cateva etape si cazi in pacat inainte de a primi binecuvantarea nuntii. Intentiile tale ar fi fost bune dar ai fi cazut din ascultare. Toate trebuiesc facute la timpul potrivit si cu binecuvantare. Graba strica treaba!
Altfel spus, voința a acționat în lipsa rațiunii (a etapelor ce se impuneau) și disconsiderând glasul conștiinței (care trebuia să echilibreze situația), dar cu toate aceste intenția era să asculte, deci "nu se pune". Am înțeles bine?
PS: nu sunt fiul tău...

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde celprost » 13 Feb 2012, 18:25

celprost spune: fie tie dupa cum voiesti, fiule: nu e inteligenta, e doar logica. M-am rugat si raspunsul dupe mintea mea proasta e urmatorul: protoparintii au dorit sa arda etapele. Ei doreau sa ajunga ca Dumnezeu, dar asa dintr-o data, ca o scamatorie, fara parcurga toate etapele cresterii duhovnicesti. Ca sa intelegi mai bine, fac o paralela poate nepotrivita, dar alta nu am. E ca si cum ai dori sa te casatoresti cu Ileana Cosanzeana, cea cu cosite aurii dar, din nerabdare, arzi cateva etape si cazi in pacat inainte de a primi binecuvantarea nuntii. Intentiile tale ar fi fost bune dar ai fi cazut din ascultare. Toate trebuiesc facute la timpul potrivit si cu binecuvantare. Graba strica treaba!
Altfel spus, voința a acționat în lipsa rațiunii (a etapelor ce se impuneau) și disconsiderând glasul conștiinței (care trebuia să echilibreze situația), dar cu toate aceste intenția era să asculte, deci "nu se pune". Am înțeles bine?
PS: nu sunt fiul tău...
celprost spune: destul de bine, cu o mica corectie. Intentia era indumnezeirea, care e buna pentru ca asta e scopul final al omului. Dar "graba" a stricat totul. E adevarat ca a fost si imboldita. Dar ascultarea trebuia sa fie mai tare decat graba si dorinta.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 14 Feb 2012, 11:23

Ca rezumat la unirea puterilor sufletului am putea pune avertismentul: graba strică treaba :) sau cultivarea răbdării.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde Marcus89 » 14 Feb 2012, 14:11

Altfel spus, voința a acționat în lipsa rațiunii (a etapelor ce se impuneau) și disconsiderând glasul conștiinței (care trebuia să echilibreze situația), dar cu toate aceste intenția era să asculte, deci "nu se pune". Am înțeles bine?
PS: nu sunt fiul tău...
celprost spune: destul de bine, cu o mica corectie. Intentia era indumnezeirea, care e buna pentru ca asta e scopul final al omului. Dar "graba" a stricat totul. E adevarat ca a fost si imboldita. Dar ascultarea trebuia sa fie mai tare decat graba si dorinta.
Și grabă indică lipsa cui? Nu cumva a unui element, și anume raționamentului, sau cel puțin existența unui raționament greșit. Oricum privești situația, există o lipsă de echilibru. Ca atare, dezechilibrul (ruptura) este anterioară căderii.
Ultima oară modificat 14 Feb 2012, 17:16 de către Marcus89, modificat 1 dată în total.

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde celprost » 14 Feb 2012, 14:59

Altfel spus, voința a acționat în lipsa rațiunii (a etapelor ce se impuneau) și disconsiderând glasul conștiinței (care trebuia să echilibreze situația), dar cu toate aceste intenția era să asculte, deci "nu se pune". Am înțeles bine?
PS: nu sunt fiul tău...
celprost spune: destul de bine, cu o mica corectie. Intentia era indumnezeirea, care e buna pentru ca asta e scopul final al omului. Dar "graba" a stricat totul. E adevarat ca a fost si imboldita. Dar ascultarea trebuia sa fie mai tare decat graba si dorinta.
Și grabă indică lipa cui? Nu cumva a unui element, și anume raționamentului, sau cel puțin existența unui raționament greșit. Oricum privești situația, există o lipsă de echilibru. Ca atare, dezechilibrul (ruptura) este anterioară căderii.
celprost spune: nu, graba, in acest caz, indica stadiul de copilarie in care se gaseau din p.d.v. duhovnicesc protoparintii. La un om matur indica exact ceea ce ai spus. Dar aici e vorba de maturitate duhovniceasca, nu de cea fireasca, omeneasca. Adam si Eva trebuiau sa creasca duhovniceste pana la statura de induhovnicire si chiar de indumnezeire. Deci telul indumnezeirii era bun, doar ca metoda sau mijlocul ales nu era cel bun. Sigur, se poate discuta daca Dumnezeu stia rezultatul, de ce a permis totusi testul? Dar asta e cu totul alt subiect si e fffff subtire.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Marcus89

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde Marcus89 » 14 Feb 2012, 17:14

celprost spune: nu, graba, in acest caz, indica stadiul de copilarie in care se gaseau din p.d.v. duhovnicesc protoparintii. La un om matur indica exact ceea ce ai spus. Dar aici e vorba de maturitate duhovniceasca, nu de cea fireasca, omeneasca. Adam si Eva trebuiau sa creasca duhovniceste pana la statura de induhovnicire si chiar de indumnezeire. Deci telul indumnezeirii era bun, doar ca metoda sau mijlocul ales nu era cel bun. Sigur, se poate discuta daca Dumnezeu stia rezultatul, de ce a permis totusi testul? Dar asta e cu totul alt subiect si e fffff subtire.
Ce bine, văd că ști cum să folosești un argument gen: "no true scotsman" în favoarea ta. Te aplaud domnule celprost. :x2

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde maria_andreea » 17 Mar 2012, 14:01

Am găsit la pr Arsenie Boca acestea:
Căderea firii în ispită e totuna cu o sfărâmare, care l-a făcut pe om bucăţi:
1. Mintea i-a fost amăgită de mândrie şi slavă deşartă, crezând ispititorului, că va fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul;
2. Simţirea sau dragostea i s-a întors spre trup, care s-a aprins de pofta pătimaşă;
3. Voinţa sau iuţimea s-au întors în spaimă şi ruşine şi văzându-se gol s-a ascuns de Dumnezeu.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

OLGA

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde OLGA » 18 Mar 2012, 14:08

celprost spune: mintea omului inainte de cadere era unitara. Ratiunea, sentimentele si vointa conlucrau strans unite si ascultau de glasul constiintei. Dupa cadere mintea omului s-a rupt in trei bucati ce trag fiecare in alta parte, iar glasul constiintei a fost astupat de pacate. Ratiunea lucreaza fara de sentimente, sentimentele si ele nu mai sunt coordonate de ratiune, iar vointa a luat-o razana spargandu-se in puzderie de dorinte, care mai de care mai fistichii si bizare. Mantuirea presupune si reunificarea mintii. Dar acest lucru nu e posibil decat sub actiunea puterii harului. De aceea se spune ca acolo unde mintea e adunata, acolo se afla si Hristos.
Dacă tot lucrau așa "strâns unite și ascultau de glasul conștiinței" de ce a mai "căzut"?... :lol:
El fiind şi Începutul şi Sfârşitul, înseamnă că tot ce este între Început şi Sfârşit este "cădere". Mintea omului este unitară şi la început şi la sfârşit. Dacă cineva crede că ea este mereu unitară, nu înseamnă că aşa şi este? Altfel de ce ar mai fi fericiţi cei care nu au văzut, dar au crezut? Doar nu pentru că ar fi crezut altceva decât adevărul. Poate că mereu e unitară, iar "căderea" este, de fapt, o etapă de facere a omului îndumnezeit.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Puterile sufletului

Mesaj necititde maria_andreea » 25 Iun 2012, 16:38

La Sf. Maxim Mărturisitorul puterile (facultăţile) sufletului sunt: partea POFTITOARE, IRASCIBILĂ şi RAŢIONALĂ. (Filocalia vol. 2, Ed. IBMO, pagina 106)
Eu ştiam de: minte (raţiune), iubire şi voinţă. Plus că le asociam cu învăţătura Sf. Ioan de Kronstadt dată semnificaţiei punctelor semnului Sf. Cruci: la minte, la piept (inimă) , la umeri (putere, voinţă).
Acum vreau să vă întreb ce se înţelege prin partea irascibilă ptr. că ptr. mine între partea irascibilă şi partea raţională nu este nicio diferenţă.

Off topic: Acum am observat că am început acest subiect şi la început am monologat :oops: . Îmi cer iertare pentru nerespectarea regulamentului :x1 . Doamne, ajută să nu-l mai încalc.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Caesar

Re: Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa

Mesaj necititde Caesar » 25 Iun 2012, 21:30

intrebarea mea e unde intra inima in ecuatia asta?daca gandurile rele ale mintii nu ne apartin ci vin de "afara" de la diavol atunci pentru ce mai suntem noi judecati pentru ele?si cine este cel dintai care permite ca acest lucru sa se intample si sa ni se trimita asemenea ganduri daca nu insusi Dumnezeu?

Off topic: ce-i lipseste lui Arsenie Boca ca sa fie sfant?
Ultima oară modificat 25 Iun 2012, 22:07 de către maria_andreea, modificat 1 dată în total.
Motiv: Vă rog nu trimiteţi 2 mesaje unul după celălalt ci e mai bine editaţi-l pe primul. Mulţumesc!


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 11 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron