Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra
Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 08 Aug 2011, 21:30

Iubirea de semeni este un cuvant tainic. Iubirea adevarata de semeni e scrisa in inimile noastre prin credinta de chiar degetul lui Dumnezeu.
Atunci vom putea sa plangem si sa suferim cand vedem pe orice semen al nostru, fie el bogat sau sarac, fie el de ce natie o fi, fie el potrivnic sau prieten, deci, cand il vedem suferind. Si vom face asta fara sa stam sa analizam de ce este sarac, judecandu-i greselile care l-au facut sa ajunga sarac; de ce este bolnav, judecandu-i greselile care l-au facut sa ajunga bolnav; de ce si-a pierdut casa judecandu-i greselile care l-au dus sa isi piarda casa, de ce...., de ce....., de ce......, . Si de ar fi doar atat.

Acesta este semnul iubirii de semeni adevarata. Cand vom iubi neconditionat orice semen si vom putea sa plangem si sa suferim impreuna cu plansul si suferinta semenilor fara intrebari si judecari atunci iubim cu adevarat. Fara acest semn suntem fatarnici. Sa luam aminte sa nu cadem in plasa vrasmasului.

Dar chiar daca vedem in jurul nostru mii de fatarnici in iubire asta nu ne opreste pe noi sa iubim. Sa facem faptele iubirii si sa rugam pe Domnul sa ne scrie in inimi iubirea cea adevarata.

De aici pleaca totul. Iubind semenii cu iubirea cea adevarata data de Domnul vom putea sa fim tot: rabdatori, blanzi, odihnitori si ajutatori semenilor nostri.

"8. Şi zise fratele: Fiindcă ai zis, Părinte, că trebuie să, punem iubirea faţă de tot omul mai presus decât toate cele văzute şi decât trupul nostru însuşi, cum pot să iubesc pe cel ce mă urăşte pe mine şi se întoarce de la mine? Şi cum pot să-l iubesc dacă mă pizmuieşte şi mă înţeapă cu ocări şi îmi întinde vicleşuguri şi îmi pregăteşte curse? Mi se pare, Părinte, că acest lucru este prin fire cu neputinţă, însăşi supărarea silindu-ne în chip firesc să ocolim pe cel ce ne-a supărat. Răspunse bătrânul: Târâtoarelor şi fiarelor, purtate încolo şi încoace de fire, le este întradevăr cu neputinţă să nu se ferească de cel ce le aduce
durere. Dar celor făcuţi după chipul lui Dumnezeu şi cârmuiţi de raţiune şi învredniciţi de cunoaşterea lui Dumnezeu, care au primit legea de la El, le este cu putinţă să nu ocolească pe cei ce-i supără şi să iubească pe cei ce-i urăsc. De aceea şi Domnul spunând: «Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi...» şi celelalte, nu le-a poruncit ca pe nişte lucruri cu neputinţă, ci ca pe unele cu putinţă. Căci altfel nu ar pedepsi pe cel ce calcă această poruncă. Şi însuşi Domnul ne arată aceasta prin fapte, ca şi ucenicii Lui, care toţi s-au străduit pentru iubirea aproapelui până la moarte şi s-au rugat cu căldură pentru cei ce i-au ucis pe ei. Noi nu putem să iubim pe cei ce ne urăsc, fiindcă suntem iubitori de materie şi de
plăcere şi le punem acestea mai presus de poruncă. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc, fiind mai răi ca fiarele şi târâtoarele. De aceea, neputând păşi pe urmele lui Dumnezeu, nu putem cunoaşte nici scopul Lui, ca să primim puterea." - Cuvant ascetic - Filocalia Vol.II Sfantul Maxim Marturisitorul
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde maria_andreea » 10 Aug 2011, 10:10

Nimic bun nu putem face fără Dumnezeu, aşa cum a spus. Orice creştin pentru a se mântui trebuie să împlinească şi această poruncă, cum însă se poat întreba mulţi. Răspunsul e simplu, aidoma Sf. Siluan să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze în inimile noastre. Noi să recunoaştem că nu putem împlini porunca şi să-i cerem Lui ajutor, atunci încet, încet Duhul Sfânt ne va învăţa iubirea de semeni. Atâta vreme cât nu avem o credinţă lucrătoare suntem de dinafara multor taine...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Nika
Mesaje:13
Membru din:30 Iul 2011, 19:26
Confesiune:ortodox

Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde Nika » 15 Sep 2011, 02:38

Şi dacă iubeşti pe aproapele mai mult decât pe tine însuti atunci ce se întâmplă? Se încalcă această poruncă? E permis acest lucru? :x4 :)
Cu dragoste în Iisus Hristos Domnul nostru!

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde maria_andreea » 15 Sep 2011, 16:30

Şi dacă iubeşti pe aproapele mai mult decât pe tine însuti atunci ce se întâmplă? Se încalcă această poruncă? E permis acest lucru?
Şi eu mă gândesc la lucrul ăsta de ceva timp, dar cred că această poruncă e desăvârşită şi nu are nevoie de "corectări". Dacă noi ne-am iubi pe noi aşa cum cere Dumnezeu şi am face acelaşi lucru pentru aproapele cred că nu ne-ar mai lipsi nimic. Dar oare ne iubim noi aşa cum îi este Lui Dumnezeu plăcut !?

Cred că omul care se iubeşte pe sine va depune tot efortul său să dobândească o viaţă curată, fericită, în comuniune cu Dumnezeu şi ceilalţi, iar în acest sens va acţiona mereu. Dorindu-i acelaşi lucru aproapelui, acţionând totodată în această direcţie, cred că îi oferă totul, ne-mai-fiind loc pt mai mult, pt că o viaţă curată în Hristos umple toate lipsurile.Dacă ni se pare că îl iubim mai mult pe aproapele înseamnă că nu ştim ce e iubirea din poruncă...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 19 Sep 2011, 08:47

Eu simt aici lucrurile un pic altfel.
Eu zic ca nici nu trebuie sa analizam cat de mult iubesc pe ceilalti in raport cu iubirea de sine.
Daca pentru mine fac cele necesare existentei fara sa exagerez cu nimic, de pilda, hrana, curatenie, respectand sufletul si trupul, eu zic ca iubirea noastra trebuie sa se reverse asupra aproapelui.
Eu zic ca iubirea de sine se refera de fapt la stima de sine, fara urma de egoism sau orgoliu.
Adica: nu ma las in delasare in ceea ce priveste trupul si sufletul meu, sub toate aspectele, dar nici nu cad in mandrie sau orgoliu exagerand.

Privind sub acest aspect cum sa intelegem altfel exemplele parintilor sfinti?
Am citit ca in Sfantul Munte sunt pustnici care nu pun pret pe trup de loc, ci doar ii dau ce trebuie sa lucreze, sa existe, atentia fiind pe suflet. Si astfel este de pilda un parinte batran care statea atat de mult in picioare la rugaciune incat curgea sangele din talpile lui si si le infasura in carpe (Flori din gradina Maicii Domnului - Paisie Aghioratul)
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde maria_andreea » 25 Sep 2011, 21:10

Am găsit la Debbie Hall o formulare concisă faţă de acest subiect: cultivarea iubirii de sine în aşa fel încât, ulterior, aceasta să permită şi iubirea celorlalţi.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

valercosma
Mesaje:63
Membru din:16 Apr 2011, 12:05
Confesiune:ortodox

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde valercosma » 26 Sep 2011, 20:32

Gabriel Liiceanu spunea despre Cioran: "iubirea lui Cioran pentru oameni se vede in faptul ca i-a insultat cu stil", noi cei de azi cunoastem frumusetea cuvintelor, le folosim si ramanem la ele, nu putem trece dincolo de cuvinte.Cei care iubesc neconditionat pe semenii lor sunt din ce in ce mai putini, si in aceasta sta marea drama a acestor timpuri.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 26 Sep 2011, 21:53

Am stat zilele acestea si m-am gandit la aceasta porunca.
O fraza, de a ta Maria Andreea mi-a atras atentia.
"Dacă ni se pare că îl iubim mai mult pe aproapele înseamnă că nu ştim ce e iubirea din poruncă...[*]"
M-am gandit mult la aceasta fraza a ta si la porunca Domnului. M-am analizat pe mine si toata viata mea. Si am inteles.

Fara Dumnezeu nimic bun nu iese din faptele noastre. Daca Duhul Sfant nu ne poarta gandurile, daca nu Il lasam sa lucreze in inima noastra, cum spune Sfantul Siluan Atonitul, atunci iubirea ce incercam sa o aratam iese stramba.
Nu ne ramane decat sa recunoastem neputinta si sa cerem Domnului sa ne invete iubirea de aproapele.

Domnul zice: iubeste apropele ca pe tine insuti.

Daca pentru iubirea aproapelui avem nevoie sa fim invatati de Domnul, oare nu cumva si pentru iubirea de sine trebuie ca tot pe mainile Domnului sa ne lasam, sa ne invete?
Oare nu cumva iubirea de sine ce o stim nu o stim bine?
Ca Domnul asa zice: sa iubim semenii ca pe noi insine.
Oare nu cumva noi ne iubim pe noi gresit? Nu cumva iubirea de noi este stramba? Nu cumva este egoista? Nu cumva este mandra? Nu cumva este partinitoare? Nu cumva este orgolioasa?
Cum ne este iubirea de sine asa ne este si iubirea de aproape.

Ceea ce este de remarcat si de tinut minte este comparatia din porunca.

Sa ne iubim semenii CA pe noi insine.

Daca ni se pare ca iubim semenii mai mult decat pe noi insine inseamna ca nu cunoastem iubirea din porunca.
Si sa nu uitam ca porunca este desavarsita.

"36. Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
37. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
38. Aceasta este marea si intaia porunca.
39. Iar a doua la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
40. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii." Mat. Cap.22

Nu cumva daca credem sau aratam ca iubim mai mult aproapele avem oarecare duh de mandrie si slava desarta?
Nu vom zice noi: uite Doamne cate fac eu pentru oameni, uite Doamne ca mie nu imi fac nimic, mai mult fac lor. uite Doamne ce inima buna am , sunt buna, dau totul oamenilor si mie nu imi pastrez nimic. Uite Doamne oamenii imi multumesc si se bucura de ajutorul meu, de bunatatea mea de iubirea mea, sau chiar oamenilor: vedeti dar cate fac eu pentru voi?

Daca cu adevarat respectam prima porunca , marea si intaia porunca atunci vom simti si noi iubirea lui Dumnezeu.
Si apoi prin Duhul Sfant vom invata cum sa ne iubim pe noi ca sa stim cum sa iubim aproapele.
Si vom incepe sa facem toate cele placute de Dumnezeu. Ne vom curati sufletul si mintea, vom face faptele bune din iubire de Dumnezeu, si vom dori cu adevarat asta si aproapelui nostru. Si vom ajunge sa iubim aproapele nostru ca pe noi insine curat si bineplacut lui Dumnezeu.

Daca cumva iubim aproapele mai putin decat pe noi insine atunci suntem egoisti, suntem mandrii, suntem orgoliosi.

Taina aceasta a iubirii este desavarsita. Trebuie sa ducem aceasta ecuatie de iubire de sine si in egala masura de aproapele, la desavarsire. Si aceasta ,este foarte greu.
Pentru ca unii pozitioneaza aceasta ecuatie pe prima treapta a scarii spre Dumnezeu prin faptele sale. Altii se nevoiesc un pic si urca o treapta. Altii urca doua trepte. Altii nu au urcat de loc si considera ca sunt in varf. Altii sunt in varf si nici nu stiu. Acestia sunt sfintii.

Oare noi unde ne aflam cu ecuatia noastra de iubire?

Iata ca daca Domnul a folosit iubirea de noi insine ca si comparatie cum sa iubim aproapele, de buna seama ca iubirea de sine este foarte importanta.

Si atunci e absolut necesar sa ma gandesc cand iubirea de sine este pacat.
Cand ajung sa ma iubesc gresit? Cum deosebesc in faptele mele daca iubirea de sine este gresita si neplacuta lui Dumnezeu, ca sa indrept faptele si sa ajunga sa fie placuta lui Dumnezeu si astfel sa iubesc aproapele corect. Asa cum ii place lui Dumnezeu. Ca sa respect cum se cuvine porunca Lui.
Aceasta este intrebarea la care trebuie sa raspundem cu totii.

Fara sa vreau mintea mea pleaca la sfinti si la exemplul lor. Dar ce zic eu , pleaca la Iisus Hristos pe care trebuie sa il urmez.
Deci incep sa inteleg: curata patimile, alunga pacatele, plange neputinta, indreapta calea, caieste-te, pocaieste-te si plangi Domnului cerandu-i mila. Si pune nadejde la Dumnezeu. Tine mintea in iad si nu deznadajdui! -

imi spune un gand, ca numai asa vei invata sa te iubesti corect, respectand si iubind ceea ce Dumnezeu a facut: pe tine si pe aproapele tau.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 26 Sep 2011, 22:20

Mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu vom sti niciodata cum sa iubim.
Pentru ca daca eu nu sunt despatimita atunci si sentimentele mele nu sunt despatimite. Si am inteles de ce Sfintii nostri ne invata sa ne curatam de pacate, de ce ne invata sa ne rugam, sa tinem post, sa plangem, sa ne spovedim, sa cerem mila lui Dumnezeu. daca vom face toate astea atunci si iubirea se va schimba si din stramba va deveni dreapta.

Una din cele mai mari piedici ale unor oameni sa inceapa pocainta este tocmai aceasta: ca nu inteleg de ce sa se priveze de anumite lucuri ca sa se mantuie. Nu inteleg si spun ca Dumnezeu nu e drept. Si de aceea ratacesc. Nu inteleg de ce Dumnezeu a facut toate daca nu toate sunt bune.

Si asa am inteles ca daca eu nu sunt curata in suflet nici sentimentele mele nu sunt curate. Si sentimentele mele se indreapta spre mine si spre semeni. Si ranesc deopotriva.

de asemenea am inteles ca fara sa iti vezi propriile pacate nu poti sa iti dai seama ca gresesti nici cu tine nici cu semenii. Din clipa cand am inceput sa imi vad pacatele unul cate unul, mi-am dat seama de greseala in care traiam.

Si ca sa dau un exemplu micut de tot, banal, am sa povestesc cum am vazut ca eram egoista si ca trebuia sa arunc egoismul. pana nu vezi si nu simti ca esti egoist nu stii. Tu zici ca esti corect dar nu esti. Fireste ca numai Dumnezeu cu puterea Lui ne poate face sa vedem asta.
Era de Florii. ma intorceam fericita de la Biserica cu ramuri de maslin in mana, sfintite. eram asa bucuroasa, parca pluteam. In cale, chiar aproape de casa mi-a iesit o femeie, vorbea parca singura si mi-am zis: poate e nebuna. cand m-am apropiat s-a uitat la mine si mi-a zis: da-mi si mie cateva ramuri de maslin sfintite. Eu bucuroasa am desfacut doua ramurele si i le-am intins. iata , zic fac o fapta buna. Le-a luat si s-a uitat la ele lung, eu nu am stat in loc ci deja plecasem mai departe. Dar nu am facut cinci pasi ca sentimentul de bucurie ca daruisem cateva ramuri de maslin sfintite altcuiva, s-au preschimbat in tristete. Si cand am ajuns acasa deja intelesesem. Am simtit egoismul, am simtit in inima. Dadusem cele mai mici ramurele si doar doua. Ar fi trebuit sa le impart in asa fel incat eu sa nu ma intristez ca am ramas cu putine si ea sa nu se intristeze ca a primit putine. Si a fost din instinct nici macar nu ma gandisem. Atunci mi-am dat seama ca egoismul trebuia sa dispara din sufletul meu. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 28 Sep 2011, 10:49

Mi-a mai ramas in minte totusi o intrebare.
Cum ramane cu monahii, ascetii, sfintii stiuti si nestiuti? Ei care dau totul lumii uitand de sine? Ei care dau iubirea toata oamenilor?
Cum ramane cu parintele amintit mai sus de mine, despre care am citit in Flori din Gradina Maicii Domnului? ca el dadea rugaciune neintrerupta oamenilor, in picioare pana cand sangele curgea din ele?
M-am intrebat cum? Nu au ei mai multa iubire spre oameni decat spre ei insisi?
Am gasit un raspuns care asteapta o corectura daca trebuie din partea celor mai invatati.
Nu, nu au o iubire mai mare omeneasca. De ce? pentru ca:
Omul paseste spre sfintenie, se curata si cand se despatimeste si ajunge acolo sus, ca sfintii, atunci primeste iubire dumnezeiasca. Aceea este de la Dumnezeu si pe toata o rasfrang asupra oamenilor. Si atunci el se simte doar un pacatos si atat recunoscand ca ce primeste este tot de la Dumnezeu si deci trebuie sa dea tot spre oameni.
de aceea am citit ca sfintii se considera ultimii pacatosi. Sfantul Serafim spunea despre el insusi: sarmanul Serafim, Parintele Paisie: sunt pacatos. Am vazut un filmulet cu un pustnic din munti, din Romania care a spus: am avut rugaciunea dar am pierdut-o pentru netrebniciile mele. Se considera netrebnic . Si asa toti sfintii nostri dragi.

Iata ce am citit despre harismele Parintelui Paisie Aghioratul.
Harisma dragostei
Dintre toate harismele Cuviosului Paisie Aghioritul, cea care impresiona cel mai mult era dragostea lui – o dragoste arzatoare, dulce, atotputernica, dumnezeiasca, fara margini, fara sovaire si cu o desavarsita jertfire de sine. Aceasta dragoste izvora din launtrul sau si imbratisa, fara deosebire, cu aceeasi caldura pe cei buni si pe cei rai, pe prieteni si pe vrajmasi, pe cei cunoscuti lui si pe straini, pe ortodocsi si pe cei de alta credinta, pe oameni, animale, plante, dar mai presus de toate pe Dumnezeu. Aceasta nu era o dragoste omeneasca.
Numai Sfantul Duh poate naste o astfel de dragoste in inima omeneasca. Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 28 Sep 2011, 10:53

Mie , aceasta mica si pacatoasa fiinta, nu imi ramane decat sa tin timona dreapta sa nu cad in pacate, sa nu o inclin mai mult spre lume si sa ma slavesc si sa ma mandresc si nici sa nu o inclin mai mult spre mine si sa cad in egoism si rautate. Ca am iubire omeneasca.
Va rog, parinti, ma iertati si ma corectati de gresesc.
Doamne ajuta!
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde maria_andreea » 29 Sep 2011, 12:29

Aşa e "nora". Iubirea desăvârşită e izvor nesecat de iubire care ţâşneşte de la Izvorul Vieţii care este Dumnezeu, cu cât o împarţi cu ceilalţi cu atât ea se înmulţeşte însutit, infinit, niciodată nu seacă, niciodată nu contabilizează (nu mai pot da, pt că nu mai am, nu mai pot). Este de fapt împlinirea poruncii de a iubii pe Dumnezeu cu toată inima şi răspunsul: Dumnezeu ne dă iubire nesecată, pe care noi o împărtăşim cu ceilalţi şi defapt iubirea pt semen e iubirea Lui Dumnezeu pt mine (eu/inima mea topit/ă fiind pt Dumnezeu), deci eu nu am nimic decât pe Dumnezeu.
...dar, vai inimii care îndrăzneşte spre Cer nefiind îmbrăcat cu "dulama smerenie", cu Hristos!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 02 Oct 2011, 19:44

„Singurul lucru pentru care omul merită să trăiască şi care dă sens vieţii lui este iubirea. Iubirea omenească obişnuită se deosebeşte întru totul de iubirea dumnezeiască şi nu are aceleaşi însuşiri. Ea nu este decât o umbră palidă a iubirii dumnezeieşti. Atunci când iubirea se exprimă la nivel trupesc, ea nu este iubire, ci doar o mişcare a patimii din noi spre o altă persoană. Atât timp cât iubirea aceasta este stârnită de patima desfătării trupeşti şi a egoismului, ea ucide sufletul, făcându-l pe om neputincios în relaţia sa cu Dumnezeu, şi prin urmare şi cu semenii săi. Când în mintea şi în sufletul nostru ne formăm o imagine idealizată a iubirii, deoarece ea continuă să aibă ca temelie omul cel slab şi pătimaş, cădem într-o şi mai mare înşelare, care ne pustieşte duhul şi ne răneşte sufletul, încât cu greu aflăm vindecare. Noi aşteptăm de la semenii noştri o iubire desăvârşită şi puternică, lucru pe care nu suntem în stare să-l oferim celorlalţi. Iubirea omenească, aşa slabă cum este ea, păstrează ceva din caracterul jertfelnic al iubirii dumnezeieşti. Ea se dăruieşte pe sine până la capăt, trăieşte înlăuntrul fiinţei iubite, în jurul căreia îşi clădeşte întreaga fericire şi viaţă. Când omul o trădează, atunci iubirea aceasta omenească se năruie şi se pustieşte. Când dragostea noastră omenească s-a prefăcut în ruină şi suntem cu totul zdrobiţi, atunci se deschid înaintea noastră două căi posibile: să ne întoarcem cu această durere către Dumnezeu, pentru ca El să intre în viaţa noastră şi să lucreze înnoirea noastră, sau să rămânem în înşelarea născocirilor noastre omeneşti“, s-a exprimat părintele Zaharia Zaharou, care a continuat să amintească de cea de-a treia Persoană de care oamenii au nevoie în relaţiile dintre ei."

Arhim. Zaharia Zaharou, Manastirea Ioan Botezatorul, Essex Anglia, in conferinta din data de 29 sept. 2011 la Centrul de Conferinţe „Providenţa“ al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei conferinţa „Relaţiile între oameni în lumina relaţiei noastre personale cu Hristos“. Evenimentul a avut loc cu binecuvântarea şi în prezenţa Înalt Preasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 02 Oct 2011, 21:14

Aşa e "nora". Iubirea desăvârşită e izvor nesecat de iubire care ţâşneşte de la Izvorul Vieţii care este Dumnezeu, cu cât o împarţi cu ceilalţi cu atât ea se înmulţeşte însutit, infinit, niciodată nu seacă, niciodată nu contabilizează (nu mai pot da, pt că nu mai am, nu mai pot). Este de fapt împlinirea poruncii de a iubii pe Dumnezeu cu toată inima şi răspunsul: Dumnezeu ne dă iubire nesecată, pe care noi o împărtăşim cu ceilalţi şi defapt iubirea pt semen e iubirea Lui Dumnezeu pt mine (eu/inima mea topit/ă fiind pt Dumnezeu), deci eu nu am nimic decât pe Dumnezeu.
...dar, vai inimii care îndrăzneşte spre Cer nefiind îmbrăcat cu "dulama smerenie", cu Hristos!
Maria Andreea
Draga mea, fiecare pacatos trebuie sa puna nadejde la Dumnezeu. Asta este dorinta, chiar si a pacatosului, sa priveasca in Sus si sa isi doreasca sa ajunga sa fie demn de comuniunea cu Dumnezeu. Sigur, porneste de jos, de foarte de jos uneori, dar ochii trebuie sa fie indreptati in sus. Si sa nadajduiasca ca intr-o zi va avea si smerenia cu ajutorul lui Dumnezeu. Pana atunci trebuie sa invete sa dea iubirea lui cea omeneasca cu atentie ca sa nu cada in pacate.
Dumnezeu este bunatatea desavarsita, nu pedepseste pe cel ce cuteaza sa priveasca spre El. Chiar si daca inca nu a invatat sa paseasca in pasii smereniei. ca El stie ca noi suntem copilasi si acum invatam sa pasim: intai pasii bunatatii si nemaniei, apoi pasii milosteniei, si tot asa. El stie ca mai cadem, cum cad copiii mici in fund cand invata sa paseasca.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

OLGA

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde OLGA » 21 Oct 2011, 10:26

Ce e bine să fac atunci când aproapele se poartă cu mine ca şi când ar fi convins că imi face numai bine, chiar si când eu sunt convinsă că îmi face foarte rău? Să mă străduiesc să mă prefac că îmi place de el şi că mi-e bine, sau să îi spun cât pot de frumos că mă doare?

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde maria_andreea » 21 Oct 2011, 11:54

Ce e bine să fac atunci când aproapele se poartă cu mine ca şi când ar fi convins că imi face numai bine, chiar si când eu sunt convinsă că îmi face foarte rău? Să mă străduiesc să mă prefac că îmi place de el şi că mi-e bine, sau să îi spun cât pot de frumos că mă doare?
Oamenii sunt unici în felul lor de a fi. Unii au ajuns să nu mai trăiască pentru ei, pentru interesele lor imediate ci numai pentru Dumnezeu, de aceea şi atunci când sunt expuşi diferitelor experienţe cu cei din jur au o putere de acceptare a fiecăruia aşa cum e, extraordinară, dar asta nu înseamnă că tolerează răul celuilalt. Ei absorb, să spun aşa, energia rea a aproapelui şi încearcă să o convertească în bine, prin harul dat lor de Dumnezeu (un film extraordinar în acest sens este "Culoarul morţii"). Însă cei mai mulţi, fiind mai slabi, au nevoie să acţioneze, să rezolve un aspect prin comunicare, să ia o decizie. Deci, dacă consideri că trebuie, fă lucrul acesta fără teama că faci ceva rău. Mai bine pui lucrurile la punct acum cu un preţ mai mic, decât să aştepţi să se acumuleze supărarea a cărui preţ cine ştie cât/cum va fi. Adevăratul prieten este el care ştie să asculte/să ia în considerare şi nevoile/dorinţele celuilalt nu doar să se comunice/să pretindă.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde nora » 21 Oct 2011, 21:09

Ce e bine să fac atunci când aproapele se poartă cu mine ca şi când ar fi convins că imi face numai bine, chiar si când eu sunt convinsă că îmi face foarte rău? Să mă străduiesc să mă prefac că îmi place de el şi că mi-e bine, sau să îi spun cât pot de frumos că mă doare?
Problema ta, mie mi se pare ca merge in doua directii.
Se poate sa fie cum ai enuntat tu, si sa ai convingere buna si atunci cu siguranta ca vei avea si cele mai bune argumente si mijloace sa arati celuilalt ca greseste insa se prea poate sa fie si invers.
Se poate sa te inseli. El chiar sa iti faca numai bine si tu sa crezi ca se inseala si ca iti face foarte rau.
Va trebui sa analizezi de unde vine convingerea ta si daca are temei bun.

Pe prima varianta nu o mai discut ca a raspuns frumos maria_andreea insa la a doua varianta sa te gandesti.

Daca un om are o patima si persista in ea si cineva bun incearca prin comportare sa indrepte lucrurile , acel om va simti aceeasi durere ce vine din dorinta de a persista in pacat.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

OLGA

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde OLGA » 21 Oct 2011, 22:15

Acum sunt sigura ca nu trebuie sa ma straduiasca sa ma prefac orice ar fi si ca se se poate sa ne placa de cineva orice mar face. Va multumesc.

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde celprost » 13 Feb 2012, 15:20

Am găsit la Debbie Hall o formulare concisă faţă de acest subiect: cultivarea iubirii de sine în aşa fel încât, ulterior, aceasta să permită şi iubirea celorlalţi.
celprost spune: exista o singura sursa a iubirii: Dumnezeu. Dumnezeu daruieste iubire benevol, asa cum daruieste soarele si ploaia si peste cei buni si peste cei rai. Problema e ca omul pacatos o intineaza sau, chiar mai mult, o perverteste in iubire de sine. Iubirea lui Dumnezeu se revarsa peste lume. Din cauza asta si cei necredinciosi pot iubi si pot face chiar bine. Sigur, nu o fac statornic si nici cu credinta in Dumnezeu. Harul este cel ce daruieste masiv iubirea cea curata. Dar omul nu trebuie sa stea pasiv pana cand harul ii va darui iubirea cea curata. El trebuie sa exerseze cu iubirea proprie, chiar intinata, asa cum e, dar sa se straduiasca sa o faca cat mai dezinteresat. E la fel ca si cu rugaciunea. Pana ajungi la rugaciunea curata o exersezi pe cea care o ai si Dumnezeu, vazandu-ti straduinta, iti va darui pe cea curata. Asa e si cu iubirea. Vazand nevointa ta cu iubirea cazuta si interesul tau pentru a ajuta pe aproapele, Dumnezeu se va milostivi de tine si iti va darui o iubire curata.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iubeste aproapele ca pe tine insuti

Mesaj necititde maria_andreea » 14 Feb 2012, 10:58

exista o singura sursa a iubirii: Dumnezeu. Dumnezeu daruieste iubire benevol, asa cum daruieste soarele si ploaia si peste cei buni si peste cei rai. Problema e ca omul pacatos o intineaza sau, chiar mai mult, o perverteste in iubire de sine. Iubirea lui Dumnezeu se revarsa peste lume. Din cauza asta si cei necredinciosi pot iubi si pot face chiar bine. Sigur, nu o fac statornic si nici cu credinta in Dumnezeu. Harul este cel ce daruieste masiv iubirea cea curata. Dar omul nu trebuie sa stea pasiv pana cand harul ii va darui iubirea cea curata. El trebuie sa exerseze cu iubirea proprie, chiar intinata, asa cum e, dar sa se straduiasca sa o faca cat mai dezinteresat. E la fel ca si cu rugaciunea. Pana ajungi la rugaciunea curata o exersezi pe cea care o ai si Dumnezeu, vazandu-ti straduinta, iti va darui pe cea curata. Asa e si cu iubirea. Vazand nevointa ta cu iubirea cazuta si interesul tau pentru a ajuta pe aproapele, Dumnezeu se va milostivi de tine si iti va darui o iubire curata.
Total de acord, deci iubirea aproapelui este defapt iubirea Lui Dumnezu revărsată în lume, dăruită mie pe care eu la rândul meu nu o păstrez pt mine, nu o întinez şi nu o transform în iubire de sine ci o dau mai departe aproapelui. Frumos şi simplu :) .
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 16 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX