Despre constiinta...

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul
Despre constiinta...

Mesaj necititde ddc » 05 Dec 2011, 20:50

Ce este constiinta?Ce inseamna a avea o constiinta pe placul lui Dumnezeu?

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 06 Dec 2011, 07:59

Constiinta (morala) sau constienta?

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde maria_andreea » 06 Dec 2011, 12:47

Ce este constiinta?Ce inseamna a avea o constiinta pe placul lui Dumnezeu?
Abia aştept să văd ce o să vă răpsundă şi dl "esenin"...
Până atunci o să răspund cu nişte învăţături ale părintelui Arsenie Boca despre chemarea lăuntrică prin glasul conştiinţei, din care se pot desprinde mai multe aspecte.
Chemarea conştiinţei este o chemare lăuntrică, interioară, pe care o simţi întru tine. E un grai tăcut, o chemare lină, pe care o auzi sau o înţelegi că vine dinlăuntru, dar totuşi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. Însuşi cuvântul conştiinţă înseamnă a şti împreună la fel oarece. Iar cei ce ştiu împreună la fel sunt doi: Dumnezeu şi omul. Prin urmare, cugetul sau conştiinţa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om, şi acelaşi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum îl văd, aşa mă vede - aşa simt că mă vede - vedere deodată dinspre două părţi.
Patimile, reaua voinţă şi peste tot păcatele, dar mai ales nebăgarea în seamă a acestui glas, îngrămădesc nişte valuri peste ochiul acesta, nişte solzi care-i sting graiul, încât abia se mai aude, iar atunci şi Dumnezeu se stinge din ochiul nostru, încât ne pare că nici nu mai este Dumnezeu. Pentru păcatele noastre, capătul nostru omenesc al conştiinţei s-a îmbolnăvit. Înţelegem, prin urmare, cum se face că S-a întunecat Dumnezeu aşa de tare în ochii păcătoşilor, încât aceştia cred că sunt de bună credinţă în răutatea necredinţei care i-a cuprins.
Glasul conştiinţei însă, fiind şi capătul lui Dumnezeu din fiii Săi, nu are să poată fi mereu înăbuşit toată vrmea vieţii noastre pământeşti. Odată şi odată începe să strige la noi, pârându-ne înaintea lui Dumnezeu şi înaintea noastră de toate fărădelegile făcute; iar dacă nu ne împăcăm cu pârâşul acesta, câtă vreme suntem cu el pe cale, drumeţi prin viaţa aceasta, avem cuvântul lui Dumnezeu, că El va asculta pâra şi-i va da dreptate, şi ne va băga în chinurile iadului.
Sunt oameni care s-au învechit în rele nevrând să ştie de Dumnezeu şi, mai către capătul zilelor, când îndărătnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o răbufnire năprasnică a conştiinţei lor bolnave, rupând toate zăgazurile fărădelegilor şi azvârlindu-le pe toate în faţă, încât şi somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit şi mintea. Căci cu adevărat a fugit mintea omului care o viaţă întreagă nu face altceva decât să lepede glasul conştiinţei. De aceea nu vrea Dumnezeu să ieşi din viaţa aceasta fără să şti şi tu, că ţi-ai omorât sfătuitorul cel mai bun ce-l aveai la îndemână pretutindeni, şi nu te lasă să pleci fără să vezi încă de aici, unde te vei duce. Odată vede fiecare, vrând nevrând, ceea ce trebuia, prin credinţă să vadă întotdeauna.
O conştiinţă plăcută, spun, o viaţă plăcută trăită în smerenie, curăţie, pocăinţă, împlinind după putinţă binele şi veghind ca nimic rău (gând) să nu intre în sufletul nostru.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 06 Dec 2011, 14:32

Pai eu sunt de acord cu ce spune Pr. Arsenie Boca, atata doar ca as schimba ”Dumnezeu” cu ”Christos”, ca asa ne invata sf. Pavel. In fine ...ca asa ne invata el si ca sunt si eu de acord cu asta. (el neavand nevoie de acordul meu....) Inseamna deci ”a fi moral”. Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?

De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?

Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.

Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau ?

Care este solutia?

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde maria_andreea » 06 Dec 2011, 16:45

Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?
Cele puse în discuţie mă duc cu gândul la aplicarea legii vechi cum ar fi prezentarea femeii care păcătuise lui Iisus de către evrei pentru a fi ucisă cu pietre. Soluţia pe care a dat-o Iisus fiind deci "moral în baza vocii conştiinţei mele".
Noi ne ghidăm după legea nouă cea care o completează pe cea veche punând înainte de toate iubirea: cu toată fiinţa pentru Dumnezeu şi ca pe noi înşine pentru semeni.Iar când aceasta, iubirea, este pusă la temelie toate neclarităţile dispar şi moralitatea capătă noi dimensiuni depăşind graniţele înguste ale legii scrise pentru că de cele mai multe ori conform legii scrise/vechi nici binele nu trebuie făcut dacă nu se încadrează "în cerinţe" (ex. interzicerea de a vindeca în zi de sâmbătă, pură făţărnicie, ipocrizie).
De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
Este imposibil. Dacă vă îndrăgostiţi cu dragoste curată înseamnă că aţi pus la temelia dragostei pe Hristos, iar această dragoste curată izvorăşte pentru toţi, nu doar pentru una, inclusiv pentru actuala soţie căci şi ea este chipul lui Hristos, de aceea spun că este greşit exemplul dat.
Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.
1.Dacă ai fi iubit pe Dumnezeu cu toată fiinţa nu ai mai fi sărac. Deci nici acest exemplu nu stă în picioare.
2. Dacă decizi să furi şi tu te faci prieten cu nedreptaea şi aceasta se va amplifica nu va scădea, mai înţelept ar fi fost să duci măsuri de diminuare a poverii fiscale ;) .
Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau ?
E bine. Pentru că s-a pus înainte de toate iubirea/mila pentru sărac şi nu alt sentiment de ură, invidie sau altul. Deci prin această situaţie binele, comuniunea, iubirea a crescut, iar bogatul nu a fost nedreptăţit pentru că defapt o parte din ce avea i se cuvenea şi săracului în baza iubirii şi a statutului de fii ai aceluiaşi Tată pe care haiducul a adus-o (iubirea) la fiinţă.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde ddc » 06 Dec 2011, 19:05

Constiinta (morala) sau constienta?
Ambele.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde dimitrie » 07 Dec 2011, 01:05

Pai eu sunt de acord cu ce spune Pr. Arsenie Boca, atata doar ca as schimba ”Dumnezeu” cu ”Christos”, ca asa ne invata sf. Pavel. In fine ...ca asa ne invata el si ca sunt si eu de acord cu asta. (el neavand nevoie de acordul meu....) Inseamna deci ”a fi moral”. Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?

De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie.
Dvs. nu sunteţi prins în schema BO ca să fiţi legat prin Taina Cununiei; căci doar pentru ortodocşi unirea făcută atunci între bărbat şi femeie este o legătură cu consecinţe înaintea lui Dumnezeu:
Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Ef.5:32
In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
E o discuţie sterilă. Expuneţi o chestiune care este ori fără suport real - căci contradicţie între conştiinţă şi legea morală nu există, ori un caz particular şi trebuie discutat şi soluţionat tot în particular. Însă, repet: cazul este discutabil doar când vorbim de ortodocşi, indiferent dacă unirea lor este sau nu este binecuvântată de Biserică; atunci ştim precis cum stau lucrurile, iar motivul invocat de dvs. (căsătorie fără dragoste) nu are nici o relevanţă at.când lucrurile s-au petrecut cf.Ef.5:32.
Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.
Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau
Care este solutia?
- Psalmul 124
1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
2.Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.
3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.
4. Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;
5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

-Matei 7
7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

-Matei 6
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
Nu sunt vorbe doar, ci realitatea. Dacă sunt probleme şi credem în El, apoi trebuie să vedem unde greşim că El este izvorul doar al binelui. Însă la ce-I puneţi în cârcă, d-le esenin, nu m-ar mira....
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 07 Dec 2011, 17:04

Pr. Dimitrie,
Sunt casatorit pe ortodoxeste, si am facut cununia cu toata seriozitatea si m-am angajat in fata lui Dumnezeu, ca si domnia-voastra! ”Heterodox” nu inseamna ca respingi cu totul „schema”, cum ziceti. Pentru unele fapte ale vietii, o iau foarte in serios. De pilda sunt nas de copil ortodox (dar si de copil catolic, e adevarat). Dar sa ma inchin la moaste, NU! (Asta ca sa aveti si un exemplu invers). Si....acuma....daca popa a binevoit sa ma cunune, tot stiind cum sunt (m-am certat adesea cu el) banuiesc ca sunt si eu prins in „schema”. O sa mor in curand, si TOT pe ortodoxeste o sa ma inmormanteze. Stiti, in Franta, (la noi mai rar) sunt o groaza de comunisti (atei) catolici. Nu asa...„pentru orice eventualitate” ci pentru ca gasesc ca in comunism este un pic de crestinism si invers. Eu nu sunt comunist, dar si eu gasesc ca cateva dintre lucrurile in care cred se regasesc in ortodoxie.

E o discuţie sterilă. Expuneţi o chestiune care este ori fără suport real - căci contradicţie între conştiinţă şi legea morală nu există, ori un caz particular şi trebuie discutat şi soluţionat tot în particular. Însă, repet: cazul este discutabil doar când vorbim de ortodocşi, indiferent dacă unirea lor este sau nu este binecuvântată de Biserică; atunci ştim precis cum stau lucrurile, iar motivul invocat de dvs. (căsătorie fără dragoste) nu are nici o relevanţă at.când lucrurile s-au petrecut cf.Ef.5:32.

Ei asta e! CUM SA FIE FAA SUPPORT REAL? Se intampla in mii de cazuri! Mii, zeci de mii de ortodocsi cad in dilema asta. Motivul „casatorie fara dragoste” nu este batut in cuie. Puteti lua alt motiv: „casatorie unde dragostea s-a topit”. Aveam cazul unei doamne chiar aici, pe forum. In fine, cazul este valabil ca problema de constiinta si la catolici, si chiar si la atei. Si ateii se SIMT legati de cununie, chiar daca au facut-o ”ca sa fie”.

- Psalmul 124
1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
2.Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.
3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.
4. Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;
5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!....etc....Nu sunt vorbe doar, ci realitatea. Dacă sunt probleme şi credem în El, apoi trebuie să vedem unde greşim că El este izvorul doar al binelui. Însă la ce-I puneţi în cârcă, d-le esenin, nu m-ar mira....


Pai atunci nu ne intelegem . Eu nu-i pun lui Dumnezu in carca, ci conceptiei pe care vreti s-o impuneti despre El. Eu va reprosam ca falsificati textul scripturii, si inca nu mi-ati aratat cu NU il falsificati, in acel loc, cel putin (mai sunt si altele, la fel, ramase suspendate in diverse discutii, pentru ca nu aveti un raspuns fara fisura.) Problema este de fapt ca vorbiti in numele lui Dumnezeu, ca va identificati adesea cu El - ceea ce va rog sa ma iertati, devine foarte usor blasfemie. Cereti-mi exemple si vi le dau, trebuie doar sa caut in discutiile anterioare.

Acuma raspuns la citate. Simone Weil, o evreica catolica, avea obiceiul sa-si dea singura contra-argumente la fiecare afirmatie proprie. Stiti, presupun, ca se pot gasi argumenta scripturistice impotriva a ceea ce ati citat. Dar ma intreb daca trebuie argumente scripturistice. Oare nu ne ajunge viata pe care o traim, ca sa vedem ca cel bun si credincios sufera, ca cei rai se instapanesc peste lume? Toata tara asta sufera ACUM aceste fapte. Aveti o specie ciudata de idealism, nu mai vedeti realitatea. Oamenii mor de foame, batranii, cel putin, biserica a devenit ultima lor speranta, si dumneavoastra ii asigurati ca chiar daca ar fii rai, Tatal tot o sa le dea. Doar sa ceara. Pai ei cer! altceva nici nu mai stiu sa faca.

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde ddc » 07 Dec 2011, 17:06

Cum identificam glasul constiintei?De unde stim ca, constiinta ne vorbeste si ca ceea ce ni se "vorbeste" este adevarat?Ce inseamna sa ai o constiinta curata?Exista nivele ale constiintei?

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde ddc » 07 Dec 2011, 17:24

Acuma marea discutie, pe care am mai intepat-o odata cu Ioan Cr, care vad ca a disparut, este: ”Sunt moral in baza vocii constiintei mele, care intr-adevar este a lui Christos, si care vine din interiorul meu, (cand vine, fireste; se observa usor ca nu vine la toti) - sau sunt moral in baza poruncii exterioare a lui Dumnezeu-Yahve (care vine din exteriorul meu) ?
Cele puse în discuţie mă duc cu gândul la aplicarea legii vechi cum ar fi prezentarea femeii care păcătuise lui Iisus de către evrei pentru a fi ucisă cu pietre. Soluţia pe care a dat-o Iisus fiind deci "moral în baza vocii conştiinţei mele".
Noi ne ghidăm după legea nouă cea care o completează pe cea veche punând înainte de toate iubirea: cu toată fiinţa pentru Dumnezeu şi ca pe noi înşine pentru semeni.Iar când aceasta, iubirea, este pusă la temelie toate neclarităţile dispar şi moralitatea capătă noi dimensiuni depăşind graniţele înguste ale legii scrise pentru că de cele mai multe ori conform legii scrise/vechi nici binele nu trebuie făcut dacă nu se încadrează "în cerinţe" (ex. interzicerea de a vindeca în zi de sâmbătă, pură făţărnicie, ipocrizie).
De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
Este imposibil. Dacă vă îndrăgostiţi cu dragoste curată înseamnă că aţi pus la temelia dragostei pe Hristos, iar această dragoste curată izvorăşte pentru toţi, nu doar pentru una, inclusiv pentru actuala soţie căci şi ea este chipul lui Hristos, de aceea spun că este greşit exemplul dat.
Alta: sunt sarac pentru ca statul imi fura tot ce castig prin impozite. Atunci decid sa il fur si eu pe el (pe stat) Nu mai platesc impozitul sau vand fara factura, pe sub mana.
1.Dacă ai fi iubit pe Dumnezeu cu toată fiinţa nu ai mai fi sărac. Deci nici acest exemplu nu stă în picioare.
2. Dacă decizi să furi şi tu te faci prieten cu nedreptaea şi aceasta se va amplifica nu va scădea, mai înţelept ar fi fost să duci măsuri de diminuare a poverii fiscale ;) .
Am dat mai inainte exemplul cu haiducul care fura de la bogat ca sa dea la sarac. E bine ? E rau ?
E bine. Pentru că s-a pus înainte de toate iubirea/mila pentru sărac şi nu alt sentiment de ură, invidie sau altul. Deci prin această situaţie binele, comuniunea, iubirea a crescut, iar bogatul nu a fost nedreptăţit pentru că defapt o parte din ce avea i se cuvenea şi săracului în baza iubirii şi a statutului de fii ai aceluiaşi Tată pe care haiducul a adus-o (iubirea) la fiinţă.
Care trebuie sa fie etalonul moralitatii pentru noi?Dupa ce sa "imitam" moralitatea? Daca glasul constiintei noastre nu este bun?

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde ddc » 07 Dec 2011, 17:27

nu e moral nici bine a fura chiar si de la bogat si a da la sarac... e chiar imoral.. exista alte solutii : munceste si da din truda da saracului, cere/b] de la altcineva...

Veronika
Mesaje:135
Membru din:05 Sep 2010, 23:00
Confesiune:ortodox
Preocupări:biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate:Chişinău

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde Veronika » 07 Dec 2011, 17:34

Despre acest subiect a scris şi explicat foarte limpede părintele Emilianos în cartea "Cuvinte ascetice" (carte roşie ), chiar azi am citit despre conştiinţă. Aş răspunde cu plăcere în cîteva cuvinte, dar mă iertaţi, la moment nu despun de timp, dar cu prima ocazie dacă va fi ceva de completat am s-o fac cu plăcere.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 07 Dec 2011, 21:52

Cum nu sunt legat de nicio carte, doctrina samd, o sa va spun parerea mea. valoreaza cat valoreaza, oricum alta n-am. (Ma astept la alt val de acuze)

Intai raspunsul ptr DDC. Cum facem diferenta intre vocea dumnezeiasca si cea Christica. Imi bazez diferentierea prin aceea ca Dumnezeu ne-a dat niste porunci inainte de a se intrupa in om si altele dupa, un pic diferite.
Vocea dumnezeiasca este exterioara, cea christica (a constiintei) ne vorbeste din interiorul nostru.
Poruncile morale ale VT, pe care le avem acuma ca traditie si norma sociala, dar care au fost candva purtate de ”biserica” (includ aici si pe evreii VT) ne vin, toate de la Dumnezeul care inca nu se intrupase in om, n-avea experienta suferintei umane. Ele sunt si acum exterioare, desi multi oameni au interiorizat CATEVA dintre ele: ”sa nu ucizi” de pilda e resimtita ca inclinare caracterologica proprie de cei mai multi. Pentru ele avem norma bisericeasca, a legii laice, si aparat represiv, justitie....etc ale statului.

Cealalta ”voce” ne vine din noi insine: exemplu: pe vremuri casatoria din interes, ”aranjata” era ceva normal, era chiar o datorie. In ziua de azi foarte putini oameni mai accepta se se casatoreasca fara dragoste. Pornirea spre dragoste vine din sine, nu trebuie sa ne invete cineva. In societetile care inca traiesc dupa legea VT (Islamul de pilda) inca se practica casatoria aranjata si dragostea e mult mai putin importanta. E normal, caci ei nu au luat inca constiinta de Christos.

Deci asta ar fi un prim criteriu: de unde vine porunca: dinspre exterior sau dinspre interior.

Aici insa e un risc. Ceea ce ne vine din afara poarta marca diavolului, de foarte multe ori. De pilda azi a deveni o obligatie INTERIOARA sa fii bogat. Ori daca te uiti atent iti dai seama ca nu este decat o norma a acestei imparatii (”care nu este a Mea”) interiorizata. Dar oamenii se simt ”fraieri” daca n-au bani. Ori....”mai repede va trece o camila prin urechile acului decat un bogat in Rai”. E foarte valabil ptr „ortodocsii” de gen Becali. trebuie deci sa intelegem CE este „ego” si CE este ”EU” (ca in ”nu eu ci Christos in mine” - caci Christos ia incet incet locul eului, dar niciodata pe cel al ”ego” ului. Acesta nu apartine omului ci doar dracului).

Deci al doilea criteriu ar fi: incearca sa intelegi ce iti vine din lume (ego-ul) si ce inti vine din vointa ta cea mai adanca. Ultima este vocea Christica,

Stiu ca unora li se pare ca dorinta de bani-sex-putere...etc vine din eul lor, dar daca ar reflecta un pic ar vedea ca toate au fost invatate din afara.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 07 Dec 2011, 21:54

Maria andreea
remarcati deja la DDC o parere diferita de a dumneavoastra. Nu este deloc simplu. In porunca lui Dumnezeu se spune doar ”Sa nu furi” De la nimeni, nici de la bogati. Asa ca...este cu dus-intors.
ESTE CEVA DREPT DAR CARE INCALCA PORUNCA.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde Dionysie » 07 Dec 2011, 23:46

Noi ne ghidăm după legea nouă cea care o completează pe cea veche punând înainte de toate iubirea: cu toată fiinţa pentru Dumnezeu şi ca pe noi înşine pentru semeni. Iar când aceasta, iubirea, este pusă la temelie toate neclarităţile dispar şi moralitatea capătă noi dimensiuni depăşind graniţele înguste ale legii scrise pentru că de cele mai multe ori conform legii scrise/vechi nici binele nu trebuie făcut dacă nu se încadrează "în cerinţe" (ex. interzicerea de a vindeca în zi de sâmbătă, pură făţărnicie, ipocrizie).
Ce vorbe frumoase; cât le ticluieşti de bine, dar nu suficient de bine. Dar poate te va sprijini "tăticu' ", "taica" esenin, duhovnicul tău favorit de la care cu atâta ardoare aştepţi un răspuns.

Dragă Maria, legea cea nouă se sprijină în primul rând şi se întemeiază pe actul convertirii sau al metanoiei; nu îmi spune că tu eşti ortodoxă, cu siguranţă ai trecut prin "convertire" când încă nu ştiai nici măcar cum te cheamă. Deci toată aşa-zisa "iubire" pe care încerci să o adaugi peste un spirit neconvertit este de fapt, pe lângă unele efecte bune, o spoială din asta sectară peste un spirit neregenerat prin Duhul Sfânt. Ortodoxia, aia adevărată şi nu aia falsă sau contrafăcută de fel şi fel de pretinşi, pleacă de la convertirea pneumatică, spirituală şi de la regenerarea prin Duhul Sfânt în şi prin care este activă şi lucrătoare însăşi lucrarea de restaurare a umanităţii prin Iisus Hristos.

Dar stai liniştită că nu te consider vinovată de ceva. Văd că eşti bine intenţionată. Eşti doar o victimă a sistemului.
De pilda: sunt casatorit cu o femeie pe care nu am iubit-o niciodata si ma indragostesc cu ”dragoste curata” (nu pentru amuzament, nici pentru sex, ci „pe bune”) de o alta femeie. In aceste cazuri morala este schizofrenica: Vocea constiintei mele (care dupa Arsenie Boca este a lui Dumnezeu) imi spune sa continui povestea de dragoste. Porunca lui Dumnezeu imi zice sa nu ma uit la alta femeie. Ce fac?
Este imposibil. Dacă vă îndrăgostiţi cu dragoste curată înseamnă că aţi pus la temelia dragostei pe Hristos, iar această dragoste curată izvorăşte pentru toţi, nu doar pentru una, inclusiv pentru actuala soţie căci şi ea este chipul lui Hristos, de aceea spun că este greşit exemplul dat.
Asta să o crezi tu că este imposibil. Probabil că nici nu îţi dai seama cât poate fi de posibil. Tu de ce crezi că este îngăduită în Biserica Ortodoxă a doua căsătorie? Tocmai pentru că oamenii se mai înşeală, şi nu este normal să fie obligaţi să poarte un jug pe gât toată viaţa lor, şi mai ales nu un astfel de jug. O femeie pe care nu o iubeşti poate să îţi strice dorinţa pentru orice; o femeie pe care o iubeşti poate să scoată ce este mai bun din tine. Iar ca o completare pentru tăticu' , şi porunca de a nu se uita la o altă femeie este tot de la Hristos.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde Dionysie » 08 Dec 2011, 01:47

Cum nu sunt legat de nicio carte, doctrina samd, o sa va spun parerea mea. valoreaza cat valoreaza, oricum alta n-am. (Ma astept la alt val de acuze)
De fapt aşa îţi place ţie să ni te prezinţi, ca "neafiliat". De fapt, eşti foarte afiliat, şi nu doar "antropozofiei" (ca fan, ca simpatizant), ci, din ceea ce scrii, Dracului, Satanei. În general cei care tăgăduiesc dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos sunt numiţi de Biserica lui Dumnezeu antihrişti. Mai erau unii cărora Iisus le-a spus foarte clar că sunt o Sinagogă a Satanei.
Cum facem diferenta intre vocea dumnezeiasca si cea Christica. Imi bazez diferentierea prin aceea ca Dumnezeu ne-a dat niste porunci inainte de a se intrupa in om si altele dupa, un pic diferite.
Vocea dumnezeiasca este exterioara, cea christica (a constiintei) ne vorbeste din interiorul nostru.
Poruncile morale ale VT, pe care le avem acuma ca traditie si norma sociala, dar care au fost candva purtate de ”biserica” (includ aici si pe evreii VT) ne vin, toate de la Dumnezeul care inca nu se intrupase in om, n-avea experienta suferintei umane. Ele sunt si acum exterioare, desi multi oameni au interiorizat CATEVA dintre ele: ”sa nu ucizi” de pilda e resimtita ca inclinare caracterologica proprie de cei mai multi. Pentru ele avem norma bisericeasca, a legii laice, si aparat represiv, justitie....etc ale statului.
Vocea dumnezeiască nu este exterioară ci este interioară. Vocea hristică nu este doar dumnezeiască, ce-i drept, pentru că nici Hristos nu este doar Dumnezeu, dar ea este şi dumnezeiască.

Vocea hristică nu vorbeşte chiar aşa de la sine în conştiinţă. Ea vorbeşte doar după ce spiritul omului devine sălaş în care Hristos locuieşte, adică doar după conştientizare, convertire şi botez (fenomen pe care tu nu îl cunoşti, fiind separat de Biserică). Însă Hristos fiind în primul rând Dumnezeu, vocea hristică este de fapt o voce dumnezeiască. Pentru tine lucrurile nu stau aşa, după cum singur mărturiseşti, şi asta din două motive fundamentale: nu crezi şi nu ştii că Hristos este Dumnezeu, iar al doilea că de fapt spiritul tău nu este (şi probabil nu a fost niciodată, decât aşa în închipuirea ta teoretică) un adevărat locaş al sălăşluirii lui Hristos. La tine nu au venit Tatăl şi Fiul să îşi facă sălaş. Despre Duhul Sfânt nici nu mai vorbesc; eşti complet pe lângă subiect.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde dimitrie » 08 Dec 2011, 02:01

Pr. Dimitrie,
.
E o discuţie sterilă. Expuneţi o chestiune care este ori fără suport real - căci contradicţie între conştiinţă şi legea morală nu există, ori un caz particular şi trebuie discutat şi soluţionat tot în particular. Însă, repet: cazul este discutabil doar când vorbim de ortodocşi, indiferent dacă unirea lor este sau nu este binecuvântată de Biserică; atunci ştim precis cum stau lucrurile, iar motivul invocat de dvs. (căsătorie fără dragoste) nu are nici o relevanţă at.când lucrurile s-au petrecut cf.Ef.5:32.

Ei asta e! CUM SA FIE FAA SUPPORT REAL? Se intampla in mii de cazuri! Mii, zeci de mii de ortodocsi cad in dilema asta. Motivul „casatorie fara dragoste” nu este batut in cuie. Puteti lua alt motiv: „casatorie unde dragostea s-a topit”. Aveam cazul unei doamne chiar aici, pe forum. In fine,
D-le esenin, nici nu ştiţi că eu, în textul pe care-l citaţi, am scris propoziţii alcătuite din cuvinte - adevărate titluri de teme, departe de a fi simple cuvinte.
Toate le discutăm faţă către faţă în vreo Duminică la ..., vedem noi unde. Nu e timp aici.

Însă aş putea să rezum cauza (v.12) celor semnalate de dvs. în mesajul de mai sus, şi totodată şi soluţia (v.13), iar răspunsul este unul:

12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
Mt.24


P.S. Dacă vreun preot v-a băgat în vreo mâncare ortodoxă (cununia) cu titlu de ingredient ortodox, nefiind în realitate, asta nu înseamnă că aţi şi dobândit calităţile acelui ingredient cărui vă substituiţi (neintenţionat, cred). Trăiţi aşadar în eroare continuă; iar preotul acela ... Domnul să aibă milă de noi!
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 08 Dec 2011, 10:48

Parinte,

Nu cred ca o sa am timp de o discutie fata-n fata...sunt cineva care munceste aproape tot timpul....In fine. Poate la anul, inainte de primavara. Pe de alta parte: eu cred ca o discutie in scris este mult mai ordonata decat cea orala. (POATE fi). Avem aici loc destul si asistenta pentru ea.

Vad ca ati gasit singur ”suportul real”:

12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.

Da, acesta este suportul real, fara dubiu. Dar problema ”suportului real” este e problema inventata de domnia voastra. Eu nu va intreban DIN CE CAUZA! Eu acolo semnalam DILEMA, contradictia dintre o casatorie sanctionata (sanctificata) de biserica in numele Domnului si iubire care este TOT comandament Christic. Nu imi puneam problema cauzei acestei dileme (pe care o vedeti just, repet). Asta va rog frumos sa rezolvati. La fel in cazul haiducului: gestul lui e drept dar calca porunca ”sa nu furi”.
Problema rezumata este: trebuie sa ascult porunca Legii sau vocea constiintei mele? (IN CAZUL IN CARE CONSTIINTA MEA IMI CERE CEVA BUN - doar in acest caz)

In ce priveste casatoria mea...o fi fara valoare din punctul d-voastra de vedere, dar ea merge, multumim lui Dumnezeu. Am imbatranit, si ne vedem unul pe altu ca acum 20 de ani. Pentru mine este o confirmare a non apartenetentei lui Dumnezeu la o biserica sau alta. Am spus crezul si pe romaneste si pe frantuzeste, m-am rugat in ambele limbi, in ambele biserici, (ba chiar si in moschee) si iata Dumnezeu nu s-a suparat pe noi. (Dimpotriva). Dar: INCERCATI sa va limitati la probleme, lasati persoanele. (De ce oare o fi asa de greu?)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde dimitrie » 08 Dec 2011, 11:29

Nici nu aveţi cum să înţelegeţi ce spun, fiincă sunteţi om trupesc. Neluminat prin Botezul adevărat şi fără Darul Sfântului Duh nu puteţi pătrunde nimic din cele ce vă zic.
Omul duhovnicesc iubeşte fără deosebire pe oricine (şi fără urmă de eros).

1Cor. 13:
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.
Observaţi la Apostoli vreo schimbare după primirea Duhuluui Sfânt la Cinzecime? Era necesar El?
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Despre constiinta...

Mesaj necititde esenin » 08 Dec 2011, 12:58

Reveniti la subiect si lasati-ma pe mine! contraveniti regulamentului forumului, bunului simt, si chiar citatului pe care-l dati ultima data.
Eu „patrund” ce ziceti, cu toate ca le ziceti dezarticulat, (dar nu mai stau sa va atrag atentia asupra sirului logic pe care-l pierdeti cu mare precizie). Doar ca ce ziceti nu sta in picioare, si nu e nici la subiect. De acord „s-a inmultit faradelegea” dar eu va intrebam, (ddc la fel, si maria_andreea la fel): cum rezolvati problema domnule? Nu teoretic, ci PRACTIC. CE FACE omul in aceasta situatie de indragostire contradictorie cu Legea? Ce face haiducul? Asta vrem sa auzim, practic. Nu citate. le putem gasi si singuri, nici nu e complicat, pe unele le stim deja pe dinafara - ci gandirea justa care le poate pune in practica, care poate concilia vointa noastra cu voia lui Dumnezeu. E greu de inteles ? Asta intreaba ddc. Sa nu-mi dati raspunsul „trebuie sa va intariti in credinta” caci asta este o generalitate. Dati rezovarea PRACTICA, in aceasta ipoteza (a credintei) si justificati-o.
______________________________________________

(Editat)
Neluminat prin Botezul adevărat şi fără Darul Sfântului Duh nu puteţi pătrunde nimic din cele ce vă zic.
Omul duhovnicesc iubeşte fără deosebire pe oricine (şi fără urmă de eros).


Cum puteti sa va ametiti cu vorbe! Ptr dumneavoastra trebuie ca este un gest ritual care te ”lumineaza”, ca un intrerupator electric, punerea mainilor, piciaorelor, gatului....ceva acolo. Nu? . Pentru moment, in ciuda vorbariei bombastice: Nu aveti suficienta disciplina ca vreun duh sa va lumineze (nici macar dracul). Nu aveti rabdare, nu aveti ingaduinta, sunteti precipitat, impulsiv, si fara discernamant. EXEMPLU:

IA SPUNETI-I DUMNEAVOASTRA SOTIEI DUMNEAVOASTRA CA O IUBITI TOT ATAT CA PE O ALTA FEMEIE, ”FARA DEOSEBIRE„! (si ”fara urma de eros”) SI POVESTITI-NE CUM A REACTIONAT DOAMNA.

DOAMNE FERESTE! Ce mai cinism.......Treziti-va din vorbarie!


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX