Masturbarea si pacatele impotriva firii

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Marcus89
Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde Marcus89 » 08 Feb 2012, 12:54

Ieri decisesem sa nu mai raspund aici cand cineva, care nu a intrat niciodata pe acest forum, m-a cautat si mi-a atras atentia exact pe acest text. M-a salutat si mi-a zis, citeste te rog asta. Atat. Nu am inteles pentru inceput de ce mi-a zis asta stiind ca eu cred intru Unul Dumnezeu si Il iubesc. Si in timp ce citeam ducandu-ma la carte mi-a venit in minte discutia noastra.
Înțeleg ce vrei să-mi sugerezi, dar nu știu dacă mă interesează circumstanțele în care ai intrat în posesia textului sau intențiile (care nu le pot dovedi, nici eu, nici tu), cert este că textul a fost postat.
Nu e obligatoriu sa-l citesti.
Cam târziu...
Iti doresc multa sanatate si viata cat mai lunga. Sa traiesti mult, asa sa iti ajute Dumnezeu.
Numai bine îți doresc.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde esenin » 08 Feb 2012, 23:35

Que le ridicule ne tue pas.... Cum faci ca sa NU citesti un text? pai....il citesti si apoi decizi ca nu merita sa-l citesti. Si atunci nu-l citesti. E logic, ce mare lucru? Dupa Nora, omul este prevazut cu „undo”.
Nora mi-a recomandat si mie sa mananc un fir de iarba. La mine „la bloc” cainii fac pipi pe iarba, e pasiunea lor. Pot sa manac interfonul de la intrare, in loc? Merge? Pe ala nu face nimeni pipi.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde maria_andreea » 09 Feb 2012, 12:08

Nora mi-a recomandat si mie sa mananc un fir de iarba. La mine „la bloc” cainii fac pipi pe iarba, e pasiunea lor. Pot sa manac interfonul de la intrare, in loc? Merge? Pe ala nu face nimeni pipi.
V-a recomdat firul pentru că ea şi mulţi alţii sunt acel fir, se luminează şi primesc energie de la Soare (Hristos), chiar dacă mulţi „fac pipi” pe firele de iarbă ceea ce provoacă repulsia spectatorilor, preferând mai bine materia neînsufleţită (interfonul) pt că arată mai bine, te ademeneşte chiar dacă este lipsită de viaţă.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

nemessis
Mesaje:348
Membru din:09 Dec 2010, 21:20
Confesiune:ateu
Preocupări:arta, stiinta, omul

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nemessis » 09 Feb 2012, 17:38

Ai doua variante: sa intelegi ce se intampla, sa intelegi sexualitatea umana, sau sa te iei dupa niste ignoranti care au trait inainte sa aiba un microscop macar.

daca te iei dupa niste sfinti care au trait in grote mancand radacini fara contact cu lumea reala, o sa-ti traiesti viata dupa cum vor ei. Si cum ai astepta de la orice om ignorant, solutia lui e reprimarea. In traducere: agresiune impotriva propriei persoane.

Daca intelegi ce ti se intampla, poti sa stabilesti tu pentru tine ce e bun si ce e rau. Asta necesita gandire si deschidere, deci e mai greu. nu e de mirare ca toti crestinii se supun unor "sfinti" ca astfel nu mai e nevoie sa gandeasca.

Sexualitatea umana pe scurt:
Omul este un mamifer destul de firav, se dezvolta deosebit de mult timp in uter, si poate sa fie autonom dupa deosebit de multa vreme. acum 100.000 de ani asta insemna expunere la calamitati, limitare in miscare, pericol de pradatori, posibile boli care sa ucida, etc. Pe scurt, omul a avut sanse deosebit de putine de supravietuire. Chiar si matur, nu prea avea metode cu care sa se apere. Nu e rapid, nu are carapace, nu are vedere de noapte, simt olfactiv primitiv, auz limitat.
Faptul ca momentan sunt 7 miliarde de oameni este urmarea faptului ca omul era nevoit sa aiba multi urmasi, fiindca multi oricum mureau la nastere, deosebit de des omorand si mama, mureau in copilarie, inainte sa apuce sa lase copii.
Deci nevoia de copulatie frecventa e solutia care garanta perpetuarea speciei umane. Multe specii din genul primatelor au ciclu menstrual in loc de ciclu estrual tocmai din acest motiv, ca sa maximizeze rezultatul actului sexual.

Concluzia: ceea ce simti e firesc, face parte chiar din natura umana, sa reprimi, sau sa-ti fie rusine, sau vinovatiile sunt nefiresti. Desigur este diferenta intre indivizi, unii sunt mai activi, alti mai putin activi. Femeile sunt mai putin active si oricum depinde de perioada. Nevoile sunt un pic diferite.
In orice caz nu creeaza dependenta, nu te indeparteaza de alti oameni, nu te orbeste si nu o sa-ti creasca par in palme. Nu te face sa visezi chestii obsene noaptea. Nora minte inclusiv la pasa cu "psihologii stiu de ce". Masturbarea compulsiva exista, dar are la baza devieri comportamentale si probleme emotionale. E cu totul altceva. Oameni buni: Cum puteti da cu parerea despre lucruri de care va feriti, astfel habar nu aveti? Ati citit si altceva in afara de ce spun sfintii?

dmas.
E mult mai important sa intelegi un fenomen si sa-l utilizezi in folosul tau fara sa abuzezi, decat sa te iei dupa ignoranti incapabili sa dea alta explicatie decat "asa a zis sfantul nustiucare". "E imoral sa faci altfel decat fac eu".

Niciodata sa nu-ti fie rusine ca esti om, nu cere iertare niciodata nimanui in lucruri pe care te privesc exclusiv pe tine.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde esenin » 09 Feb 2012, 18:41

Da de ce vorbiti de sexualitatea UMANA? E diferita de cea animala? N-o fi asta firul? Stiti ca si animalele se masturbeaza si ca practica si homosexualitatea?

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nora » 09 Feb 2012, 19:33

Que le ridicule ne tue pas.... Cum faci ca sa NU citesti un text? pai....il citesti si apoi decizi ca nu merita sa-l citesti. Si atunci nu-l citesti. E logic, ce mare lucru? Dupa Nora, omul este prevazut cu „undo”.
Nora mi-a recomandat si mie sa mananc un fir de iarba. La mine „la bloc” cainii fac pipi pe iarba, e pasiunea lor. Pot sa manac interfonul de la intrare, in loc? Merge? Pe ala nu face nimeni pipi.
Eu nu v-am recomandat sa mancati un fir de iarba, desi daca cumva printr-un concurs de imprejurari veti ajunge in pustietate si nu veti mai reusi sa iesiti de acolo vreo 2 saptamani, va asigur ca veti manca si un fir de iarba, de foame, gandind ca e cea mai minunata salata. Ma intreb cum v-ati descurca sub cerul liber fara posibilitate de hrana asa, vreo 2 saptamani nu mai mult.
Dvs ati mai confundat odata cuvintele mele. Ati recunoscut margaritarele sfintilor insa nu stiu cum ati facut ca eu vi le-am intins sa va bucurati de ele si dvs ati crezut atunci ca sunt de mancat. Cam acum vreun an in urma. Am sperat ca v-ati mai lecuit de atunci, insa speranta desarta.
Atunci v-ati inchipuit cu margaritarele pe gat astazi va inchipuiti cu fire de iarba printre dinti. Ciudate inchipuiri.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nora » 09 Feb 2012, 21:17


Sexualitatea umana pe scurt:
Omul este un mamifer destul de firav, se dezvolta deosebit de mult timp in uter, si poate sa fie autonom dupa deosebit de multa vreme. acum 100.000 de ani asta insemna expunere la calamitati, limitare in miscare, pericol de pradatori, posibile boli care sa ucida, etc. Pe scurt, omul a avut sanse deosebit de putine de supravietuire. Chiar si matur, nu prea avea metode cu care sa se apere. Nu e rapid, nu are carapace, nu are vedere de noapte, simt olfactiv primitiv, auz limitat.
Faptul ca momentan sunt 7 miliarde de oameni este urmarea faptului ca omul era nevoit sa aiba multi urmasi, fiindca multi oricum mureau la nastere, deosebit de des omorand si mama, mureau in copilarie, inainte sa apuce sa lase copii.
Deci nevoia de copulatie frecventa e solutia care garanta perpetuarea speciei umane. Multe specii din genul primatelor au ciclu menstrual in loc de ciclu estrual tocmai din acest motiv, ca sa maximizeze rezultatul actului sexual.

Concluzia: ceea ce simti e firesc, face parte chiar din natura umana, sa reprimi, sau sa-ti fie rusine, sau vinovatiile sunt nefiresti. Desigur este diferenta intre indivizi, unii sunt mai activi, alti mai putin activi. Femeile sunt mai putin active si oricum depinde de perioada. Nevoile sunt un pic diferite.
In orice caz nu creeaza dependenta, nu te indeparteaza de alti oameni, nu te orbeste si nu o sa-ti creasca par in palme. Nu te face sa visezi chestii obsene noaptea. Nora minte inclusiv la pasa cu "psihologii stiu de ce". Masturbarea compulsiva exista, dar are la baza devieri comportamentale si probleme emotionale. E cu totul altceva. Oameni buni: Cum puteti da cu parerea despre lucruri de care va feriti, astfel habar nu aveti? Ati citit si altceva in afara de ce spun sfintii?

dmas.
E mult mai important sa intelegi un fenomen si sa-l utilizezi in folosul tau fara sa abuzezi, decat sa te iei dupa ignoranti incapabili sa dea alta explicatie decat "asa a zis sfantul nustiucare". "E imoral sa faci altfel decat fac eu".

Niciodata sa nu-ti fie rusine ca esti om, nu cere iertare niciodata nimanui in lucruri pe care te privesc exclusiv pe tine.
Asa-i ca daca omul este un mamifer iar Dumnezeu nu exista atunci nici pacatul nu mai exista? Doar pacatul exista doar in stransa legatura cu relatia om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si iata cum omul a iesit de sub ascultarea si supunerea lui Dumnezeu printr-o iluzie. Insa nu realizeaza ca fara doar si poate trece sub ascultarea altcuiva, si anume a satanei. Insa cum omul acesta nu simte si nici nu vede pe satana el zice ca nu exista. Si iata ca iluzia este cu finaliate dar ce finalitate. Adica cum sa fim noi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu adica cum sa vrem sa fim noi desavarsiti, cum? Nu. Nu domnule, Noi vrem sa fim ca animalele, ba mai rau ca animalele ca macar ca animalele nu au ratiune si noi avem. Si cum poate fi numit omul cu ratiune care se considera animal in detrimentul desavarsirii? Ca animalul neavand ratiune este asa cum este, si desi face lucruri care facute de om sunt pacatoase, ele sunt fara de pacat. Tocmai din lipsa ratiunii. Insa omul care se comporta ca animalele dar are ratiune cum este el? Ma gandesc ca nu poate fi decat irational.
Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este. Pai de ce sa fiu eu desavarsit ? Nuuu, eu sunt animal si atat nu vreau sa fiu desavarsit, ca nu vreau. Pentru ca vreau sa arat tuturor cine sunt eu.

Iar acum să tratăm din punct de vedere medicinal aceste două vicii, onania si malahia, care macină neamul omenesc mai ales în ziua de azi. - sursa ortodoxia. md
Trezirea instinctului sexual prin masturbare este o realitate gererală incontestabilă. La băieţi pofta aceasta înmugureşte numai la dificila vârstă a pubertăţii, între 10 şi 16 ani, după ce testiculul devine activ şi spontan apar primele poluţii. În schimb la fete, mică flacără se aprinde uneori cu 4-5 ani mai repede decât începutul ciclului menstrual. Primejdia cea mare şi necruţătoare din viaţa unui tânăr apare tocmai în perioada de răscruce de la vârsta pubertăţii când începe activitatea glandelor endocrine. Lipsit de supraveghere şi sfaturi corecte spre înfrînare, copilul cade uşor în viciul malahiei.
Hormonii produşi de testicul sunt ca roua dimineţii care înviorează dezvoltarea şi frumuseţea florilor. Dacă rămân în corp sunt preluaţi în sânge şi hrănesc toate organele, dar dacă sunt în afară, atunci tânărul se ofileşte. Ademenit de clipele plăcerii produse de eliminarea lichidului spermatic, tânărul începător repetă tot mai des actul desfrînării, iar efectele nu întârzie să apară. Marcat de ruşine şi timiditate pătimaşul se retrage dintre prieteni, se ascunde şi caută locuri tainice unde să-şi poată practica viciul. Nu-l mai interesează şcoala, devine tot mai tăcut şi mai obosit, ritmul dezvoltării fireşti a trupului este încetinit, mâinile încep să-i tremure, ochii devin încercănaţi şi privirea tulbure, comportamentul general nu mai are voiciune, memoria slăbeşte, iar bietul tânăr devine agitat şi parcă îmbătrâneşte înainte de vreme.
Dacă patima desfrîului sub orice formă şi la orice vîrstă pune stăpânire pe om, glandele genitale devin suprasolicitate să risipească doar în afară, nu mai rămân şi hormonii cuveniţi sângelui. Lipsită de acest stimulent, circulaţia sângelui devine anemică, produce dezechilibre trupeşti şi sufleteşti, iar dacă tînărul continuă desfrînarea, milioane de celule mor şi niciodată nu se mai regenerează. În astfel de cazuri, medicii recomandă relaţii sexuale cu femei sau căsătoria, sperînd la o revenire la normalitate, dar din păcate necazurile continuă, căci tînărul obişnuit cu malahia nu mai simte atracţia naturală faţă de femeie, nici fetele nu se mai simt atrase de trupul lui fleşcăit, anemic, îmbătrînit şi dezechilibrat. Ritmul său biologic şi sexual nu se mai potriveşte cu ritmul femeii sănătoase, apar certuri şi nemulţumiri, infidelităţi conjugale şi apoi divorţul. Dacă femeia este mai îngăduitoare, nimerindu-se să nască şi copiii, aceştia vor fi bolnăvicioşi, slabi de minte sau chiar handicapaţi. Cauza nu este alta decât distrugerea celulelor nervoase prin stihia desfrînării părintelui ce l-a chemat la viaţă. Din aceleaşi cauze ale viciului sexual, trupul pătimaşului se piperniceşte, unele organe se atrofiază, apare sterilitatea, nevrozele, frica de oricine, idei fixe, obsesii şi halucinaţii, precum şi o permanentă mustrare de conştiinţă.

Este cunoscut cazul poetului german Heinrich von Kleist, care a trăit în 1777-1811, a cărui viaţă a fost o continuă alergare, asemeni unui hăituit dornic să scape de chinurile demonului voluptăţii care îi stăpînea trupul şi cu fiecare plăcere presimţită îl apropia de prăpastia sfîrşitului. Tragedia sexuală a lui Kleist a început din copilărie când practica viciul malahiei în chip nemăsurat. Slăbiciunea voinţei l-a ruinat trupeşte, iar sufleteşte se simţea mânjit de voluptatea şi urmările ei covîrşitoare. La 21 de ani era ros de ruşine şi scârbă de el însuşi, precum şi de mânia că nu mai era capabil să se apere împotriva acestei plăceri demonice. Chinuit de singurătate, poetul a căutat timp de 10 ani, dorind cu ardoare să găsească un partener dispus să-l însoţească în întâmpinarea morţii. Până la urmă a convins-o pe Henriete Vogel, o tînără bolnavă de cancer. Heinrich von Kleist a fost marele poet tragic al germanilor, însă demonul desfrânării, cuibărit de timpuriu în coapsele sale, l-a stăpânit toată viaţa. A lăsat creaţii de înaltă valoare literară, dar în plină maturitate, la doar 34 de ani, scârbit peste măsură, a devenit ucigaş, apoi cu al doilea glonţ şi-a curmat singur zilele. Prin străvechea înşălăciune, demonul a triumfat, iar omul a căzut. Aceste amănunte se pot citi în cartea lui Ştefan Zweig, intitulată: ,,În luptă cu demonul''.
Despre mecanismul funcţional al omului, putem spune mai întîi că omul are miliarde de neuroni, care aparţin sistemul nervos şi care au nevoie de hrană şi mediu.
1. Oxigenul pe care hematiile din sînge îl duc la creier.
2. Glicogenul este zahărul special preparat de ficat pentru neuroni.
3. Hormonii, adică produsul glandelor endocrine, care ageresc întreg organismul şi cu deosebire sistemul nervos.
4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu, ştiindu-se că omul moare după opt zile de nesomn.
5. O concepţie de viaţă necesară neuronilor, care aduce cu sine înfrânarea de la orice excese.
În organismul nostru avem răsfirate mai multe glande a căror secreţie internă sunt hormonii. Aceştia sunt un fel de săruri, un fel de substanţe care au rostul să stârnească la lucru anumite organe interne, să agerească nervii şi să învioreze gândirea, să ne facă viaţa plăcută şi cu interes pentru ea, într-un cuvânt hormonii sunt agenţii de stimulare a vieţii. Printre aceste glande sunt şi cele care rodesc sămânţa de om, şi care ,,spre deosebire de celelalte, au o funcţie dublă, una internă - producerea hormonilor, şi alta externă - producerea celulelor germinative; pe lîngă alte rosturi mai au şi pe acela de a stimula funcţiunea celorlalte glande şi de a da o configuraţie specifică, plină de vigoare şi precisă, corpului întreg, fie bărbat, fie femeie.
Ştiinţa medicinii printre multele ei învăţăminte o are şi pe aceasta: a băgat de seamă că toate ţesuturile omului se pot drege, adică se tămăduiesc, numai celula nervoasă atinsă odată, nu se mai drege niciodată; lucru ei se opreşte fulgerător.

Celula nervoasă să o asemănăm cu un ghem de la care pleacă fire în mai multe părţi cu rost de ,,telefoane''. Creierul ar fi ghemul cel mai mare, sau ,,centrala telefonică'', prin care sufletul primeşte veştile şi trimite hotărârile sale tuturor ,,creieraşilor'' mai mici, celule nervoase împrăştiate (împărţite) în tot trupul. Prin şira spinării duc mii de ,,fire telefonice'' la creier. Prin creier lucrează mintea asupra trupului, care (mintea) este parte a sufletului şi nu a trupului.
Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celule nervoase. Iată cum: în tot trupul, dar mai cu deosebire în 7 locuri, izvorăşte un fel de putere, foarte - foarte trebuincioasă pentru bunăstarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaţă. Între cele 7 izvoare de vlagă, printre cele mai puternice este şi izvorul ce înmugureşte sămânţa de om. Când omul se ţine după desfrânare, robit de spurcata ei plăcere, izorul nu mai poate dovedi să verse şi înăuntru, în sînge, partea de vlagă neapărat trebuincioasă, pentru că tot lucrul izvorului e ,,tâlhărit'' în afară.
Acum, dacă de pe urmă năravului desfrânării scade puterea izvorului de a mai vărsa în sînge felul său de vlagă, scăderea aceasta de putere aduce moartea a milioane de celule nervoase. Căci toate ţesuturile din om pot răbda de foame, sau pot lucra cu schimbul, sau se topesc ca să se facă mâncare celorlalte şi, la vreme prielnică, iarăşi se înmulţesc la loc, numai celula nervoasă, odată omorâtă de foame, nu mai învie niciodată. Iar mâncarea ei este această vlagă a celor 7 izvoare.
Acum sîntem pe cale de a înţelege ce se întâmplă cu mulţi care slăbesc la minte văzând cu ochii. Şcolarii, de unde la început învăţau bine, acum de când cu malahia le slăbeşte mintea şi scad la învăţătură.
Iată pe nume câteva feluri de patimi prin care îşi prăpădesc oamenii sămânţa şi vlaga, aprinşi de pofte contra firii:
• Malahia (masturbarea)
• Curvia
• Sodomia (homosexualitatea)
• Bestialitatea (curvia cu animalele şi cu păsările)
Iar în căsătoria legitimă:
• Desfrînarea
• Onania (evitarea de a concepe copiii)
• Crima de avort (steriletul şi tablete anticoncepţionale)
• Preacurvia
• Necurăţia
• Nesocotirea vremurilor oprite
• Alte nenumite spurcăciuni
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nora » 09 Feb 2012, 21:28

Nora minte inclusiv la pasa cu "psihologii stiu de ce". Masturbarea compulsiva exista, dar are la baza devieri comportamentale si probleme emotionale. E cu totul altceva. Oameni buni: Cum puteti da cu parerea despre lucruri de care va feriti, astfel habar nu aveti? Ati citit si altceva in afara de ce spun sfintii?
.
Ca sa vezi daca Nora minte sau nu iti recomand sa te opresti de a savarsi acest viciu timp de 30 zile. Daca treci de 30 zile fara sa fi practicat aceasta scarnavie atunci nu esti dependent si basta.

Insa cum acest viciu creaza anumite placeri tocmai aceste placeri dau dependenta. Fiind fara de Dumnezeu , si deci cu ratiune modificata (nu exista pacat) iti doresti sa ai cat mai des cu putinta asemenea placere. Intr-un timp relativ scurt ajungi dependent, dependentul placerii. insa o placere si egoista pe deasupra. Iata , marele "om" capabil sa isi creeze si aceasta placere de unul singur fara a mai fi nevoie sa mai "produca" placeri si altcuiva.
Acest pacat modifica trupul, sufletul si ratiunea. Treptat te aduce cat mai aproape de regnul animal.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nora » 09 Feb 2012, 22:31

Que le ridicule ne tue pas.... Cum faci ca sa NU citesti un text? pai....il citesti si apoi decizi ca nu merita sa-l citesti. Si atunci nu-l citesti. E logic, ce mare lucru? Dupa Nora, omul este prevazut cu „undo”.
Nora mi-a recomandat si mie sa mananc un fir de iarba. La mine „la bloc” cainii fac pipi pe iarba, e pasiunea lor. Pot sa manac interfonul de la intrare, in loc? Merge? Pe ala nu face nimeni pipi.
Am uitat ceva dle esenin.
Degeaba ati cunoscut firul ierbii privindu-l de pe geamul casei in timp ce cainele facea pipi pe el, deci cunoastere lumeasca si superficiala, daca nu ati cunoscut firul ierbii, fiind acolo jos lipit de pamant, umil si smerit in tarana, si privindu-l, cum se coace samanta si apoi razbate si iese si creste si freamata.
Nu e de mirare ca ati ajuns sa il confundati cu interfonul.

Poti sa ai toate cunostiintele lumii, arta, stiinta, daca nu ai cunostiinta duhovniceasca nimic nu ai.

""Fiecare jertfa cu sare se va sara." spune Domnul iar nefiind sarata se va strica. (Mat 5:13, Marcu 9:49,50; Luca 14:34). Tot astfel si sufletul este jertfa fireasca pentru Dumnezeu, dupa cum este spus: "jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit". insa nefiind sarata cu sarea harului Preasfantuui Duh, in fel si chip se va strica din pricina nebuniei si se va umple cu noian de multime de patimi. Daca cineva va cuprinde toata intelepciunea acestei lumi dar nu se va sara cu sarea Duhului Sfant si nu se va impartasi de harul Domnului , acela va ramane cu desavarsire netrebnic si, ca unul ce nu are intru sine chip imparatesc, va fi alungat afara din Imparatia lui Hristos. Cel care nu are Duhul lui Hristos, acela nu este cu El, a grait Apostolul. (1 Corinteni 2:16) Sf. Dimitrie al Rostovului - Alfavita sufleteasca
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Marcus89

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde Marcus89 » 10 Feb 2012, 20:47

Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celule nervoase. Iată cum: în tot trupul, dar mai cu deosebire în 7 locuri, izvorăşte un fel de putere, foarte - foarte trebuincioasă pentru bunăstarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaţă. Între cele 7 izvoare de vlagă, printre cele mai puternice este şi izvorul ce înmugureşte sămânţa de om. Când omul se ţine după desfrânare, robit de spurcata ei plăcere, izorul nu mai poate dovedi să verse şi înăuntru, în sînge, partea de vlagă neapărat trebuincioasă, pentru că tot lucrul izvorului e ,,tâlhărit'' în afară.
[...]
numai celula nervoasă, odată omorâtă de foame, nu mai învie niciodată. Iar mâncarea ei este această vlagă a celor 7 izvoare.
Care este acea știință, mă scuzați pseudo-știință, care a afirmat că există 7 locuri de unde izovrăște "putere" când este cunoscut că fiecare celulă își sintetizea propria energie? Și mai mult, că această energie este necesară neuronilor?(așa ca să nu mor prost)
Oricum, neuronii se prăpădesc și din cauza stresului, de exemplu. Hai să nu mai mergem la servici (la cele ce necesită efort mintal, desigur) și să zicem că este și acesta o patimă pentru că se distrug celulele sistemului nervos.
Serios, de unde iei porcăriile astea? și mai zici că nu cauți texte.... :roll:

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nora » 11 Feb 2012, 10:12

Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celule nervoase. Iată cum: în tot trupul, dar mai cu deosebire în 7 locuri, izvorăşte un fel de putere, foarte - foarte trebuincioasă pentru bunăstarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaţă. Între cele 7 izvoare de vlagă, printre cele mai puternice este şi izvorul ce înmugureşte sămânţa de om. Când omul se ţine după desfrânare, robit de spurcata ei plăcere, izorul nu mai poate dovedi să verse şi înăuntru, în sînge, partea de vlagă neapărat trebuincioasă, pentru că tot lucrul izvorului e ,,tâlhărit'' în afară.
[...]
numai celula nervoasă, odată omorâtă de foame, nu mai învie niciodată. Iar mâncarea ei este această vlagă a celor 7 izvoare.
Care este acea știință, mă scuzați pseudo-știință, care a afirmat că există 7 locuri de unde izovrăște "putere" când este cunoscut că fiecare celulă își sintetizea propria energie? Și mai mult, că această energie este necesară neuronilor?(așa ca să nu mor prost)
Oricum, neuronii se prăpădesc și din cauza stresului, de exemplu. Hai să nu mai mergem la servici (la cele ce necesită efort mintal, desigur) și să zicem că este și acesta o patimă pentru că se distrug celulele sistemului nervos.
Serios, de unde iei porcăriile astea? și mai zici că nu cauți texte.... :roll:
Daca e asa si fiecare celula isi sintetizeaza propria energie de ce mai mananci baiete? Nu mai manca ca doar fiecare celula isi sintetizeaza propria energie ba mai mult trimite si neuronilor tai. Iata noul "om". Nu mananca si nu bea ca doar se autoenergizeaza prin fantasticele sale celule.
Ia citeste mataluta un pic mai jos daca nu e cu suparare.

Sistemul hormonal

Ce este sistemul hormonal?
Funcţionarea organismului şi procesele metabolice sunt coordonate de sistemul nervos şi sistemul endocrin sau hormonal. Hormonii sunt substanţe chimice produse de glandele cu secreţie internă (endocrine) care ajung direct în fluxul sanguin, de unde prin circulaţie ajung la organele şi ţesuturile ţintă.
Glandele cu secreţie internă
Organele care produc hormoni poartă denumirea de glande cu secreţie internă (endocrine), deoarece substanţele produse de acestea ajung în fluxul sanguin.
Asemenea glande cu secreţie internă sunt hipofiză, glanda tiroidă, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenale, glandele genitale (cele două ovare şi cele două testicule). Remarci mataluta ca sunt in numar de 7.

Şi cea mai mică modificare poate cauza o problemă gravă

Glandele cu secreţie internă sunt nişte organe foarte mici, iar cantitatea de hormoni produsă de acestea este la fel de mică. Greutatea hipofizei este de numai 0,6 g, greutatea celor patru glande paratiroide împreună este de 0,15 g. Glanda tiroidă, în decursul întregii noastre vieţi produce o cantitate de numai 20 g de tiroxină. Hormonii care ajung în organele îndepărtate, deşi în cantităţi mici, coordonează funcţii vitale importante. Cea mai mică tulburare a complexului, nedescifratului sistem hormonal poate provoca grave modificări organice, boli, tulburări de funcţionare, dezvoltare şi creştere.

Asadar, continua sa arunci afara de unul singur prin placerea desfranata si sa vezi ce dezechilibrat ai sa ajungi. Intr-o relatie normala daruiesti si femeii ce are absoluta nevoie in functionare si nu poate produce ea dar iti ramane si tie in interiorul tau pentru buna functionare. Pe cand in desfranata placere arunci totul afara , te privezi si pe tine si esti si egoist pe de-asupra.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Marcus89

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde Marcus89 » 11 Feb 2012, 11:08

Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celule nervoase. Iată cum: în tot trupul, dar mai cu deosebire în 7 locuri, izvorăşte un fel de putere, foarte - foarte trebuincioasă pentru bunăstarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaţă. Între cele 7 izvoare de vlagă, printre cele mai puternice este şi izvorul ce înmugureşte sămânţa de om. Când omul se ţine după desfrânare, robit de spurcata ei plăcere, izorul nu mai poate dovedi să verse şi înăuntru, în sînge, partea de vlagă neapărat trebuincioasă, pentru că tot lucrul izvorului e ,,tâlhărit'' în afară.
[...]
numai celula nervoasă, odată omorâtă de foame, nu mai învie niciodată. Iar mâncarea ei este această vlagă a celor 7 izvoare.
Care este acea știință, mă scuzați pseudo-știință, care a afirmat că există 7 locuri de unde izovrăște "putere" când este cunoscut că fiecare celulă își sintetizea propria energie? Și mai mult, că această energie este necesară neuronilor?(așa ca să nu mor prost)
Oricum, neuronii se prăpădesc și din cauza stresului, de exemplu. Hai să nu mai mergem la servici (la cele ce necesită efort mintal, desigur) și să zicem că este și acesta o patimă pentru că se distrug celulele sistemului nervos.
Serios, de unde iei porcăriile astea? și mai zici că nu cauți texte.... :roll:
Daca e asa si fiecare celula isi sintetizeaza propria energie de ce mai mananci baiete? Nu mai manca ca doar fiecare celula isi sintetizeaza propria energie ba mai mult trimite si neuronilor tai. Iata noul "om". Nu mananca si nu bea ca doar se autoenergizeaza prin fantasticele sale celule.
Ia citeste mataluta un pic mai jos daca nu e cu suparare.
Ca să fiu mai clar... energia necesară celulelor este generată în timpul proceselor metabolice intracelulare. Sângele și sistemul circulator aprovizionează celulele cu nutrienți cum ar fi grăsimi, carbohidrați, proteine și oxigen dar nu cu energie.
Sistemul hormonal

Ce este sistemul hormonal?
Funcţionarea organismului şi procesele metabolice sunt coordonate de sistemul nervos şi sistemul endocrin sau hormonal. Hormonii sunt substanţe chimice produse de glandele cu secreţie internă (endocrine) care ajung direct în fluxul sanguin, de unde prin circulaţie ajung la organele şi ţesuturile ţintă.
Glandele cu secreţie internă
Organele care produc hormoni poartă denumirea de glande cu secreţie internă (endocrine), deoarece substanţele produse de acestea ajung în fluxul sanguin.
Asemenea glande cu secreţie internă sunt hipofiză, glanda tiroidă, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenale, glandele genitale (cele două ovare şi cele două testicule). Remarci mataluta ca sunt in numar de 7.
Citește cu atenție ce ai scris... sistemul nervos controlează activitatea prin sistemul endocrin.... nu se transmite nici un fel de energie, doar informații codate chimic.
Şi cea mai mică modificare poate cauza o problemă gravă
Problemele sunt cauzate doar de boli ale celor două sisteme mai sus menționate, căci activitatea de reglare nu constă doar în transmiterea de informații ci și verificarea efectelor în permanență. Un sistem sănătos înlocuiește pierderi de orice natură, evident unul bolnav nu poate.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde maria_andreea » 25 Feb 2012, 11:52

Scriu mai jos învăţătura părintelui Arsenie Boca dpdv medical, despre cum ne afectează păcatul desfrânării organismul şi viaţa copiilor, dar şi a soţiei.
Presupunem că un copilandru, la primele anunţări ale instinctului, cade în viciul onaniei. Nu-l află părinţii, face excese, e din ce în ce mai retras, mai tăcut, mai obosit, nu mai învaţă la şcoală; memoria - scoarţa cerebrală a minţii - e atinsă; nu mai e agerită de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, încleştat de viciu. Cu alte cuvinte mintea se tâmpeşte şi încă repede. Creşterea corpului încetinită, cearcănele vinete pe lângă ochi îl dau de gol - pentru cine ştie să vadă. Imaginaţia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parcă e bătrân, serios şi, mâinile - cu care a greşit - îi tremură. Iarăşi dovadă că nervii sunt într-o primejdie.
Dacă n-are norocul să dea de un sfat, sau măcar de o carte, sporind cu vârsta, sporesc şi urmările viciului, după cum urmează.
Pomeneam că glandele genezice au o dublă funcţiune: una endocrină, vărsând hormonii în sânge, şi alta externă, formând celule genezice. De îndată ce viciul sau desfrânarea de orice fel, şi la orice vârstă - cazul e acelaşi - încleştează pe om, atunci ţesuturile glandelor masculine sau feminine, sunt peste măsură de mult solicitate şi silite să furnizez material extern şi, prin urmare, nu mai pot secreta şi mediul endocrin. Acest dezechilibru se răsfrânge asupra sistemului nervos, în felul că celulele nervoase, nemaiavând agenţi simulatori cuveniţi, degenerează, mai întâi funcţional, şi insul respectiv începe să fie fleşcăit; iar dacă desfrânarea continuă, celula nervoasă moare. Desfrânarea omoară milioane de celule nervoase.
Mai trebuie ştiut şi aceasta că toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă odată, nu mai învie niciodată.
Presupune că tânărul-bătrân vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-l prea atrage femeia şi nici fetele nu se simt atras de el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au atins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul, nu mai parinde dragoste, ci milă. De milă, ca de silă, nu faci casă.
Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, - chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios. Dar, căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului.
Astfel, bărbatul, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcţional şi nu se va potrivi nicodată cu ritmul femeii sale - neostenită în astfel de vicii. Osteneala şi scârba ei abia acum încep, când mereu va rămâne nemulţumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale şi gânduri ale căutării în altă parte. Nu e ea de vină că-l va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună. Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităţii femeii sale, şi aşa trebuie să-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi şi fără soţie.
Dar, să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiţi ai soartei şi slabi la minte. Cum şi de ce? Iată cum şi de ce: ştim de adineaori că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doile, ceva mai văzut, în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume, reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, cu atâtea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare bună.
Să zicem că o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereţii, deci n-au sistemul nervos şubrezit dintr-o vină ca aceea. Totuşi, nevoile vieţii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieţii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos şi a celorlalte ţesuturi şi umori. Acestea toate se înscriu numai decât în patrimoniul genetic al eredităţii, în vreme şi pe măsură ce se adaugă. Factorul biologic al eredităţii rezumă starea oricărui moment, precum şi situaţia biopsihică a părinţilor, fie aparte, fie angajaşi în procesul rodirii. proba o dau copii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinereţe sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sănătoşi, mai ageri la minte; pe când copii veniţi mai la bătrâneţea părinţilor sunt mai molâi, mai împiedicaţi, mai bătrâni. Nu au nicio vină şi niciuun leac. Aşa sunt construiţi genetic şi ireversibil, realizându-se armonia ce se vede, cu materialul ce li se dete, în răstimpuri de vreme. Revenind la corespondenţă, pricepem mecanismul după care apare lanţul cromozomilor roiul boabelor de neghină, genezele recesive şi ravagiile ce le pot face ele, dacă nu sunt scoase din lucru de perecheamai sănătoasă a celuilalt părinte.
Mai sunt şi urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereţe. Poate s-a bănuit din cele de până aici, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi cu toate urmările acestui dezechilibru umoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierea diferitelor organe în iconomia generală a corpului şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziţie spre tot felul de boli.
Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minţii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. E reacţiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde Dionysie » 25 Mar 2012, 13:37

Cu privire la autoerotism sau masturbare ar mai fi de tras alarma şi relativ la lipsa de educaţie şi lipsa de implicare şi de dialog a părinţilor, care de multe ori nu îşi fac treaba de a educa şi de a comunica şi de a construi o relaţie bună cu copiii lor, nici măcar într-o ordine naturală, lumească a lucrurilor necum într-o ordine creştinească, într-o lege de la Dumnezeu.

Accentul se pune foarte mult pe partea economică, materială, fizică şi pe partea de curvie (de aşa zisă dragoste) aşa încât sunt unii (nu ştiu cât de mulţi) care sunt pur şi simplu condiţionaţi de moravurile lumeşti, necreştineşti să recurgă, din lipsă de altceva, la astfel de metode păcătoase. Sunt mulţi părinţi care pur şi simplu îşi „căsătoresc” fetele aproape vânzându-le ca pe nişte curve, „căsătoria” fiind de multe ori o simplă tranzacţie pe piaţa norocului (chiar am auzit la tv pe unele că ar fi chiar o „loterie”). Pretenţiile materialiste ale părinţilor şi ale pretendenţilor / pretendentelor (în condiţiile în care căsătoria nu se bazează pe dragoste adevărată şi creştinească) sunt atât de exagerate încât mulţi, deşi în regulă, pot eşua sau chiar claca pentru neîndeplinirea „standardelor” puse de cei care îşi mărită fetele de parcă şi-ar da nişte curve la vânzare, considerând că în acest fel tranzacţional de a încheia „căsătoria” îşi ajută copiii să se „realizeze”. Aşa că unii forţaţi de împrejurări nefaste şi de necesităţi, precum şi de lipsa de educaţie, în special creştinească, precum şi lipsindu-le stăpânirea, înfrânarea sau fiind chiar dominaţi de lipsa de maturitate, de raţionalitate şi de stăpânire de sine ajung la tot felul de comportamente sexuale deviante prin tot felul de colţuri şi locuri ferite ale spurcăciunii.

Ceea ce am vrut să sesizez este că sunt multe alte cauze şi condiţii favorizante care conduc la astfel de comportamente sexuale deviante, şi care sunt nişte spurcăciuni din punct de vedere creştinesc, pe lângă faptul că sunt păcate. Asta nu înseamnă că păcatul nu este păcat, ci că trebuie căutat în multe locuri, chiar şi în mentalitatea materialistă şi în lipsa de educaţie, cauze sau condiţii care conduc la sau susţin astfel de comportamente deviante şi care trebuie corectate cât mai repede şi mai radical cu putinţă, pentru că altfel consecinţele pot fi foarte grave şi nu doar pe plan spiritual.

OLGA

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde OLGA » 25 Mar 2012, 15:09

Eu cred că toate animalele îşi educă puii. Oamenii vor să facă educaţie, dar cum să o facă dacă nu stiu ce e bine şi ce e rău? Ce am auzit eu pe unii părinţi învăţându-şi copiii, cred că este mai dramatic şi decât păcatul masturbării.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde maria_andreea » 25 Mar 2012, 15:45

Mă iertaţi, dar eu cred că dacă aruncăm vina pe femeie sau pe şarpe nu reuşim decât să fugim de responsabilitate şi de căutarea, găsirea, aplicarea unei soluţii.

Sunt de luat în seamă şi cauzele, dar numai pentru înţelegerea comportamentului deviant.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

chrisdispatcher
Mesaje:2
Membru din:18 Ian 2018, 18:55
Confesiune:ortodox
Preocupări:Pensionar

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde chrisdispatcher » 22 Ian 2018, 20:24

Prietene eu m-am lăsat de maturbare. Cum am reușit? Am citit un articol despre cum fac călugării la muntele Athos. Deci zice că canonul pt masturbare este sa faci 300 de METANII și să mănânci coji de pâine uscată până seara in ziua in care te-ai masturbat altfel ești afurisit de biserica până seara in ziua aceea (pai știi ce e aia sa fii afurisit cred că știi ) Am făcut și eu și în trei zile am reușit nu m-am mai masturbat de peste un an. Dar am mai avut ispite pe ici pe colo dar când îmi venea făceam repede 300 de METANII. Eu cred sincer că doar așa îl birui pe deavolul masturbării sa faci canonul bisericesc altfel nu ai cum. Nu se fac METANII in zile de post sau in weekend. METANII se fac cu mâna stângă și zici Doamne miluiește de 300 de ori. Așa am reușit eu să de-a Domul să poți și tu.

nemessis
Mesaje:348
Membru din:09 Dec 2010, 21:20
Confesiune:ateu
Preocupări:arta, stiinta, omul

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde nemessis » 23 Ian 2018, 11:41

Prietene eu m-am lăsat de maturbare. Cum am reușit?
Ei...da...
Eu am fost in internat pana in 2000. Am mai stat cu alti baieti in diferite apartamente pana in 2006. Am mai stat cu mai multe fete in apartament, la un moment dat cu 2 crestine. Sti de cate ori am vazut pe cineva facand asa ceva? Sti de cate ori am fost prins asupra faptei?
NICIODATA. Si majoritatea recunostea ca o face.
Oamenii sinceri recunosc. Sa zicem prin absurd ca tu zici adevarul. Numai ca nu avem de unde sa stim, din motivele ce am amintit mai sus: nimeni nu stie. Nu mai sunt asa prostovan incat sa cred lumea pe cuvant.

Intreaga tema cu masturbarea insa e extraordinar de interesanta. Am avut o prietena ultra-ortodoxa de care am mai pomenit aici. Am stat 6 ani cu ea si in viata mea nu m-am servit singur asa des ca pe vremea cat am fost cu ea. E singurul lucru care m-a pastrat functional si in conditiile date cat de cat echilibrat.
Cei care impun altora sa nu faca pur si simplu nu se gandesc la situatie in ansamblu. Si totul e doar de dragul de a urma ordinele unora. Nimeni nu are dreptul sa interzica altora ce sa faca cu propriul corp si zau, e nevoie de mult tupeu sa-mi spuna cineva ca vorbeste in numele lui Dumnezeu.
De ce nu primesc raspuns direct de la Dumnezeu? de ce trebuie sa vina tot felul de dubiosi care se bucura ca isi impun vointa lor in viata mea?
Hmm?

Piamater
Mesaje:50
Membru din:26 Ian 2018, 16:51
Confesiune:ortodox
Preocupări:Vanzatoare

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde Piamater » 21 Feb 2018, 18:34

Da de ce vorbiti de sexualitatea UMANA? E diferita de cea animala? N-o fi asta firul? Stiti ca si animalele se masturbeaza si ca practica si homosexualitatea?
Animalele fac așa ceva doar atunci când nu reușesc sa își găsească pereche ( de sex opus)....și nu toate, si nu mereu...
De fapt, în lumea animala nu e obligatoriu ca fiecare mascul sa își găsească pereche, ba chiar e contraindicat. Doar unul dintre mulți se împerechează cu mai multe femele. Nici oamenii ( cu cap) nu dau la monta toți masculii din speciile domestice ci doar pe cei mai buni.
Bun și ce le rămâne de făcut celorlalți masculi care nu își găsesc perechea? Indivizii care sunt oarecum izolați de "ispite" de sex opus, ajung sa nu mai își exprime dorințe de imperechere; cei care sunt permanent stimulați, ori se bat pe viață și pe moarte cu ceilalți masculi concurenți, ori dezvolta comportamente sexuale deviante. Cei care ajung în situația asta risca sa nu se mai descurce chiar dacă li se oferă vreodată șansa la o "relatie" normala ( puțin probabil în salbaticie, și nerecomandat în zootehnie ). Cu alte cuvinte, dacă avem un bichon care iubește zilnic canapeaua, și ne facem luntre și punte sa îi aducem o cățelușă, sunt șanse sa reușească cu brio sa își atingă scopul existentei , sau nu....
Cam.așa e în lumea animalelor...

La oameni, nu știu exact Cum e, însă în mare pot fi 2 situații :
1) nu exista partener /a;
2) exista dorința, dar nu exista "putință "... ( adică ori soția nu e disponibila din punct de vedere al.sănătății, ori barbatul.deși încă își dorește, totuși exista afecțiuni medicale care îl impiedica de la desăvârșirea actului fiziologic cel.putin varianta "normala")

Acum se pune întrebarea, din.punct de vedere moral, ce este mai bine sa facă soția, atunci când sănătatea sau ( in) dispoziția fiziologica nu îi permite sa își facă datoria conjugala? Sa îi permită soțului "metode alternative", sau sa îl lase sa se descurce singur, cu riscul chiar de a se duce "prin vecini"? ??

ZalinaZix9
Mesaje:7
Membru din:13 Mai 2019, 15:05
Confesiune:ortodox
Preocupări:Imi place să scriu.

Re: Masturbarea si pacatele impotriva firii

Mesaj necititde ZalinaZix9 » 24 Iun 2019, 16:39

https://www.youtube.com/watch?v=6ECGg8EuK-I Descarcă acest video cu savefrom.net https://www.youtube.com/watch?v=6ECGg8EuK-I și privește cum a fost eliberat un băiat de aceasta și poate te ajută cu ceva.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 11 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX