Va multumesc, pr Halambrie.
Malahienii, din cate am citit aici:
http://vaisamar.wordpress.com/2008/12/0 ... -1-cor-69/ si prin alte locuri, inclusiv pe forumul monachos.net, termenul din greaca veche folosit de Pavel pare sa se refere la homosexualitate, sau prostitutie masculina, nu la masturbare.
Părinte, malakos nu are neapărat accepţiunea de malahist sau malahian, în sensul de unul care se masturbează. Sensul este mai degrabă de a numi pe cei efeminaţi, pe cei care se dau la tot felul de lucruri stricate în sexualitate în relaţii cu alţi bărbaţi, adică tot un fel de homosexualitate (un fel de prostituat masculin), dar poate avea şi sensul de malahian pentru că şi masturbarea este o formă de predare a trupului în tot felul de josnicii sexuale. Însă ca şi homosexualitatea este condamnată şi pentru că este, la fel ca şi aceea, lepădarea legăturii fireşti cu femeia (Rom. 1, 27); este condamnată în mod indirect şi în multe alte texte fiind încadrată, chiar dacă poate nu este numită explicit, la spurcăciuni de tot felul sau sexuale. Şi aşa cum bine aţi subliniat şi cum a sugerat şi inspectorul şi Maria este vorba până la urmă de o patimă, de o deraiere de la raţionalitate, de o spurcăciune înaintea lui Dumnezeu şi este condamnată fără nici o discuţie.
Bineînţeles că problema trebuie abordată şi dintr-o perspectivă mai terapeutică, în măsură să călăuzească la vindecarea de această patimă, pentru că nu este chiar o patimă rară, şi nu este suficientă şi eficientă doar condamnarea absolut legitimă a acestui păcat.
Văd că dmas a început să se dea în stambă. Malahia are şi sensul, cum am spus mai sus, de dedare a trupului la tot felul de lubricităţi şi josnicii, ori aici este inclusă în mod implicit şi masturbarea. Şi dacă dmas a ţinut să se dea în stambă, atunci poate să cerceteze şi ce părere au spre exemplu psihiatria, psihanaliza, psihologia cu privire la subiect; din câte ştiu eu este inclusă la perversiuni sexuale (= săvârșirea de acte nefirești în legătură cu viața sexuală).
Există un codici care are termenul de pederaşti, iar sf Ioan Gură de Aur se referă prin acest termen la hosexualitatea pasivă, cum îi zic ăştia de acum, dar părerile sunt împărţite şi cei mai mulţi îl înţeleg şi pe cel de masturbare sau onanie, încă de pe vremea sf Ioan Gură de Aur, prin malakos, se înţelegea masturbare.
Aşa cum bine ai precizat aletheia, temenul cuprinde o înţelegere mai largă care include şi pe cea a masturbării( iertaţi-mi tautologia), aşa cum arată şi sf Nicodim Aghioritul prin comentariu în Pidalion, la canonul 8 a sf Ioan Postitorul.
CANON 8
Cel ce a făcut malahie, patruzeci de zile se canoniseşte, cu mâncare uscată petrecând. Şi în fiecare zi, o sută de metanii făcând.
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, că cel ce face malahie (sau onanie) 40 de zile să nu se împărtăşescă, petrecând cu mâncare uscată, adică cu pâine numai şi apă, făcând şi câte o sută de metanii pe zi .
Blestemata malahie, care în ziua de astăzi este o obştească şi de suflet pierzătoare ciumă, stricând şi pierzând pe cei mai mulţi oameni ai lumii, şi mai ales pe ticăloşii tineri. Asupra căreia, şi oricâte ar zice cineva, având scop de a dezrădăcina din lume răul acesta înfricoşat şi urât de Dumnezeu, niciodată s-ar socoti că sunt zadarnice şi de prisos. Deci malahia este un păcat atât de urât lui Dumnezeu, încât a omorât pentru el pe Onan fiul lui Iuda, carele mai întâi a arătat răul acesta, pe pământ. De la carele şi s-a numit păcatul acesta onanism. Că zice Duhul cel Sfânt la Facere (cap 38: 10): «Şi rău s-a arătat înaintea lui Dumnezeu, căci a făcut el aceasta, şi l-a omorât pe el». Şi este socotinţa a oarecăror învăţători, că Dumnezeu atât de mult urând pe filosofii cei mândri ai elinilor, i-a lăsat să se stăpânească de păcatul acesta, pentru pedeapsa slujiri de idoli, căci cunoscând pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu l-au slăvit. Şi se încheie aceasta din ceea ce zice Pavel pentru dânşii: «Pentru aceea şi i-a dat Dumnezeu întru poftele inimilor lor, de a necinsti trupurile lor întru sineşi» [Romani 1: 24]. De unde cu aceasta lor întru sineşi au arătat pe patima malahiei, după care, acelaşi trup, şi lucrează, şi pătimeşte, el întru sine. Malahia precum zice Ioan al Scării (în cuvântul 15) este o curvie ce se face fără de alt trup, din care a căzut marele sihastrul acela, ce mai înainte poruncea măgarilor celor sălbatici, iar în urmă de sălbaticii măgari diavoli s-a batjocorit. Despre care a zis atunci Dumnezeiescul Antonie, că mare stâlp a căzut. Pe malahie acelaşi Ioan (întru acelaşi cuvânt) moarte şi pieire a căderii o numeşte, care de-a pururea se află şi împreună cu noi se poartă, şi întru înşine noi, şi mai ales în tinereţile noastre. Deci, fiindcă păcatul acesta împreună cu noi se poartă, foarte cu anevoie este a înceta despre el, şi a se pocăi cel ce a apucat a se prinde de el. Pentru aceasta un învăţător pe malahie o aseamănă cu o mare mreajă a diavolului şi a iadului, cu care a tras pe lume în pieire, şi mulţi se prind de dânsa, iar puţini scapă. Şi se bucură inima lui pentru multul vânat ce face cu această mreajă, şi tămâiază, pentru că ia prins multă hrană, şi multe suflete, precum zice proorocul Avvacum (Cap 1: 15): «Pieirea în undiţe a tras (pe lume) şi o au tras pe ea în mreje, şi o strâns în cursele sale. Pentru aceasta se va veseli şi se va bucura inima lui, şi va jertfi mrejei sale şi va tămâia năvodului său că întru acestea a îngrăşat partea sa, şi mâncările lui alese. Ce să zic multe? Acest păcat pricinuieşte sufletului nu numai vătămare veşnică, ci şi sănătăţii trupului vătămare. Veşnică vătămare sufletului pentru că îl lipseşte de Împărăţia Cerurilor, şi îl osândeşte în munca iadului. Pricinuieşte şi vătămare trupului, la sănătate, pentru că precum toţi doctorii de obşte zic, şi cei vechi şi cei mai noi, că malahiştii sunt ticăloşi şi vrednici de jale, pentru că întâi se îngălbenesc, al 2-lea slăbeşte stomacul lor şi nu pot mistui. 3. Slăbeşte vederea ochilor lor. 4. Îşi pierd glasul. 5. Îşi pierd agerimea şi ascuţimea minţii. 6. Îşi pierd ţinerea de minte. 7. Îşi pierd somnul cu oarecare visuri îngrozitoare. 8. Le tremură trupul. 9. Îşi pierd toată bărbăţia trupului şi a sufletului, şi se fac slabi ca muierile. 10. Le vine dambla. 11. Adeseori le urmează scurgerea în vis, iar de multe ori şi deştepţi fiind. 12. În sfârşit în grabă îmbătrânesc, şi mor rău.
Ioan Postitorul... Totusi, a dat vreun temei biblic pentru opinia asta a lui ? Poate avea el o antipatie fata de practica masturbarii; nu pot sta pe un singur stalp, mai ales pe unul atat de obscur intre sfintii Bisericii. Marii sfinti, Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Atanasie cel Mare, Clement din Alexandria, etc, nu zic nimic de practica asta ? Banuiesc ca si atunci, ca si astazi, era foarte raspandita.
Acum eu vă întreb, pt ce mai cereţi argumente din sf părinţi, ca să-i denigraţi că ar fi mici şi obscuri?
Este o părere falsă că sf Ioan Postitorul este obscur şi mai mic ca ceilalţi sfinţi, cel care prin îngeri a cunoscut voia Lui Dumnezeu şi a fost silit ca să urce pe scaunul de patriarh al Constantinopulului, deşi se împotrivea.
Iar canoanele lui sunt primite de întreaga Biserică.
Sfinţii se completează, prin pronia Lui Dumnezeu, aşa cum evangheliştii, spun diferite întâmplări din viaţa Mântuitorului care le-au scăpat unora dintre ei.
Nu au putut să cuprindă 2-3 oameni toate învăţăturile din Biserică şi ceea ce le-a scăpat unora a rânduit Dumnezeu prin alţii să se vorbească.
Am incredere mai mare in parintii Bisericii [mai ales atunci cand dau temeiuri biblice pentru afirmatiile lor], desi sunt constient ca si ei au fost influentati fara dar si poate de Platon si de conceptia lui despre materie.
Dacă aveţi încredere în sfinţi este bine, dar a spune că au fost influeţaţi de Platon este o mare minciună şi prostie venită de la P/NP, unde nici nu caută scrierile lor, dar deja se aruncă cu noroi în sfinţi că au fost influenţaţi.
Dacă vreţi, demonstarţi că au fost influenţaţi.