Pagina 1 din 1

Sensul creării omului

Scris: 06 Feb 2012, 14:38
de maria_andreea
trebuie sa intelegi textul sfant in mod duhovnicesc, si anume, sa intelegi care este sensul adanc al crearii omului asa cum il vezi (cu toate organele). Sunt multe de spus.
Propun să spunem aici "pe cele multe" :) despre sensul creării omului.
De exemplu să începem cu rostul/sensul sexualităţii în viaţa omului. Care este părerea voastră faţă de acest subiect, din cele pe care le-ati citit şi v-a luminat Dumnezeu.
Apoi să continuăm cu definirea şi explicarea altor sensuri ale creării omului care ne frământă.

Re: Sensul creării omului

Scris: 13 Feb 2012, 10:12
de celprost
celprost spune: sensul crearii omului consta in impartasirea prin iubire. Singura iubirea e nascatoare de sens. Logosul S-a nascut din Iubire, Duhul este Iubire, Creatia a fost facuta din Iubire, omul a fost zidit din Iubire. Iubirea e cea care da sens Vietii. Singur Dumnezeu creeaza, omul poate doar sa procreeze. Sexul are doar acest rol, de a ingadui omului sa procreeze. Omul, insa, dupa cadere, l-a transformat in sursa de placere. Dar rostul lui nu a fost acesta, ci doar acela de procreere, de a construi o comunitate. Iubirea nu poate trai in izolare, ea se manifesta deplin in comuniune. La fel mantuirea.

Re: Sensul creării omului

Scris: 14 Feb 2012, 11:18
de maria_andreea
sensul crearii omului consta in impartasirea prin iubire.
Mulţumesc, pt lămurire :) .
Singura iubirea e nascatoare de sens. Logosul S-a nascut din Iubire, Duhul este Iubire, Creatia a fost facuta din Iubire, omul a fost zidit din Iubire. Iubirea e cea care da sens Vietii. Singur Dumnezeu creeaza, omul poate doar sa procreeze. Sexul are doar acest rol, de a ingadui omului sa procreeze. Omul, insa, dupa cadere, l-a transformat in sursa de placere. Dar rostul lui nu a fost acesta, ci doar acela de procreere, de a construi o comunitate. Iubirea nu poate trai in izolare, ea se manifesta deplin in comuniune. La fel mantuirea.
Înseamnă deci că şi sensul pro-creării este o formă de exprimare iubirii (alta ar fi jertifirea propriei vieţii, ex. măicuţele), iubire care naşte iubire (dacă unui copil îi dai iubire, el o va deprinde de la tine/de la Dumnezeu şi la rândul său va da iubire) formâmd o comunitate (oameni care trăiesc în iubire).
Cred că aici nu mai e atât de simplu :( , pt că nu toţi sunt conştienţi de sensul lor, îşi pervertesc iubirea şi comunitatea se realizează mai greu sau în unele locuri chiar deloc. De aceea poate se spune că plata voastră multă e în Ceruri şi nu pe pământ.