Despre prostie

[esenin]

Am mai zis acum mai mult timp, citandu-l pe Dostoievski, ca crestinul trebuie sa fie „PROST”. Vorba lui era „prost ca un sfant”. Intre timp mi-a fost dat sa citesc in presa opinii (ale lui Savatie Bastovoi) cum ca crestinul nu trebuie sa fie „fraier”. Vorba asta, „fraier” are conotatii mai largi decat „prost”: este cel care nu se descurca in cele materiale, care se lasa dus de nas.

Este, desigur, frustrant sa te vezi dus ne nas, fraierit, prostit, de orice neica nimeni. In meseria mea am de a face cu „oameni de afaceri” care si-au facut o specialitate din „imbrobodeala”. Dar nu numai in afaceri ai de-a face cu „desteptul” care isi constituie un avantaj, in fata ta, prostul, vorbind. Se intampla la fel si in chestiunile pe care le discutam noi aici. De foarte multe ori ne folosim cuvintele, cum zicea un foarte cunoscut diplomat franţuz, ca sa ASCUNDEM adevarul. Adica sa afirmam un adevar livresc (luat din carti) si nu pe acela AL NOSTRU, cel trait, experimentat. Desigur, acesta, AL NOSTRU, poate fi mult mai umil, mai lipsit de glorie decat „marile adevaruri” de care se ocupa cutare evanghelist, sa zicem.

Astfel, tacându-ne micile, neinsemnatele noastre adevaruri, si construind un eşafodaj arătos de MARI principii („iubirea”, „credinta”...) noi construim o cladire „de oase de morti si necuratie”, de fapt. Una este sa predici „iubirea”, sa zicem, alta s-o FACI. Aici este greutatea cea mare, dar aici este si Adevarul. Acest Adevar poate arata mizer, la prima vedere: iti iubesti nevasta care NU mai are dinţi, al carei trup e pe cale sa se duca, copilul care, la varsta dificila, nu este atat de inţelept sau de destept cat ti-ar placea tie....samd. Si, in numele MARILOR deziderate „crestine”, pe care crezi ca tu le reprezinti, te simti in drept sa sanctionezi orice abatere de la NORMA „crestina”: pe protestantul „eretic” (care este, totusi, plin de BUNE intentii), pe cutare „ateu” care abia asteapta sa inteleaga ceva consistent din verbiajul pios, (care nu-i spune nimic ptr. moment)....etc.

Asta inseamna ca uitam de fapt ca dragostea intr-adevar crestina nu se adreseaza atat aproapelui cat departelui, dusmanului, celui care este altfel decat noi, „posesorii Adevarului”.

Dar cel mai grav atac pe care-l resimtim din partea acestui ALTCINEVA este atacul la propriul nostru orgoliu. Sa nu cumva sa ne faca sa ne simtim „prosti” tocmai pe noi, posesorii si pazitorii Adevarului. Prin definitie, noi suntem „destepti”! Ori Christos nu a cerut niciodata sa fim „destepti”! A cerut, in schimb, sa fim umili, smeriti. Nu te mantuiesti pentru ca esti „destept” sau ptr. ca „stii” religie. Raiul e plin mai degraba de „prosti” decat de destepti. „Desteptaciunea” poate fi utila, fara indoiala, dar doar daca iti aplici tie insuti concluziile inteligente pe care le tragi. Daca nu, poti oricat de destept, de competent (in teologie), de „intelept” (aparent), - dar ramai tot mormant varuit”- adica gata mort, inca din timpul vietii.

[maria_andreea]

Una este sa predici „iubirea”, sa zicem, alta s-o FACI. Aici este greutatea cea mare, dar aici este si Adevarul. Acest Adevar poate arata mizer, la prima vedere: iti iubesti nevasta care NU mai are dinţi, al carei trup e pe cale sa se duca, copilul care, la varsta dificila, nu este atat de inţelept sau de destept cat ti-ar placea tie....samd.

Părintele Arsenie Boca spunea că noi la spovedanie ar trebui să mărturisim 4 păcate şi totuşi nu o facem, anume:
1. Nu-L iubim pe Dumnezeu;
2. Nu-l iubim pe aproapele;
3. Nu credem în Dumnezeu;
4. Suntem plini de slavă deşartă şi de mândrie.

Si, in numele MARILOR deziderate „crestine”, pe care crezi ca tu le reprezinti, te simti in drept sa sanctionezi orice abatere de la NORMA „crestina”: pe protestantul „eretic” (care este, totusi, plin de BUNE intentii), pe cutare „ateu” care abia asteapta sa inteleaga ceva consistent din verbiajul pios, (care nu-i spune nimic ptr. moment)....etc.

Da, trist; însă cred că dacă am încerca să atragem atenţia, în privat, asupra acestor chestiuni poate s-ar mai îndrepta câte ceva .

[esenin]

maria_andreea,

sunteti cam tanara!

Iata de ce prefer sa le spun in public:

Pe vremea „partidului”, daca fluierai in biserica, existau doua posibilitati: ori te discutatu in adunarea oamenilor muncii ori te invita secretarul de partid la el in birou ptr o discutie intre 4 ochi.

De prima versiune iti era frica, ptr ca era o sala plina de tovarasi care sareau cu gura pe tine. Asa ca o preferai pe a doua, crezand ca intre 4 ochi poti sa stabilesti raporturi umane cu sefu', si sa-l faci sa te inteleaga. Dar nu se intampla asa. Sefu' iti explica pe ton bland ca „mai tovarase ai dreptate....etc...dar viata e una si ideologia alta...asa ca daca mai fluieri in biserica, te „potcovim”. iar tu ascultai umil si-i dadeai dreptate, nu pentru ca avea, ci pentru ca-ti facuse favoarea unui contact uman, intre 4 ochi. Si de „potcovit” TOT te potcovea!

Asa ca preferai sa te prelucreze in adunarea oamenilor muncii ptr ca acolo ti dadea dreptul sa te aperi. (asa era „principial”) Si, chiar daca era mai greu, (ca erau multi) mai reuseai cate ceva. Le era rusine unii de altii. Paradoxal, era mai usor sa scapi trecand prin adunare decat intre 4 ochi.

[celprost]

.......
De foarte multe ori ne folosim cuvintele, cum zicea un foarte cunoscut diplomat franţuz, ca sa ASCUNDEM adevarul. Adica sa afirmam un adevar livresc (luat din carti) si nu pe acela AL NOSTRU, cel trait, experimentat. Desigur, acesta, AL NOSTRU, poate fi mult mai umil, mai lipsit de glorie decat „marile adevaruri” de care se ocupa cutare evanghelist, sa zicem.

Astfel, tacându-ne micile, neinsemnatele noastre adevaruri, si construind un eşafodaj arătos de MARI principii („iubirea”, „credinta”...) noi construim o cladire „de oase de morti si necuratie”, de fapt. Una este sa predici „iubirea”, sa zicem, alta s-o FACI.

esenin, ati atins o problema foarte delicata: adevarul din spatele vorbelor. Ne acoperim cu adevarul vorbelor, citatelor, marilor principii, dar in spatele lor sta pitit "adevarul" nostru cel adevarat. Stii cum il poti afla? Simplu. Stii cum se verifica mai demult banutul de aur de cel fals? Muscandu-l nitel, doar nitel, ca sa nu-l strici. Sub muscatura aparea ROSU, uneori chiar NEGRU! Acela e "adevarul" banutului, deasupra e POLEIALA.

[esenin]

celprost,

Hmmm, e tare greu sa-ti depasesti egoitatea. Tare greu. Sa te vezi asa cum esti. ...Cat esti de murdar, de mizer, de nedemn, de „prost” (folosesc vorba in sensul peiorativ). Si, indata ce te simti „destept” vrei sa te recunoasca si ceilalti. (vorbesc din proprie experienta). Si apoi iti dai seama ca, cu cat „stii” mai mult, cu atat esti mai prost (tot asa, peiorativ). Toata munca, in serviciul propriei glorii, n-a servit la nimic.

andreea_maria...

Ce sa zic, aveti dreptate....... dar sa nu ridicam piatra. sa-i lasam sa duca ei discutia inceputa, prost, de noi. Cine stie....

[valercosma]

Dupa vorba unui proverb : "prosti sunt cei ce se vad, si jumatate din cei ce nu se vad" ,am putea spune ca prostia pote fi generalizata.Am sa spun o intimplare :traia cindva in localitatea unde sunt eu acum un om despre care ceilalti spuneau ca este prost, el isi dobindise un nume, ii ziceau Igan. Intr-o zi taia lemne cu preotul ,folosind un ferastrau manual, si preotul nemultumit de felul cum Igan minuia ferestraul, a zis: prost esti mai Igan ca nici sa tai lemne nu stii,la care Igan a raspuns :prost, parinte, prost, ca daca nu eram prost , as fi fost eu popa si matale Igan.Din acest raspuns am putea zice ca acest om a fost prost? Cred ca a fost un neinteles.

[daniel tuduran]

Cand vine vorba de prostie la crestini intotdeauna imi amintesc de STEINHARDT.

“Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. PROSTIA E PACAT!”

“Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie."

"Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiti fara de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz in toate…”, Tit. 1, 8: “sa fie treaz la minte” si mai indeosebi I Cor. 14, 20: “Fratilor nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti copii, iar la minte fiti oameni mari”). Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? "

"Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. "

[esenin]

daniel tudoran, cititi ce am scris eu cu rea credinta!

Nu am pus „prostia” in zona (in)abilitatilor mentale ci in cea a aptitudinii morale. De-aia am ales „fraier”. Chiar daca esti inteligent, treaz, destept.....vei „intoarce obrazul” si vei ceda dusmanului. (in predica de pe munte). Nu vorbesc de „prostul” care e prost ptr ca nu intelege, ca nu-l duce mintea, ci de FRAIER, de cel care se lasa „fraierit” DESI INTELEGE.

In rest.... ca prostia este „pacat” - am mari dubii...CARE prostie? Cea mentala sau cea morala? La fel despre citatul urmator.... Christos iti spune explicit sa NU raspunzi celui rau. Toate indemnurile citate in continuare vorbesc despre aptitudinea mentala si nu despre cea MORALA. Macar cititi-va atent propriile argumente. Aveti o doza de luciferism de intelectual.....scapati de ea!

Iar la asta: "Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. " se amesteca registrul moral cu cel intelectual. E o voluptate a oricarui intelectual luciferic. Dau si eu in ea cand sunt frustrat si-mi vine sa „omor prosti”.

[daniel tuduran]

esenin,ii usor sa jonglam cu cuvintele.Daca am da timpul inapoi cu vreo 50 de ani si am fi in puscariile comuniste oare cum ar trebui sa ne comportam ? Ca niste prosti (sa facem jocurile calailor) sau sa fim inteligenti ca serpii?
Prin prostia noastra am distruge nu doar viata noastra ci si a multor altora.

Christos iti spune explicit sa NU raspunzi celui rau. „intoarce obrazul” si vei ceda dusmanului. (in predica de pe munte).

Sunt mai multe variante de raspuns,uneori "intoarcem obrazul",alteori pur si simplu nu raspundem dupa cum nici Hristos n-a raspuns in fata lui Pilat dar exista si situatii cand trebuie sa luam chiar biciul.

[daniel tuduran]

E bine sa recunoastem prostia din viata noastra dar sa nu ne lamentam ci sa ne silim sa devenim destepti.
Oare e pacat sa fi destept? Am in vedere o desteptaciune simpla(smerita) si nu una infumurata .

[celprost]

E bine sa recunoastem prostia din viata noastra dar sa nu ne lamentam ci sa ne silim sa devenim destepti.
Oare e pacat sa fi destept? Am in vedere o desteptaciune simpla(smerita) si nu una infumurata .

Nu cred ca e pacat sa fi destept. Cred ca e starea normala. Starea induhovnicita e cea a intelepciunii. Nu intelepciunea lumeasca, binenteles.

[preotcristian]

Intr-o conferință, parintele Teofil Paraianu a fost intrebat daca prostia este pacat.
Raspunsul a fost genial: ,, Prostia nu cred ca-i pacat, da-i mare necaz"