Iertarea crestineasca...pana unde?

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
ellena
Mesaje:136
Membru din:31 Aug 2009, 15:04
Confesiune:ortodox
Re: Iertarea crestineasca...pana unde?

Mesaj necititde ellena » 24 Feb 2012, 08:55

[Asta e o problema foarte complicata, ellena. Si stii de ce? Pentru ca toti, mai mult sau mai putin, ne "intepam" unii pe altii. Unii mai subtil, altii cu ironie, altii mai abrupt, altii calculat, altii mieros, etc, etc.
E o diferenta foarte mare intre a "musca" pentru a te apara,pentru supravituire(ceea ce fie ca ne place,fie ca nu,o facem cu totii) si a "musca" din placere,de dragul "vanatorii".Nu toti facem asta.Nu toate familiile sunt atat de dezbinate incat membrii lor sa se teama pentru viata lor,in adevaratul sens al cuvantului si marele rau al nostru,al tuturor e sa consideram lucrurile astea ca fiind normale si sa ne comformam.Dar fiind probabil saturati de razboaiele si macelurile din jurul nostru,care au ca victime directe zeci de mii de oameni,nu mai reactionam la genul asta de abuzuri,care macar pentru inceput se desfasoara mai subtil...
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

celprost
Mesaje:161
Membru din:09 Feb 2012, 12:39
Confesiune:ortodox
Preocupări:sinceritatea, simplitatea, bunul simt

Re: Iertarea crestineasca...pana unde?

Mesaj necititde celprost » 24 Feb 2012, 10:14

[Asta e o problema foarte complicata, ellena. Si stii de ce? Pentru ca toti, mai mult sau mai putin, ne "intepam" unii pe altii. Unii mai subtil, altii cu ironie, altii mai abrupt, altii calculat, altii mieros, etc, etc.
E o diferenta foarte mare intre a "musca" pentru a te apara,pentru supravituire(ceea ce fie ca ne place,fie ca nu,o facem cu totii) si a "musca" din placere,de dragul "vanatorii".Nu toti facem asta.Nu toate familiile sunt atat de dezbinate incat membrii lor sa se teama pentru viata lor,in adevaratul sens al cuvantului si marele rau al nostru,al tuturor e sa consideram lucrurile astea ca fiind normale si sa ne comformam.Dar fiind probabil saturati de razboaiele si macelurile din jurul nostru,care au ca victime directe zeci de mii de oameni,nu mai reactionam la genul asta de abuzuri,care macar pentru inceput se desfasoara mai subtil...
Acum incep sa inteleg mai bine intrebarea ta, ellena. Deci te referi la cei care te hartuiesc sistematic, care cauta sa te "vaneze", sa-ti produca tulburare, manie, cu scopul vadit de a-ti distruge casnicia sau chiar sa-ti puna viata in pericol, dar fac toate astea cu zambetul pe buze. Daca la asa ceva te referi atunci situatia e cu mult mai grava decat aceea in care se mai trimit mici intepaturi si "muscaturi". Aici lucrurile trebuiesc evitate, caci a schimba acele persoane e foarte greu si e posibil ca mai intai sa se destrame viata ta inainte de a reusi sa-i schimbi pe ei. Iar daca persoanele in cauza fac parte si din familie e si mai greu, caci nu prea reusesti sa le eviti. Ar fi bine sa nu stati totusi impreuna. Daca locuiti impreuna, si mi-e teama ca la asta te si referi, atunci ar trebui rezolvat cumva sa stati separat. Cu toate sacrificiile, cu toate greutatile, ar trebui gasita o modalitate de separare fizica. Adica, ma gandesc, sa nu rupeti si legaturile de comunicare, dar fizic sa va vedeti mai rar. Si, binenteles, sa va rugati in continuare si pentru ele.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
(Matei 23:13)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iertarea crestineasca...pana unde?

Mesaj necititde maria_andreea » 24 Feb 2012, 15:57

De ce credeţi că aceste persoane, "atacatori" sunt iremedialibili şi ca atare trebuie să ne separăm de ei ? Oare prin asta nu devenim complici la răspândirea răului în lume ? Dacă, mai ales, sunt din familia noastră nu este mai viabil să tratăm cauzele ?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

ellena
Mesaje:136
Membru din:31 Aug 2009, 15:04
Confesiune:ortodox

Re: Iertarea crestineasca...pana unde?

Mesaj necititde ellena » 24 Feb 2012, 17:21

De ce credeţi că aceste persoane, "atacatori" sunt iremedialibili şi ca atare trebuie să ne separăm de ei ? Oare prin asta nu devenim complici la răspândirea răului în lume ? Dacă, mai ales, sunt din familia noastră nu este mai viabil să tratăm cauzele ?
Nu oricine e capabil sa trateze bolile sufletesti ale celorlalti.In primul rand trebuie sa te tratezi pe tine,si ai cale lunga de urmat daca vii dintr-o familie care nu a pus pret pe suflet.Abia dupa,te poti intoarce spre ceilalti.Pentru ca altfel risti ,nu numai sa nu ii ajuti pe cei din familie,ci sa ii pierzi mai tare,sa te pierzi iremediabil si pe tine si mai ales poti schilodi sufleteste copiii,care vad asa ceva.Asa cum spunea domnul de mai sus(nu vreau sa ma adresez cu numele pe care si l-a ales) e nevoie intai de un pic de distantare(amabila,plina de afectiune,cu vizite regulate,insa ferma),de recuperare sufleteasca si abia apoi de restul.
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Iertarea crestineasca...pana unde?

Mesaj necititde maria_andreea » 24 Feb 2012, 17:28

... recuperarea sufletească nu implică să vă izolaţi de lume. Recuperarea sufletească o facem toată viaţa. Recuperarea sufletească înseamnă paşi mici înainte şi din ce în ce mai aproape de ceilalţi (comuniunea creştină).
Oricum dvstră veţi lua decizia care să vă uşureze viaţa, asta era doar părerea mea.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Iertarea crestineasca...pana unde?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 24 Feb 2012, 19:19

Si cum ne ferim de ei ,mai ales atunci cand ne sunt parinti ,socri,cumnati sau matuse etc?Avem dreptul sa ne departam fizic de ei,chiar daca ne cer iertare insa fac mereu aceleasi greseli?
Nu numai că avem, dar chiar trebuie. Este o vorbă din popor care spune '' eu cu vecinul o duc bine, eu nu-i merg şi el nu-mi vine'' sau '' mai răruţ că-i mai drăguţ.''
Cel care ne supără trebuie să înţeleagă asta.
Cu mult respect.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 9 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX