FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Doamne, ajuta!
Va rog frumos, imi puteti spune cum se interpreteaza aceste versete pentru un frate de manastire care isi lasa parintii pentru Hristos, dar care poate gasi, din nestiinta, piatra de poticnire in ele.
Va multumesc din suflet.
Matei 15
4. Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
5. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.

A lăsa părinţii pentru Hristos nu înseamnă a-i necinsti. De unde aţi luat asta? Ba chiar e o mai mare cinste şi o corectă stabilire a priorităţilor, conform unui alt principiul biblic de la Matei 10:37 - "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine".
Mergând la mănăstire ai posibilitatea să te rogi pentru părinţi, pentru întreg neamul şi chiar pentru întreaga lume, fără să te legi sentimental de ei. Prin aceasta ei vor primi mai multă binecuvântare, decât dacă vei fi alături de ei.
Numai dacă părinţii sunt singuri şi nu sunt alţi fraţi sau surori, atunci trebuie (4 variante):
- să fie lăsaţi în grija altcuiva,
- să meargă şi ei la mănăstire,
- tu să primeşti binecuvântarea de la stareţ(ă) de a-i vizita şi ajuta,
- să amâni intrarea în mănăstire până după moartea lor.

Călugării mai ţin legătura cu părinţii trupeşti (sau ceilalţi membrii ai familiei) după ce au intrat în mănăstire? Părinţii au voie să-i viziteze?

Călugării mai ţin legătura cu părinţii trupeşti (sau ceilalţi membrii ai familiei) după ce au intrat în mănăstire?

Dacă cineva se hotăreşte să intre în mănăstire, înseamnă că doreşte să se îndepărteze de toate lucrurile lumeşte mai ales de cei apropiaţi, pentru a-L cunoaşte şi a-L iubi mai mult pe Hristos. Cred că este clară învăţătura Mântuitorului Hristos din Evanghelie: " Cine îşi iubeşte mamă sau soră..., mai mult decât Mine, nu este vrednic de Mine.."
În mănăstire trebuie să o ai ca mamă, Biserica, ca tată, pe Dumnezeu, iar ca fraţi şi surori - pe toţi sfinţii.

Părinţii au voie să-i viziteze?

Au voie, dar cu cât mai rar cu atât mai bine, atât pt părinţi cât mai ales pt copilul lor. Cunosc un călugăr îmbunătăţit, care a fost întrebat dacă a fost la înmormântarea tatălui său care nu l-a văzut de mulţi ani, şi a răspuns că nu, pt că are nădejdea că o să se întâlnească cu el în cer. Atunci când vii cu dorinţa să-i slujeşti lui Hristos şi îi permiţi să intre şi să lucreze cum ştie El mai bine în viaţa ta, atunci toate par uşoare, iar pe cei dragi, nimeni nu-i va putea ajuta ai bine, decât numai Dumnezeu, iar prezenţa ta, sau a lor, va fi o mângâiere de moment, şi nimic mai mult...dacă vorbim de dorinţa de a dobândi mântuirea.

Sunt pe piata diverse cărți ( publicatii) cu sfaturi si convorbiri duhovnicesti de ale sfantului parinte Paisie Aghioritul cu diverși ucenici ( monahi, monahii). Intr-un loc părintele vorbește despre "blestemul.parintilor" și consecințele acestuia. Un lucru mi-a plăcut mult: apune părintele ca : dacă părinții nu mai sunt în viața, copiii sa se pocăiască pentru ca "au fost nerozi"( și de aceea au ajuns sa fie blestemați de parinti) și astfel vor scăpa de blestem , iar daca vor spori duhovniceste vor fi iertați și parintii; iar un alt lucru nu prea l-am inteles: o măicuță îi spune părintelui ca a fost blestemata de părinți când a intrat în mănăstire, iar dansul îi răspunde ca "acesta este singurul blestem care se va transforma în binecuvantare"