Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:
Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 17 Noi 2012, 09:07

Viaţa duhovnicească debutează cu lepădarea de lume, de toate stereotipurile care ascund esenţa omului: făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Acest început este eroic prin înfruntarea mulţimii de potrivnici: văzuţi şi nevăzuţi.

Presupunând că am pus început vieţii duhovniceşti ce trebuie făcut, cu ce trebuie alimentată această schimbare fundamentală? Mă gândesc că prin iubirea desăvârşită de Dumnezeu. Dar ce este aceasta astăzi?
Întreb pentru că aş vrea să ştiu cum pot astăzi creştinii să fie în lume şi totuşi lepădaţi de lume? Cum aplică ei exigenţele vieţuirii duhovniceşti, astăzi. Care sunt nuanţele care ne diferenţiază de creştinii (sfinţii) din primele secole?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Vasy
Mesaje:30
Membru din:06 Noi 2013, 18:13
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:muncitor instalator

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde Vasy » 06 Noi 2013, 22:43

"Întreb pentru că aş vrea să ştiu cum pot astăzi creştinii să fie în lume şi totuşi lepădaţi de lume? Cum aplică ei exigenţele vieţuirii duhovniceşti, astăzi".

La aceasta incerc sa iti raspund, dar numai bazat pe Scriptura, pe realitate si logica.
Lumea (in sensul de oameni) este aratata in Scriptura ca fiind oamenii pagani, pacatosi, ostili lui Dumnezeu si care nu il cunosc pe Dumnezeu (chiar daca au o forma de evlavie, a se intelege religie). Pe acestia ii iubeste Dumnezeu spunand in Ioan 3:16 ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe Fiul sau sa moara ca aceasta lume sa fie salvata. Deci avem doua categorii de oameni: lumea si credinciosii. Credinciosii sunt acei oameni care au facut odata parte din lume (Efes. 2:1-6) dar fiind luminati de Cuvantul lui Dumnezeu au lepadat tot ce era rau si lumesc si s-au intors la Dumnezeu.

Si acum raspunsul. Crestinii trebuie sa fie in lume pentru a fi marturie pentru ceilalti oameni din jurul lor si pentru a arata calea inspre Dumnezeu prin trairea lor (2 Cor 3:2,3). Acestia nu fac parte din lume pentru ca au cu toti alte conceptii de viata, alte nazuinte si o alta gandire de cum o are lumea.
Cum aplica ei exigentele duhovnicesti astazi? Ei practicand ce place lui Dumnezeu si urand ce uraste Dumnezeu. Ei nu pot face aceasta prin puterea lor, dar omul care paraseste lumea si se intoarce la Dumnezeu primeste de la Dumnezeu aceasta putere de a trai o viata exigenta duhovniceste. Si sunt atatea marturii de oameni de felul acesta, trebuie doar sa ii vedem si sa ii credem. Sper ca am fost facut inteles. Doamne ajuta !

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 07 Noi 2013, 16:05

Ei practicand ce place lui Dumnezeu si urand ce uraste Dumnezeu.
Cum să urâm ce urăște Dumnezeu? Știu că Dumnezeu urăște păcatul, dar nu știu cu ce fel de ură. De exemplu urăște nedreptatea dar nu știu cum anume se comportă față de ea pentru ca și eu să mă comporta asemenea...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 07 Noi 2013, 17:45

Mă preocupă în mod special cum am putea face diferențierea între nepăsarea față de lume și lepădarea de lume.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde esenin » 07 Noi 2013, 22:43

maria_andreea, va dau o pista: (s-ar putea sa va dezamageasca). Aflam din Ioan ca „iubirea de Dumnezeu este sa-i respecti poruncile ” (la 3.5 sau 5.3). Asta este „iubirea de Dumnezeu”! Nu este vorba chiar de sentimentul de iubire catre El. Ci catre ceilalti oameni! Argument: la pilda tanarului bogat (acela care vrea sa-L urmeze si intreaba ce sa faca pentru asta) Christos face un rezumat al Legii, unde enumera doar cinci dintre cele 10 porunci. „Dragostea de Dumnezeu” NU figureaza printre ele! In schimb TOATE cele 5 se refera la semenii nostri. Veti gasi in Acte, cred ca in iacob, sau in Petru (1)- nu mai stiu unde, daca am timp o sa caut maine- alt rezumat al Legii. compus. de data aceasta. din doar 4 Porunc, care, la fel se refera la atitudinea fata de semeni. ....Altfel spus faceti mai mult pentru aproapele, decat pentru domnia-voastra. „Lepadarea de lume” este, de fapt, lepadarea de SINE! (sunt sigur ca asta va scandaliza, dar o postez).

Vasy
Mesaje:30
Membru din:06 Noi 2013, 18:13
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:muncitor instalator

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde Vasy » 07 Noi 2013, 23:18

Cum să urâm ce urăște Dumnezeu? Știu că Dumnezeu urăște păcatul, dar nu știu cu ce fel de ură. De exemplu urăște nedreptatea dar nu știu cum anume se comportă față de ea pentru ca și eu să mă comporta asemenea...
Este atat de greu sa uram ce uraste Dumnezeu? Stim ca Dumnezeu uraste pacatul si noi trebuie sa il uram, cum? Adica sa nu il facem, sa il marturisim atunci cand dintr-o greseala l-am facut, sa nu ne fie drag.
Dumnezeu uraste nedreptatea, sa o uram si noi in sensul ca noi sa nu fim nedrepti. Asta vrea Dumnezeu. In felul acesta suntem lepadati de lume, pt ca lumea face aceste lucruri care nu plac Domnului. Se intelege? Da pt cine vor.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde nora » 08 Noi 2013, 01:24

Ei practicand ce place lui Dumnezeu si urand ce uraste Dumnezeu.
Cum să urâm ce urăște Dumnezeu? Știu că Dumnezeu urăște păcatul, dar nu știu cu ce fel de ură. De exemplu urăște nedreptatea dar nu știu cum anume se comportă față de ea pentru ca și eu să mă comporta asemenea...
Urati pacatul, iubiti pacatosii, am invatat.

Iubirea lui Dumnezeu este astfel, intr-un anume sens inteleasa de noi, "iubirea nebuna a lui Dumnezeu" asta ca sa citez cu titlul cartii cu acelasi nume a lui Paul Evdokimov.
Dumnezeu nu uraste omul , iubeste omul pana acolo incat ne-a lasat puterea de a-I spune NU.

“...dacă omul există, Dumnezeu nu mai este liber”. Iar dacă omul îi poate spune Nu lui Dumnezeu, Dumnezeu nu-i poate spune NU omului, căci – după Sfântul Pavel “în Dumnezeu toate sunt DA” (2 Corinteni l, 19). Este DA-ul Legămîntului pe care Hristos îl înnoieşte pe Cruce. Atunci, “sunt liber” vrea să spună: “Dumnezeu există”. Dumnezeu însuşi garantează libertatea îndoielii, pentru a nu violenta conştiinţele.

Dumnezeu a creat “libertatea secundă” şi îşi ia supremul risc al unei libertăţi emergente, capabilă să-L înfrîngă, să-L facă să se pogoare în moarte şi în iad.: El se lasă cu bună ştiinţă ucis, pentru a le dărui ucigaşilor iertarea şi învierea. Omnipotenţa lui constă în locuirea libertăţii umane, cu preţul voalării propriei preştiinţe şi în scopul de a dialoga cu celălalt: Dumnezeu îl iubeşte pînă la această nemărginită patimă care aşteaptă un răspuns liber, ca şi crearea nesilită a unei comunităţi fiinţiale între Dumnezeu şi copilul Său. Adagiul patristic o spune: “Toate îi sunt cu putinţă lui Dumnezeu, afară de puterea de a-l sili pe om să-L iubească”. Paul Evdokimov

"Dumnezeu vrea ca libertatea de a-L refuza să nu aibă limite. Destinul libertăţii umane este condiţionat prin acesta opţiune suspensivă. Aceasta este, ca să spunem aşa, infernul iubirii divine, dimensiunea celestă a iadului, viziunea divină a omului scufundat în bezna singurătăţilor sale.
Concepţia “teroristă” şi “penitenciară” despre Dumnezeu se cere de urgenţă corectată. Nu mai . poţi crede într-un Dumnezeu nemilos şi impasibil. Singurul mesaj care îl poate atinge pe ateul de azi este mesajul lui Hristos pogorîndu-se la iad. Cu cît infernul în care se găsesc deja oamenii este mai adînc, cu atît mai aprofundată va fi aşteptarea lui Hristos. Căci El nu-i cere omului nici virtutea, nici moralismul, nici supunerea oarbă, ci un strigăt de iubire şi încredere purces din adîncul iadului în care se află. Nu în disperare trebuie să cadă omul, „ci în Dumnezeu, care nu este niciodată disperat. Sfîntul Antonie spunea că dacă infernul există, există doar pentru el, ceea ce vrea să spună că infernul nu este niciodată “pentru ceilalţi”, nefiind, prin urmare, obiect al discursului."Paul Evdokimov

"Dumnezeul redutabil şi impasibil al unor teologi rătăciţi printre noţiunile Vechiului Testament se dovedeşte a fi Tatăl care suferă: “Tatăl este Dragostea care răstigneşte, Fiul este Dragostea răstignită, Sfântul Duh este puterea de neinvins a Crucii”. Mister al Dragostei răstignite îmbăiat de lumina dimineţii de Paşti, “slăbiciune” care triumfă asupra morţii şi a iadului." Paul Evdokimov

Cand oare vom invata , ca atunci cand privim un om, sa vedem omul si nu pacatul lui. De aceea ajungem sa confundam si in loc sa uram pacatul si sa iubim pacatosul ajungem sa iubim pacatul si sa uram pacatosul, sau poate , mai bine zis, sa uram pacatosul crezand ca uram pacatul . de aceea nu putem si nu stim sa fim in lume si totusi afara din ea.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde nora » 08 Noi 2013, 01:36

maria_andreea, va dau o pista: (s-ar putea sa va dezamageasca). Aflam din Ioan ca „iubirea de Dumnezeu este sa-i respecti poruncile ” (la 3.5 sau 5.3). Asta este „iubirea de Dumnezeu”! Nu este vorba chiar de sentimentul de iubire catre El. Ci catre ceilalti oameni! Argument: la pilda tanarului bogat (acela care vrea sa-L urmeze si intreaba ce sa faca pentru asta) Christos face un rezumat al Legii, unde enumera doar cinci dintre cele 10 porunci. „Dragostea de Dumnezeu” NU figureaza printre ele! In schimb TOATE cele 5 se refera la semenii nostri. Veti gasi in Acte, cred ca in iacob, sau in Petru (1)- nu mai stiu unde, daca am timp o sa caut maine- alt rezumat al Legii. compus. de data aceasta. din doar 4 Porunc, care, la fel se refera la atitudinea fata de semeni. ....Altfel spus faceti mai mult pentru aproapele, decat pentru domnia-voastra. „Lepadarea de lume” este, de fapt, lepadarea de SINE! (sunt sigur ca asta va scandaliza, dar o postez).
Nu stiu daca va scandalazia. caci iata:

"Pericopa din Filipeni (2, 6-11) este cheia de boltă în ceea ce priveşte adevărata înstrăinare a lui Dumnezeu faţă de El însuşi: “Ci S-a deşertat pe Sine chip de rob luând… ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce”. Omnipotenţa divină se “deşartă” de bună voie, renunţă la orice putere, dar mai ales la voinţa de putere. “Am venit ca să vă slujesc” exprimă o alteritate radicală în raport cu concepţiile omeneşti. Dumnezeu este cu mult mai mult decît Adevărul, pentru că prin întrupare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipotenţa acelui manikos eros – “nebuneasca iubire” a lui Dumnezeu nu ajunge doar să distrugă răul şi moartea ci, mai mult, le asumă: “cu moartea pre moarte călcînd”. Lumina Sa ţîşneşte dintr-un Adevăr răstignit şi înviat.

Faţă de suferinţa nevinovaţilor, a copiilor anormali, a accidentelor absurde, acesta este contextul în care lui Dumnezeu I se poate aplica super-paradoxala noţiune a unei slăbiciuni de neînvins. Singurul răspuns adecvat este acela de a spune că “Dumnezeu este slab”, că El nu poate decât să sufere împreună cu noi şi că suferinţa este “pîinea pe care Dumnezeu o împarte cu oamenii”. Slab, desigur, dar nu în sensul omnipotenţei Sale formale, ci în acela al Iubirii de dragul căreia renunţă în mod liber la puterea Lui: această slăbiciune exprimă, pentru Sf. Nicolae Cabasila, “iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om.

Un sfânt i-a spus unui copil: “Vezi, dacă tu te-ai putea juca cu Dumnezeu, ar fi cel mai grozav lucru vreodată înfăptuit. Toată lumea îl ia aşa de mult în serios încât ni se pare că stând lîngă El te plictiseşti de moarte… Joacă-te împreună cu Dumnezeu, fiule. El este supremul camarad de joacă…”

Slăbiciunea lui Dumnezeu corespunde slăbiciunii omeneşti. Sfântul Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul său care se lepădase de Hristos. Domnul i s-a înfăţişat, spunându-i: “Nu ştii oare că acela s-a lepădat de Mine?” Ori, cum sfântul se milostivea mai puternic şi se ruga încă mai fierbinte pentru ucenicul său, Domnul i-a spus: “Paisie, te-ai făcut Una cu Mine prin dragostea pe care o porţi…”

Dorinţa divină şi cea umană se împlinesc prin Hristosul istoric în care Dumnezeu şi omul se privesc ca într-o oglindă şi se recunosc, “întrucît iubirea lui Dumnezeu şi iubirea omului sînt cele două feţe ale unei iubiri totale”. După Sfântul Grigorie de Nyssa, erosul se descarca de orice posesiune egocentrică şi se topeşte în “intensitatea agapică”. Dumnezeul filantrop, iubitor de oameni, cere, în schimb, să fie iubit pentru El Însuşi.
În acest fel, “viaţa mistică” e totuna cu “viaţa creştină” de îndată ce se transformă în trăire a iubirii lui Dumnezeu, care cuprinde omul şi de care omul este perfect conştient. Caracterul existenţial al credinţei trebuie subliniat. Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, insul care nu este mişcat de Duhul Sfânt nu este o fiinţă omenească, aşa cum pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, cel care nu are conştiinţa de a se fi “îmbrăcat cu Hristos” pierde harul Botezului.”.Paul Evdokimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde esenin » 08 Noi 2013, 02:58

Aoleu, Nora, ce-i kitschul asta? Maria_andreea pusese problema doar a dragostei NOASTRE catre DUMNEZEU, si nu si pe acea a lui Dumnezeu catre noi. (Fireste ca o relatie intre ele nu ar fi exclusa). Am mai remarcat si la alti ortodocsi melting pot-ul asta de argumente convergente, dar niciodata co-ncidente. E vorba de „ce sa fac eu (maria-andreea) ca sa-l iubesc desavarsit pe Dumnezeu - in munca de induhovnicire?”

vasy: Exista vreun citat noutestamentar care va permite sau va indeamna sa urati ceea ce uraste si Dumnezeu? Pentru ca eu simt aici vechea gandire vechitestamentara a cutarei secte (nu stiu din care faceti parte....)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 08 Noi 2013, 14:11

„Lepadarea de lume” este, de fapt, lepadarea de SINE!
Sunt de acord. Atunci când sinele este adâncit în preocupări egoiste sau lumești, când Hristos nu este luat în calculul ecuației mele, centrul existenței, cauza tuturor fiind doar eu... pentru a putea trăii duhovnicește trebuie în primul rând să o rupi cu ego(ismul, centrismul) cu care te îndeletnicești deci cu lumescul acționat de sinele egocentric.

Deci am putea concluziona din cele pe care mi le-ați spus că defapt nepăsarea de lume și lepădarea de lume sunt doi poli care se resping. Lepădarea de lume și iubirea lumii sunt de fapt un fel de sarcini complementare care ajută sistemul (viața duhovnicească) să funcționeze.

Înțeleg că singura noastră raportare (acceptabilă) la semeni trebuie să fie în termenii iubirii. De exemplu mânia, revolta o poți activa, dar numai îmbrăcată în iubire și cum iubirea este un atribut atât de delicat ceea ce rezultă din mânie ș.a. nu poate avea decât o exclusivă conotație pozitivă, constructivă. Cred că am prins ideea. Mulțumesc!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde esenin » 08 Noi 2013, 14:49

da, cam asta cred.... Ceilalti trebuie iubiti. Cam la asta se reduc toate poruncile. Nu mai stiu cine, (cred ca sf Augustin) o zice. .. „Lepadarea de sine” se face cu scopul inlocuirii fiintei interioare cu cea a lui Hristos, care e iubire (atentie la iubirea exaltata, insa - care e inconsistenta). Mania este legitima! Dar „fiti copii la mânie” (Sf. Pavel). Copii uita repede mânia....

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde nora » 08 Noi 2013, 22:12

Aoleu, Nora, ce-i kitschul asta? Maria_andreea pusese problema doar a dragostei NOASTRE catre DUMNEZEU, si nu si pe acea a lui Dumnezeu catre noi. (Fireste ca o relatie intre ele nu ar fi exclusa). Am mai remarcat si la alti ortodocsi melting pot-ul asta de argumente convergente, dar niciodata co-ncidente. E vorba de „ce sa fac eu (maria-andreea) ca sa-l iubesc desavarsit pe Dumnezeu - in munca de induhovnicire?”
Eu am inteles exact ce a intrebat Maria Andreea. Insa dvs nu m-ati inteles pe mine. Ceea ce am spus nu este catusi de putin kitsch. Recunosc ca spun lucrurile mai pe jumatate cateodata, si atunci sunt neinteleasa.

Fara Dumnezeu nimic bun nu pot sa fac. Asadar, oricat ma straduiesc eu in munca de induhovnicire, daca nu ma invata Dumnezeu Bunul, eu nu voi sti niciodata cum sa ma lepad de lume si totusi sa fiu in lume. Exemplul nostru ce trebuie sa il urmam este Hristos.
De aceea am venit sa arat iubirea nebuna a lui Dumnezeu, aceasta iubire pe care si noi trebuie sa o invatam de la Dumnezeu.
Ce sa fac eu ca sa il iubesc desavarsit pe Dumnezeu? sa ii urmez Lui si sa Il chem sa ma invete. Sa invat de la El iubirea nebuna a Lui.

De altfel Maria Andreea spunea ca nu stie cum se comporta Dumnezeu fata de nedreptate. Ea spunea: Dumnezeu uraste nedreptatea dar nu stiu cum se comporta fara de ea.
de aceea eu am venit sa ii spun ca se comporta cu iubire desavarsita.

Ne punem intrebari cum sa ne lapadam de lume, iar eu am spus urmand iubirii lui Dumnezeu. Cum este iubirea lui Dumnezeu fata de oameni, asa ar trebui sa fie si iubirea noastra fata de oameni.

de aceea am venit si am spus: Cand oare vom invata , ca atunci cand privim un om, sa vedem omul si nu pacatul lui. Pentru ca ajungem de multe ori sa confundam si in loc sa uram pacatul si sa iubim pacatosul ajungem sa iubim pacatul si sa uram pacatosul, sau poate , mai bine zis, sa uram pacatosul crezand ca uram pacatul . acesta este motivul pentru care nu putem si nu stim sa fim in lume si totusi afara din ea.

Dvs ati venit cu o solutie si ati spus: lepadarea de sine.
Aici v-am dat dreptate si am spus ca nu va scandaliza si am venit sa arat ca asa cum Dumnezeu s-a desertat pe Sine din marea Lui iubire pentru noi, la fel trebuie sa invatam sa facem si noi, aceasta este lepadarea de sine.

Vrem nu vrem, nu putem discuta despre iubirea de semeni , daca nu luam ca exemplu iubirea lui Dumnezeu pentru noi. deci cand ne punem intrebari cum sa ne comportam fata de semeni, fata de nedreptate, fata de ura, trebuie sa privim la Hristos si cu siguranta vom sti cum: cu multa, multa iubire. Numai asa vom putea sa ne ferim, ca in loc de lepadare de lume sa ajungem sa traim nepasarea de lume.

citatul pus de mine din cartea lui Evdokimov este esential ca sa invatam sa ne lepadam de lume si sa iubim lumea in acelasi timp:
"Dorinţa divină şi cea umană se împlinesc prin Hristosul istoric în care Dumnezeu şi omul se privesc ca într-o oglindă şi se recunosc, “întrucît iubirea lui Dumnezeu şi iubirea omului sînt cele două feţe ale unei iubiri totale”. După Sfântul Grigorie de Nyssa, erosul se descarca de orice posesiune egocentrică şi se topeşte în “intensitatea agapică”. Dumnezeul filantrop, iubitor de oameni, cere, în schimb, să fie iubit pentru El Însuşi.
În acest fel, “viaţa mistică” e totuna cu “viaţa creştină” de îndată ce se transformă în trăire a iubirii lui Dumnezeu, care cuprinde omul şi de care omul este perfect conştient. Caracterul existenţial al credinţei trebuie subliniat. Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, insul care nu este mişcat de Duhul Sfânt nu este o fiinţă omenească, aşa cum pentru Sfântul Simeon Noul Teolog, cel care nu are conştiinţa de a se fi “îmbrăcat cu Hristos” pierde harul Botezului.”

fara o comuniune cu Dumnezeu, nu vom ajunge sa ne lepadam de lume, sa traim cu adevarat intru Hristos. Iar cel care nu a fost miscat de Duhul Sfant, se va retrage din lume, incercand sa traiasca duhovniceste insa nu va reusi decat un fel de nepasare de lume. Se va inchide egoist intr-o alergare singuratica dupa mantuire.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde Ioan Cr » 10 Noi 2013, 19:08

Poate ca se cuvine mai intai sa facem cateva distinctii: lume ca totalitate de oameni si fiecare om in parte SI lume ca moravuri actuale, la moda, dictate de timp, "lumescul". Ori adevarul nu se schimba, este dat o data pentru totdeauna. Aceasta cale a urmat-o si Cuv. Serafim Rose cand a cautat radacinile traditiei autentice. Deci lepadarea de lume se poate face chiar in mijlocul lumii, iubind frumosul bunaoara.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 11 Noi 2013, 08:59

Poate ca se cuvine mai intai sa facem cateva distinctii: lume ca totalitate de oameni si fiecare om in parte SI lume ca moravuri actuale, la moda, dictate de timp, "lumescul". [...]Deci lepadarea de lume se poate face chiar in mijlocul lumii, iubind frumosul bunaoara.
Dacă vă referiți la lepădarea de lumesc aceasta este condiționată de două direcții: 1. a omului conștient care dorește să se lepede de lumesc (respinge lumescul) și 2. a celorlalți oameni care acționează cu lumescul asupra primului, presionându-l. Eu văd că aici se cere un compromis, dar de ce fel de natură?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde nora » 17 Noi 2013, 01:30

Poate ca se cuvine mai intai sa facem cateva distinctii: lume ca totalitate de oameni si fiecare om in parte SI lume ca moravuri actuale, la moda, dictate de timp, "lumescul". [...]Deci lepadarea de lume se poate face chiar in mijlocul lumii, iubind frumosul bunaoara.
Dacă vă referiți la lepădarea de lumesc aceasta este condiționată de două direcții: 1. a omului conștient care dorește să se lepede de lumesc (respinge lumescul) și 2. a celorlalți oameni care acționează cu lumescul asupra primului, presionându-l. Eu văd că aici se cere un compromis, dar de ce fel de natură?
Nu se poate face compromis. Caci nu ajungi nicaieri. Si asteptarea, rabdarea, ca sa inteleaga ceilalti oameni lepadarea ta de lumesc, este intr-un anumit fel un compromis. Nu e bun. Nu e bun compromisul. Cu atat mai mult anumite concesii in legatura cu lumescul. Aceasta presiune este tocmai lupta ta, marturisirea ta. Asa il poti marturisi pe Hristos fiind in lume. Cum gestionezi aceasta nevointa - lupta cu lumescul, cu presiunea celorlalti - depinde de cum pastrezi legatura cu Dumnezeu. Cu cat cazi in compromis (la Biserica nu tot timpul - munca , cei din casa, societatea, spovedanie rara, etc) cu atat legatura ta personala cu Dumnezeu este mai slaba, mai indepartata daca pot spune asa, iar tu esti in consecinta mai slab, mai ancorat in lumesc, mai fara puteri.

Exista totusi o cale care nu este o extrema de genul: plec , ma izolez, de lume de toti , ca sa pot trai departe de lumesc. Aceasta este pastrarea legaturii cu Biserica, cu duhovnicul pe de o parte, si toleranta si intelegere fata de ceilalti fara reprosuri, fara presiuni (caci exista presiune si in sens invers ). Cand simti ca esti suficient de puternic prin harul lui Dumnezeu sa nu te afecteze lumescul, atunci vei putea sa fi in lume si totusi in afara.

Dar iata astazi am citit un cuvant foarte frumos:
"Spargand limitele stramte ale izolarii si separatiei individualist-egoiste ale omului cazut in pacat, rastignindu-le, smerenia si rugaciunea deschid sufletul omului atat spre Dumnezeu, cat si spre intreaga creatie: omul imbratiseaza, ca Hristos pe cruce, intreg cosmosul si intreaga umanitate. Departe de a fi o tehnica ascetica individualista, de "autorealizare", egoist-solitara, la care este adesea redus si deformat, adevaratul "isihasm" se reveleaza a fi de fapt nu altceva decat punerea consecventa in practica a dublei porunci a iubirii neconditionate de Dumnezeu si de aproapele - esenta si legea fundamentala a vietii duhovnicesti, a vietii vesnice.
In sufletul care nu cunoaste pe Dumnezeu si iubirea desavarsita, cele doua porunci intra intr-o contradictie violenta: cel ce, iubind pe Dumnezeu , se izoleaza de lume, confundandu-se in indiferenta fata de ea si intr-un egoism spiritual, interesat doar de salvarea sau mantuirea proprie ("yoghinul") si cel ce , iubind umanitatea, din mila fata de suferintele ei, se revolta cu ura impotriva lui Dumnezeu, socotindu-L responsabil de dramele ei ("comisarul"). Or, asa cum arata exemplul vietii lui Hristos, adevarata iubire de oameni isi are izvorul in adevarata iubire de Dumnezeu, iar adevarata iubire de Dumnezeu se arata in iubirea fata de toti oamenii, fara deosebire.
Chiar daca la inceput , viata unui ascet crestin, retras din lume si concentrat pe pocainta personala si iubirea lui Dumnezeu in rugaciune "din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul", pare a lua un caracter aparent egoist, mai tarziu cand sufletul sau castiga prin smerenie si rugaciune simtirea harului dumnezeiesc, iubirea lui Dumnezeu incepe sa lucreze in el si ea se revarsa asupra intregii umanitati si a intregii creatii." Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" Sf. Siluan Athonitul - pag. 28
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde nora » 17 Noi 2013, 02:00

despre presiunea dintre cei ce traiesc in lumesc si cei ce fug de lumesc.

Atunci cand nu cunoastem smerenia si adevarata dragoste dumnezeieasca actionam total gresit gandind ca facem un bine. Pornind pe calea trairii crestine, intram in contradictie cu cei care nu au pornit inca pe aceasta cale. Nefiind suficient de maturi duhovniceste nu ne dam seama de aceasta contradictie si vedem lucrurile simplist. Adica, eu vad ca e bine, trebuie ca si ceilalti sa vada la fel. Si actionam in consecinta : te rogi cu mine, vii cu mine, te spovedesti cu mine, trebuie, ca asa e bine, ti post, etc, insa ceilalti neintelegand, nu vor. Ei bine ceilalti simt aceasta ca o presiune, ca o fortare uneori chiar ca o impunere. Iar aceasta presiune asupra lor este masura lipsei noastre de smerenie si de iubire. iar aceasta presiune aduce ca raspuns presiune asupra noastra din partea celorlalti. Cum facem sa nu mai ne punem in contradictie cu ceilalti? Trebuie sa nu mai presam noi pe ceilalti ci doar sa ii iubim. Si sa invatam sa tacem si sa ii intelegem, sa lucram cu noi insine sa fim cu adevarat un exemplu demn de urmat.

si de parca nu ar fi asta suficient, apar ispitele in ganduri, ganduri rele, de o parte si de alta, care ne zadarniceste totul. O clipa de neatentie si te-ai pierdut.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde esenin » 17 Noi 2013, 18:15

Nora,
Indraznesc sa va rog din nou sa-mi transmiteti si mie titlul lucrarii in care ati aflat ca omul vechiului testament este „invartosat”.
Va multumesc frumos.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 17 Noi 2013, 19:44

Si asteptarea, rabdarea, ca sa inteleaga ceilalti oameni lepadarea ta de lumesc, este intr-un anumit fel un compromis.
Ce fel de compromis? Deși, sincer mi se pare absurd să aștepți ca ceilalți să te înțeleagă; lepădarea de lumesc privesc omul în cauză și pe Dumnezeu...
Sfântul Siluan AthonitulChiar daca la inceput , viata unui ascet crestin, retras din lume si concentrat pe pocainta personala si iubirea lui Dumnezeu in rugaciune "din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul", pare a lua un caracter aparent egoist, mai tarziu cand sufletul sau castiga prin smerenie si rugaciune simtirea harului dumnezeiesc, iubirea lui Dumnezeu incepe sa lucreze in el si ea se revarsa asupra intregii umanitati si a intregii creatii.
Deci e nevoie, în primul rând de o izolare, aparent egoistă, de lume și apoi vom știi cum să ne lepădăm corect de lume.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde maria_andreea » 17 Noi 2013, 21:05

Matei, Capitolul 1037. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
39. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.
Cum să ne luăm crucea? Cum să înțelegem crucea, ce este ea defapt? „Crucea Lui Iisus alungă vrăjmașii” mărturisim în rugăciunea de seară, dar crucea noastră pe care trebuie să o luăm cum trebuie să o înțelegem?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra

Re: Lepădarea de lume:1 treaptă a vieţii duhovniceşti

Mesaj necititde nora » 17 Noi 2013, 23:56

Nora,
Indraznesc sa va rog din nou sa-mi transmiteti si mie titlul lucrarii in care ati aflat ca omul vechiului testament este „invartosat”.
Va multumesc frumos.
V-am raspuns acolo, pe threadul cu banii si credinta.
Dar sa nu mai cautati postez inca odata aici:

""Legea Veche a fost data dupa pieirea egiptenilor in Marea Rosie, a fost data in pustie in Muntele Sinai. S-a dat cand fum si foc se urca din Munte, cand rasuna trambita, cand tuna si fulgera, si cand Moise a intrat in ceata.
Noul Testament nu s-a dat asa, nu s-a dat nici in pustie, nici in munte; nu era nici fum , nici intuneric; nici ceata, nici furtuna. Noul Testament a fost dat cand a inceput ziua; a fost dat in casa cand toti Apostolii stateau la un loc;toate s-au facut in liniste si potolit.

Intradevar iudeii de pe timpul lui Moise, pentru ca erau mai putin priceputi si greu de stapanit, aveau nevoie de inchipuiri trupesti, cum au fost de pilda : pustia, muntele, fumul, sunetul de trambita si alte asemenea acestora. Apostolii insa, pentru ca erau mai patrunzatori la minte si ascultatori, pentru ca depasisera cele trupesti, nu aveau nevoie de nici una din acestea." Pag 16 . Omilii la Matei. Sf. Ioan Gura de Aur

Eu m-am exprimat cu "invartosati" avand in minte textul din Omiliile la Matei. Cred ca nu este un termen mult prea diferit de expresia Sf. Ioan Gura de Aur "mai putin priceputi si greu de stapanit".
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 11 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron