Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde maria_andreea » 19 Ian 2013, 17:44

Acum, avem și alte lămuriri cu privire la interdicții pentru curgeri de altă natură; redau pe cele mai importante:

931. -"Cine se va împreuna cu muierea lui cea cu lege, acela în acea zi să nu se apropie la sfintele icoane, nici la trupul vreunui sfânt, nici către moaște, chiar de ar fi al unui sfânt mic, nici să-l sărute, ci departe să stea și să i se închine. Iar dacă cineva se va apropia și le va săruta sau va intra în sfântul altar să iasă afară și să facă o sută de metanii". - PBG, 47. [Pravila Bisericească de la Govora, 1640]

34. -"Anafora s-a făcut ca sa se dea în acest chip: pentru că mai înainte vreme se pricestuiau oamenii cu făcătoarele de viață Taine, des, iar acum s-a îndepărtat taina acelei sfințenii și se pricestuiesc o dată într-un an, și această socotință și tocmeală s-a făcut de Sf. Părinți, pentru mai mare cucernicie și sfințenie, să se curețe oamenii în sfintele zile ale marelui post cu spovedirea și atunci să se pricestuiască cu Sfintele Taine întru sfințenie și curățenie și iertarea păcatelor lor - și pentru ca atunci, se pricestuiau des creștinii cu Sfintele Taine, cum am zis, iar acum iau anafora din mina preotului intru sfințenie și blagoslovenie, de vreme ce o iau creștinii in loc de dumnezeiasca pricestanie. Pentru aceea, se cade ca în acea zi, să se îndepărteze de împreunarea trupeasca a muierii sale, de aceea atunci, sa ia anafora și să sărute sfintele icoane, iar de va fi din lucrul diavolului sa se afle cineva cu muierea sa în zi de praznic, acela sa nu ia anafora, nici icoane sa sărute nici el, nici femeia sa. Ca zice dumnezeiasca Scriptura: Cele curate sa se dea preoților și cele sfinte, sfinților. - ILT, 166. [Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgoviște, 1652]
Relaţiile trupeşti în viaţa de familie sunt socotite necurate. De ce?

Un alt aspect ar fi dacă se poate să-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de soţ/soţie? Sau chiar se întâmplă un fenomen complementar: iubirea pentru Dumnezeu te ajută să-ţi iubeşti deplin şi curat soţul/soţia?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde dimitrie » 20 Ian 2013, 01:28

Acum, avem și alte lămuriri cu privire la interdicții pentru curgeri de altă natură; redau pe cele mai importante:

931. -"Cine se va împreuna cu muierea lui cea cu lege, acela în acea zi să nu se apropie la sfintele icoane, nici la trupul vreunui sfânt, nici către moaște, chiar de ar fi al unui sfânt mic, nici să-l sărute, ci departe să stea și să i se închine. Iar dacă cineva se va apropia și le va săruta sau va intra în sfântul altar să iasă afară și să facă o sută de metanii". - PBG, 47. [Pravila Bisericească de la Govora, 1640]

34. -"Anafora s-a făcut ca sa se dea în acest chip: pentru că mai înainte vreme se pricestuiau oamenii cu făcătoarele de viață Taine, des, iar acum s-a îndepărtat taina acelei sfințenii și se pricestuiesc o dată într-un an, și această socotință și tocmeală s-a făcut de Sf. Părinți, pentru mai mare cucernicie și sfințenie, să se curețe oamenii în sfintele zile ale marelui post cu spovedirea și atunci să se pricestuiască cu Sfintele Taine întru sfințenie și curățenie și iertarea păcatelor lor - și pentru ca atunci, se pricestuiau des creștinii cu Sfintele Taine, cum am zis, iar acum iau anafora din mina preotului intru sfințenie și blagoslovenie, de vreme ce o iau creștinii in loc de dumnezeiasca pricestanie. Pentru aceea, se cade ca în acea zi, să se îndepărteze de împreunarea trupeasca a muierii sale, de aceea atunci, sa ia anafora și să sărute sfintele icoane, iar de va fi din lucrul diavolului sa se afle cineva cu muierea sa în zi de praznic, acela sa nu ia anafora, nici icoane sa sărute nici el, nici femeia sa. Ca zice dumnezeiasca Scriptura: Cele curate sa se dea preoților și cele sfinte, sfinților. - ILT, 166. [Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgoviște, 1652]
Relaţiile trupeşti în viaţa de familie sunt socotite necurate. De ce?
Cine a spus așa ceva soro? Sunt canoane care afurisesc și dau anatemei pe cei ce ar gândi așa (5, 51 apostolice.; 13 Trulan; 1, 4, 9, 10,14 Gangra).
Unde ar scrie așa ceva în cele două glave (capete) de mai sus? Păi ce Dumnezeu a făcut ceva rău? Nu. Nu am timp acum să abordez în detaliu, însă vreau să limpezesc textul care cred eu că te-a smintit pe frăția ta:
"... iar de va fi din lucrul diavolului sa se afle cineva cu muierea sa în zi de praznic, acela sa nu ia anafora, nici icoane sa sărute nici el, nici femeia sa. Ca zice dumnezeiasca Scriptura: Cele curate sa se dea preoților și cele sfinte, sfinților."
Aici este vorba de modul în care trebuie cinstite sărbătorile de către cei căsătoriți - prin înfrânare. A cinsti sărbătoarea este împlinirea virtuții și implicit sfințirea vieții; iar a nu cinsti sărbătoarea nu este o virtute, și deci, lipsirea de sfințenie.

Un alt aspect ar fi dacă se poate să-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de soţ/soţie? Sau chiar se întâmplă un fenomen complementar: iubirea pentru Dumnezeu te ajută să-ţi iubeşti deplin şi curat soţul/soţia?
"Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească."1Ioan.4:20
A-L iubi pe Dumnezeu mai presus decât pe oricine și orice, este de datoria noastră, și la asta nu se ajunge ușor. Atunci când soțul/soția te îndeamnă la păcat și tu nu-l asculți (indiferent de repercusiunile ce vor decurge de aici în relația dintre cei doi), se cheamă că-L iubești mai mult pe Dumnezeu, se cheamă ca-I aduci închinare de adorare, închinare cu care-I suntem datori numai Lui, exclusiv Lui.
Procedând altfel, ar însemna să-i dăm Cezarului cele ce sunt ale lui Dumnezeu, căzând astfel în una din multele forme pe care le îmbracă idolatria.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Despre căsătorie... putem considera GLAVA 47,PBG, NULĂ

Mesaj necititde dimitrie » 21 Ian 2013, 12:17

Acum, avem și alte lămuriri cu privire la interdicții pentru curgeri de altă natură; redau pe cele mai importante:

931. -"Cine se va împreuna cu .....". - PBG, 47. [Pravila Bisericească de la Govora, 1640]

34. -"Anafora s-a făcut ca sa se dea ...... și cele sfinte, sfinților. - ILT, 166. [Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgoviște, 1652]
Relaţiile trupeşti în viaţa de familie sunt socotite necurate. De ce?
Cine a spus așa ceva soro? ..... Nu am timp acum să abordez în detaliu, însă vreau să limpezesc textul care cred eu că te-a smintit pe frăția ta:
"... iar de va fi din lucrul diavolului sa se afle cineva cu muierea sa în zi de praznic, acela sa nu ia anafora, nici icoane sa sărute nici el, nici femeia sa. Ca zice dumnezeiasca Scriptura: Cele curate sa se dea preoților și cele sfinte, sfinților."
Aici este vorba de modul în care trebuie cinstite sărbătorile de către cei căsătoriți - prin înfrânare. A cinsti sărbătoarea este împlinirea virtuții și implicit sfințirea vieții; iar a nu cinsti sărbătoarea nu este o virtute, și deci, lipsirea de sfințenie.
Acum am avut timp de detaliu, și constat ca Maria-Andreea are dreptate să tragă asemenea concluzie, dar din textul glavei 47, PBG. Însă acceptarea acestei concluzii este aceea pe care am sancționat-o ca nefiind în acord cu sfintele canoane.

Da, între cele două glave (capete) există contradicții, una dintre ele (glava 47, PBG) nefiind în acord cu cealaltă (glava 166, ILT), dar nefiind nici în duhul sfintelor canoane (5, 51 apostolice.; 13 Trulan; 1, 4, 9, 10,14 Gangra). Reiau textul lor:

931. -" Cine se va împreuna cu muierea lui cea cu lege, acela în acea zi să nu se apropie la sfintele icoane, nici la trupul vreunui sfânt, nici către moaște, chiar de ar fi al unui sfânt mic, nici să-l sărute, ci departe să stea și să i se închine. Iar dacă cineva se va apropia și le va săruta sau va intra în sfântul altar să iasă afară și să facă o sută de metanii". - PBG, 47. [Pravila Bisericească de la Govora, 1640]

34. -"Anafora s-a făcut ca sa se dea în acest chip: pentru că mai înainte vreme se pricestuiau oamenii cu făcătoarele de viață Taine, des, iar acum s-a îndepărtat taina acelei sfințenii și se pricestuiesc o dată într-un an, și această socotință și tocmeală s-a făcut de Sf. Părinți, pentru mai mare cucernicie și sfințenie, să se curețe oamenii în sfintele zile ale marelui post cu spovedirea și atunci să se pricestuiască cu Sfintele Taine întru sfințenie și curățenie și iertarea păcatelor lor - și pentru ca atunci, se pricestuiau des creștinii cu Sfintele Taine, cum am zis, iar acum iau anafora din mina preotului intru sfințenie și blagoslovenie, de vreme ce o iau creștinii in loc de dumnezeiasca pricestanie. Pentru aceea, se cade ca în acea zi, să se îndepărteze de împreunarea trupeasca a muierii sale, de aceea atunci, sa ia anafora și să sărute sfintele icoane, iar de va fi din lucrul diavolului sa se afle cineva cu muierea sa în zi de praznic,acela sa nu ia anafora, nici icoane sa sărute nici el, nici femeia sa. Ca zice dumnezeiasca Scriptura: Cele curate sa se dea preoților și cele sfinte, sfinților. - ILT, 166. [Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgoviște, 1652]

Contradicția între cele două glave se observă în aceea că una (166, ILT) interzice sărutarea/atingerea ori consumul celor sfinte (anaforei), ca pedeapsă deosebită pentru cei ce necinstesc zilele de praznic (împărătesc?), iar cealaltă (pare că prevede în cazul în care contextul expunerii ei ar fi altul, asemănător cu al celeilalte) prevede aceasta ca un firesc al lucrurilor în cadrul unirii celei legiuite (nunta).
Și deci, glava 47, PBG se poate considera ori nulă, ori identică cu cealaltă în cazul în care s-ar încadra în contextul aceleia.
Și cum contextul ce i-ar îndreptăți prevederile nu există în sursa care o citează, putem considera GLAVA 47,PBG, NULĂ.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde maria_andreea » 21 Ian 2013, 17:00

Mulţumesc părinte Dimitrie pentru răspunsuri...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

ellena
Mesaje: 136
Membru din: 31 Aug 2009, 15:04
Confesiune: ortodox

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde ellena » 04 Apr 2013, 17:13

Daca unul dintre soti refuza sa isi traiasca viata crestineste e pacat ca celalat sa divorteze si sa nu se mai recasatoreasca niciodata?
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

ellena
Mesaje: 136
Membru din: 31 Aug 2009, 15:04
Confesiune: ortodox

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde ellena » 07 Apr 2013, 16:50

Reformulez intrebarea: ce e recomandat,din punct de vedere crestineste,cand intr-o casnicie unul dintre soti refuza sa isi traiasca viata tinand cont de tot ce ne invata Biserica si il impiedica in mod voit si pe celalat sot sa o faca?
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

Avatar utilizator
preotioan
Mesaje: 42
Membru din: 20 Noi 2012, 23:25
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică,pastorală,muzică

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde preotioan » 07 Apr 2013, 21:21

Pentru a găsi un răspuns putem citi: 1. locurile din Sfânta Scriptură care arată voia lui Dumnezeu în aceste situații: Matei 19, 4-6; 5, 32; Romani 7, 2-3; I Corinteni 7, 10-17, 39; Efeseni 5, 21-31, precum și contextul în care au fost scrise.
2. Sf. Ioan Gură de Aur „Despre căsătoria a doua a văduvelor” și alte scrieri patristice pe care te rog să le cauți și să le citești
3. Duhovnicii cunoscuți ai vremurilor noastre, Paisie Aghioritul, Gheron Iosif, Porfirie, Arsenie Papacioc și alții au lăsat scrieri despre căsătorie și problemele ei
4. Nu în ultimul rând duhovnicul pe care orice creștin ar trebui să-l aibă ca sfătuitor și mai ales rugător.
5. După umila mea părere, se cuvine să luptăm pentru soțul nostru până în pânzele albe, asta e calea mântuirii în familie, purtarea crucii, doar în situații deosebit de grave suntem dezlegați de el (adulter și alte păcate egale în gravitate: avortul copiilor, apostazia de la credință, îndrăcirea celuilalt, violența asupra soției și a copiilor)
Cu respect, pr. Ioan

ellena
Mesaje: 136
Membru din: 31 Aug 2009, 15:04
Confesiune: ortodox

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde ellena » 10 Apr 2013, 21:11

Va multumesc!Doamne ajuta!
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

Avatar utilizator
Floryan
Mesaje: 652
Membru din: 15 Ian 2010, 07:59
Confesiune: ortodox
Preocupări: Viata la tara
Localitate: Bacau

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde Floryan » 12 Apr 2013, 13:44

Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde maria_andreea » 05 Mai 2013, 10:22

Hristos a înviat!

Un copil de vreo 5 ani s-a uitat cu bunica lui la un film (documentar, mai mult sau mai puţin) cu Iisus. După terminarea filmului primul lucru pe care i l-a spus mamei sale atunci când a întâlnit-o a fost: "I-au bătut cuie în mâini şi îi curgea sânge!"

Sunt de acord că unui copil trebuie să-i povesteşti, să-i arăţi imagini pentru a înţelege, însă vă întreb, este bine să ne educăm copii în credinţă prin filme? Ce alternitive sunt? Voi cum le povestiţi copiilor despre patimile, răstignirea şi învierea lui Iisus?

Cred că am situat bine postarea dpdv al subiectului la care am scris-o pentru că în fond, educaţia crestina in familie trebuie să aibă la bază metode "curate", fără echivoc.

PS: Florian, videoclipul postat nu există!
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde protosinghel » 07 Mai 2013, 20:32

este bine să ne educăm copii în credinţă prin filme? Ce alternitive sunt? Voi cum le povestiţi copiilor despre patimile, răstignirea şi învierea lui Iisus?
Cred că trebuie să primeze cuvântul viu, aşa cum se spuneau odinioară poveştile seara, înainte de culcare, iar copiii adormeau cu zâmbetul pe buze. Dar filmele pot fi un important suport didactic. Deci nu cred că trebuie respinse, ci adăugate la cuvânt...

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde maria_andreea » 09 Mai 2013, 20:26

Deci nu cred că trebuie respinse, ci adăugate la cuvânt...
Mă bucur sincer că am varianta dvstră de răspuns; mai ales că inspiră un apel la întoarcerea valorilor, obiceiurilor, tradiţiilor (de ce nu) simple, dar profunde de altădată.

Şi eu sunt pentru filmele documentare, însă reacţia emoţională puternică a copilului m-a făcut să mă îndoiesc că filmele ar fi corespunzătoare vârstei lor fragede. Nu mă pricep la pshihologie, însă nu ştiu dacă e bine, dar aşa simt şi anume că copii trebuie feriţi de emoţii puternice atunci când sunt în formare, că mediul în care sunt educaţi şi crescuţi trebuie să fie unul potrivit nevinovăţiei lor pentru a nu-şi pierde încredere în mediu datorită eventualelor disonanţe, contraste. Mă gândesc că de aceea cei mari, se joacă la nivelul lor ("dau in mintea copilului"), pentru a nu-i îndepărta de universul curat (la urma urmei aşa cum trebuie să fie, cu excepţia frăgezimii minţii) cu care copilul priveşte lucrurile, iar când va fi suficient de înţelept să nu o părăsească ci să adauge curăţiei şi nevinovăţiei înţelepciunea vârstei.

În concluzie eu tot nu cred că este bine să punem în faţa ochilor lor scene pre tari. Asta până la o vârstă, care!? nu ştiu...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

MarcusAurelius
Mesaje: 114
Membru din: 13 Noi 2014, 18:23
Confesiune: alta religie
Preocupări: idolatru

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde MarcusAurelius » 13 Apr 2015, 09:59

Daca unul dintre soti refuza sa isi traiasca viata crestineste e pacat ca celalat sa divorteze si sa nu se mai recasatoreasca niciodata?
Dacă cei doi au de gând să divorțeze din cauza credinței, cred că ar fi de o mie de ori mai bine ca ei să renunțe la acea credință. Bine ar fi ca ortodoxia să nu fie o asemenea credință care îi dezbină pe oameni!
Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 579
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde presviter » 25 Mai 2015, 14:56

In subiectul infranarii conjugale:

Exista numeroase situatii in care se fixeaza data nuntii chiar in ajunul inceperii unuia dintre cele 3 posturi mijlocii ale anului. Acele zile de ajun sunt permise pentru cununii, insa ce sa recomande duhovnicul mirilor pentru saptamanile de post ce urmeaza a doua zi dupa nunta ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

danyel79
Mesaje: 2
Membru din: 17 Sep 2015, 21:52
Confesiune: ortodox
Preocupări: literatura, istorie, muzica

Re: Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde danyel79 » 23 Oct 2015, 21:55

În concluzie eu tot nu cred că este bine să punem în faţa ochilor lor scene pre tari. Asta până la o vârstă, care!? nu ştiu...
Ar fi poate util de citit cartile lui Virgil Gheorghe asupra influentei televizorului asupra omului.

Piamater
Mesaje: 50
Membru din: 26 Ian 2018, 16:51
Confesiune: ortodox
Preocupări: Vanzatoare

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde Piamater » 09 Iun 2018, 11:09

Daca unul dintre soti refuza sa isi traiasca viata crestineste e pacat ca celalat sa divorteze si sa nu se mai recasatoreasca niciodata?
Dacă cei doi au de gând să divorțeze din cauza credinței, cred că ar fi de o mie de ori mai bine ca ei să renunțe la acea credință. Bine ar fi ca ortodoxia să nu fie o asemenea credință care îi dezbină pe oameni!
De câte ori am auzit cugetarea ăsta atât de "maxima"...
Și de câte ori am încercat sa o pun în practica dar nici măcar nu am reușit sa fiu de acord cu ea, măcar în teorie...
(
Defapt nu credință e cea care îi dezbina ci necredința

Lucrurile stau cam așa : intr-o relație sau căsnicie, oamenii își amintesc de Dumnezeu de cele mai multe ori abia când începe sa nu le mai meargă bine.

De obicei unul e mai sensibil si suferă mai mult decât celălalt și resimte mai mult greutățile ( sau i se pun în cârcă mai multe, trage tot greul), în timp ce altul e mai tiran si îl învinuiește pe celălalt.

La un moment dat unul din ei ( cel care suferă mă mult) ajunge la concluzia ca toate necazurile lor provin din faptul ca nu trăiesc conform cu poruncile lui Dumnezeu și cu învățămintele creștine : ori nu sunt cununați, ori refuza sa procreeze, ori sunt certați cu părinții sau alte rude, ori pur și simplu se gândesc doar la bani și foloase materiale și uita de omenie, de iubirea aproapelui, sau pur și simplu au uitat de Dumnezeu șI au pierdut nădejdea în ajutorul Lui ca atare nu se mai roagă, nu mai merg la biserica, etc.

Celelalte însă nu e de acord cu aceste ipoteze, e mai pragmatic, mai realist, și pune toate necazurile pe seama lipsei de obiectivitate a partenerului, care oricum era considerat " veriga slaba" în relație, iar acum își dovedește și mai mult ineficienta și neîncrederea în forțele proprii. ... .
Dacă ar vedea și scepticul, necredinciosul, rezultate palpabile, îmbunătățiri semnificative atât în plan material cat și în viața de cuplu, atunci poate ar saluta credința partenerului și ar imbratisa-o și el.
Dar din păcate aceste bunătățiri nu pot avea loc decât dacă face el primul pas în acest sens, adica înspre Dumnezeu. Daca accepta ca pna atunci a mers pe un făgaș greșit și ca doar acceptând pe Dnezeu și intorcandu-se la credință și la respectarea poruncilor și învățăturilor Sale îi va fi și lui mai bine.

Dacă celălalt renunță la credința doar pentru ca le dezbina relația, care s-a inrautatit de când a îmbrățișat el așa credință, nu poate face decât sa se întoarcă în punctul din care au plecat. Adică sa rămână cu nemulțumirile pe care le avea inițial, fără sa se mai adauge, poate, cele apărute ulterior.

Dacă inițial au fost amândoi rai și nesimțitori, egoiști, fără " frica de Dumnezeu", sau cu credinte, principii de viata, diferite de cele ortodoxe, și apoi unul din ei si- a dat seama ca nu fac bine, înseamnă ca ceva nu a fost în regula, nu mergea Cum trebuie...și probabil nu va merge nici în continuare, dacă se întorc de unde au plecat...

Piamater
Mesaje: 50
Membru din: 26 Ian 2018, 16:51
Confesiune: ortodox
Preocupări: Vanzatoare

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde Piamater » 21 Iun 2018, 16:51

Daca unul dintre soti refuza sa isi traiasca viata crestineste e pacat ca celalat sa divorteze si sa nu se mai recasatoreasca niciodata?
Dacă cei doi au de gând să divorțeze din cauza credinței, cred că ar fi de o mie de ori mai bine ca ei să renunțe la acea credință. Bine ar fi ca ortodoxia să nu fie o asemenea credință care îi dezbină pe oameni!
Sunt intr-o situație similara și nu mă pot deloc împacă cu ea 😠. El acuza ca religia mea ne distruge relația, ca m-a făcut "a dracului" ca nu mănânc carne vinerea și aruncam mâncare, ca nu îngăduie relații trupești în anumite zile mai importante ( vinerea mare, ajunul paștelul sau crăciunului, etc), ca nu ne lasă să lucram în gospodărie, în zile de sărbătoare , ca nu agreaza concubinajul (considera păcat la fel de mare ca traiesc cu el ca și dacă l-as insela), condamna avorturile și încurajează nașterea unor copii nedoriți, neiubiti și fără posibilități corespunzătoare de creștere și educare.
Iar pe mine personal mă deranjează la.religia ortodoxa ca îi încurajează tacit pe soții și părinții habotnici sa își agreseze soțiile și copiii și sa îi abuzeze în privința respectării rânduielilor ( eu sunt considerata habotnic la mine acasă ca nu mănânc carne vinerea, însă sunt mame și tați care nu le dau copiilor carne câte 6 saptamani la rand, nu le dau sa bea și sa mănânce nimic duminica pana la 11-12, mame care alăptează nu beau nici apa de la 12 noaptea pana a doua zi la 12, iar la bebeluși nu le da tata de la ultimul somn pana îi împărtășește; unii soti nu le permit femeilor sa meargă la coafor, sa se epileze, sa facă plaja, iar majoritatea ortodocșilor practicanți nu au televizor.); de asemeni mă deranjează ca nu combate în nici un fel ba chiar incureajeaza tacut violenta și neglijenta fata de animale.

Dar cel mai.grav este ca ne face sa ne contrazicem și. sa ne certam.atât în privința meniului cât și a programului de duminica și sărbători, ca pana la urma și copilul a ajuns sa plângă, sa refuze sa mănânce pe motiv ca noi ne certam, ca mami e rea, a ajuns singur la concluzia ca doamne-doamne si îngerașul la care ne rugam seara e rău și ne învață să facem.numai rele...
Iar eu niciodată în viața mea cat am fost de păcătos și desfrânat înainte nu am fost însă atât de rea și de diabolica sa gândesc și sa fac atât de mult rău celor apropiați. Înainte nu posteam și nu mă spovedeam deloc și nu eram așa rea cu ceilaiti; acum pt ca postesc doar 2 zile pe săptămână și mă spovedesc la mai mult de 2-3 luni, parca a intrat dracul în mine 😈 și nu înțeleg de ce ...
( un argument în plus ca sunt " indracita" : copilul când e cu taica -su e "ingeras", asculta ca un cățel dresat, și ăsta nu de frica ca nu e rău cu ea decât când sunt și eu acasă și si-o.ia în cap. Însă când apar în peisaj parcă intra dracul și în el, nu ne mai înțelegem, nu mai vrea sa facă nimic, nici sa mănânce nici sa doarmă nu sta sa îl spal sa îl îmbrac, țipă intruna , vrea sa stea numai în capul meu, sa îi dam bomboane, sa îi dam.telefonul, pana de curând îl alăptam și voia numai ăsta decum intram pe ușa pana plecam din nou, pe strada vrea sa îl car în brațe, prin biserica aleargă și țipă, se târăște pe jos, se baga în fata la împărtășanie, nu are răbdare, cerșește dulciuri, ia jucăriile la alți copii și se cearta pe ele,.adică e un copil rău educat pe care nu am fost în stare sa îl educ. Iar ăsta mă face sa mă port foarte rău cu el, sa îi vorbesc urat, sa îl agreseze, sa îl ameninț, adică exact ce îmi face taica-su mie din cauza neascultărilor ei 😬

MarcusAurelius
Mesaje: 114
Membru din: 13 Noi 2014, 18:23
Confesiune: alta religie
Preocupări: idolatru

Re: Despre căsătorie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde MarcusAurelius » 19 Iul 2018, 09:22

Dar cel mai.grav este ca ne face sa ne contrazicem și. sa ne certam.atât în privința meniului cât și a programului de duminica și sărbători, ca pana la urma și copilul a ajuns sa plângă, sa refuze sa mănânce pe motiv ca noi ne certam, ca mami e rea, a ajuns singur la concluzia ca doamne-doamne si îngerașul la care ne rugam seara e rău și ne învață să facem.numai rele...
Copiii si betivii zic adevarul, spune o vorba inteleapta din popor. Daca copilul simte ca nu e bine, probabil ca nu e bine.
( un argument în plus ca sunt " indracita" : copilul când e cu taica -su e "ingeras", asculta ca un cățel dresat, și ăsta nu de frica ca nu e rău cu ea decât când sunt și eu acasă și si-o.ia în cap. Însă când apar în peisaj parcă intra dracul și în el, nu ne mai înțelegem, nu mai vrea sa facă nimic, nici sa mănânce nici sa doarmă nu sta sa îl spal sa îl îmbrac, țipă intruna , vrea sa stea numai în capul meu, sa îi dam bomboane, sa îi dam.telefonul,
Atunci cand mai multi oameni spun ca esti beat, ar fi bine sa mergi la culcare. Probabil crestinismul e cauza. Exista viata si dupa doamne-doamne. Idee nu ai cat de bine te simti dupa ce scapi de mizeria asta! Binele devine bine, adevarul devine chiar adevar si ai scapat de niste motive de cearta de-a dreptul prostesti: ce sa mananc vineri, de ce sa-mi pun pe birou o icoana cand pot sa-mi pun poza copilului si ce sa fac atunci cand trec pe langa un popa. Lasa nimicurile acestea lumesti printre care si religia care cred ca e cea mai lumeasca dintre toate prostiile din lumea asta si intereseaza-te de lucrurile cu adevarat importante.
Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.

Piamater
Mesaje: 50
Membru din: 26 Ian 2018, 16:51
Confesiune: ortodox
Preocupări: Vanzatoare

Re: Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde Piamater » 06 Sep 2018, 14:52

De ăsta nu mai sunt bețivi pe lumea ăsta, ca le spune toată lea sa nu mai bea și ei se conformează. ..
Nu e chiar așa ușor, ca sa convingi pe cineva sa facă sau sa nu mai facă un lucru, nu e musai sa îl convingi efectiv e suficient dacă poți sa îl constrânge, sa îl obligi, ameninți, șantajeze etc; dar ca sa îl convingi sa nici nu mai creadă , aici nu merge așa ușor cu dea sila, trebuie sa ajunga sa se convingă singur...alminteri riști sa te "insele" . Adică sa Îți zică ca nu mai crede dar în sinea sa încă sa mai creadă. Ăsta dacă nu își impune singur sa nu mai creadă ca sa nu mai sufere.

Dacă simți sau afli ca sotul/soția simpatizeaza sau îndrăgește sau dorește chiar pe altcineva, ce poți face? Îi poți interzice sa nu mai se vadă sau sa aibă contacte cu persoana respectiva , însă nu poți ști în sufletul lui/ei dacă încă nu îl mai îndrăgește pe acela /aceea...și din păcate în unele cazuri se ajunge chiar la despărțire din cauza acestui tip de "adulter" chiar dacă el nu se finalizează în plan fizic.

Părerea mea ca cel.puțin în cazul meu încă nu a reușit cineva sa îmi impună ce sa cred sau ce sa doresc. Dacă vine la ușă un vânzător ambulant (sau poate chiar un martor al lui Iehova) și mă " convinge" sa cumpăr de la el niște produse sau eventual cărți, biblii etc, nu înseamnă musai ca m-a și convins, se poate sa o.fac doar de rușine sau ca sa scap.de el mai repede ca îmi e jena sa îl refuz categoric. ..

Iar mie personal chestia ăsta cu " trebuie să îți impui "sa Îți placa /sa nu îți placa ceva, sa iubești sau sa nu iubești ceva /pe cineva, sa crezi sau sa nu crezi ceva anume, mie personal mi se pare un ABUZ

Acum nu știu în ce măsură, în morala ortodoxa, este acceptat sau chiar încurajat acest gen de abuz....
Mă refer aici la conceptele de "ASCULTARE" și "TĂIEREA VOII" . Adică cu alte cuvinte, aceste cerințe trebuie îndeplinite cu voia, acceptul celui care le face, și anume sa le facă din DRAGOSTE și din dorința lui de a asculta de celălalt, sau trebuie impuse cu SILA, împotriva voinței proprii, neconsiderandu-se JERTFA dacă e făcută de bunăvoie ????
( sfinții mucenici, de exemplu, au avut de ales sa accepte martiriul, sau nu prea???)

Exemple :
1. Dacă sotul nu este de acord sa bei mai mult de o cafea pe zi și tu simți nevoia sa mai bei una după prânz pt ca altfel te simți obosit, somnoros, ce se trebui sa faci ? Te silești, faci tot posibilul sa îi faci pe plac?
2. Dacă ai o relație de colaborare profesionala sau personal cu o alta persoana ( coleg șef subaltern profesor medic duhovnic etc) și soțul e gelos și Îți cere sa încetezi aceasta colaborare ( nu ai nevoie de colegi/ profesor, antrenor, terapeut, duhovnic, te poti descurca si fara) sau măcar sa nu mai colaborezi cu acea persoana ci cu oricare alta ( toți soferii/ dentistii/ popii sunt la fel), ce trebuie sa faci? Sa renunți pt ca așa este dorința lui?
3. Dacă sâmbătă următoare e sărbătoare și vrei sa mergi la biserica apoi la părinți, rude, ziua cuiva etc, și el zice ca el vrea ca tu sa stai acasă sa pui murături, și tu te conformezi pt ca nu ai încotro, dacă ăsta e dorința lui, dar nu o faci cu draga inima ci în sila, ce poți face pt ca sa nu te mai.simți așa, durerea ca nu ai făcut ce ai vrut tu și ca ai fost silit da faci ceva potriva voinței tale ???

Piamater
Mesaje: 50
Membru din: 26 Ian 2018, 16:51
Confesiune: ortodox
Preocupări: Vanzatoare

Re: Despre familie. Aspecte ale vieţuirii într'u curăţie

Mesaj necititde Piamater » 10 Sep 2018, 18:10

Ce ar trebui da facem atunci când credință"" ( religia) 3 sminteste pe cel de lângă noi?
Dacă ești un prost care nu ești în stare sa faci nicio treaba ca lumea ( sa ai un serviciu decent, sa faci o mâncare o curățenie sa au grija de un copil) și celălalt crede ca ești așa prost din cauza religiei tale și a învățăturilor sfinte " pe care le primești, adică se smintește și huleste și urăște pe nedrept pe dumnezeu și pe sfinți din cauza prostiei tale , nu ești tu de vina pentru sminteala lui ???
Ce ar trebui sa faci ? Sa renunți la religia și credinta ta sau sa încerci cumva sa ieși din viața acelei persoana pe care o smintești ? ( eventual sa Îți lași și copilul în grija celuilalt părinte ca sa nu îl amintești și pe el?)?

De ce unii oameni susțin ca lea fost mult mai bine și mai ales " au devenit mult mai buni" decand a "plecat" dumnezeu din viața lor ? Adică au " renunțat la colaborarea cu el ?
Unii se exprima chiar ca " sau lepadat de satana "în momentul când au renunțat la credința, religia care o știm noi ( creștinism ortodox în cazul tarii nostru sau alte religii loco regionale din părțile lor de baștină - catolicism protestantism etc). Unii protestanți ( unii " credinciosi" nu oficiali din fericire, sper) uneori zic ca bisericile noastre fundamentaliste catolica și ortodoxa ar fi ale necuratului.
Deci care ar fi explicația pt care oamenii devin mai buni " ca așa vor ei", nu pt ca așa le cere dumnezeu ( religia lor)???


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron