FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

In mai multe locuri din Vechiul testament, (Deut. 28. Lev. 26.3...etc) se face o relatie directa intre posesiunile materiale si credinta (respectiv „tinerea Legamantului”) In sensul ca Dumnezeu promite prosperitatea materiala celui care crede. Totusi, cum se stie, Christos predica saracia. ca sa promita „bogatie in ceruri”. Aceasta pare o contradictie fundamentala: credinciosul VT este bogat pe pamanu (dar sarac in ceruri ?) in vreme ce cel al NT e invers, sarac pe pamant si bogat in ceruri. Car e ar putea sa fie cauzele acestei schimbari cu 180 de grade ?

Un posibil raspuns. Dupa cum am citit la Sf. Ioan Gura de Aur in Pilde la Matei, oamenii Vechiului testament erau mai invartosati. Chiar si cand Dumnezeu a intervenit, cu Moise si tablele legii a fost nevoie de tunete, fulgere, si o serie de semne ca oamenii sa creada, pe cand cu Apostolii cand li s-a dat legea cea noua, s-a facut pe tacute, si direct pe inimi, pe tablele de carne ale inimii.
Iata ca omul Vechiului Testament avea nevoie de fagaduinta a ceva din acest veac, al vietii pentru a crede, mai ales ca nu aveau sansa mantuirii prin Hristos. Dupa venirea lui Hristos, cand avem sansa mantuirii, cand avem Usa mantuirii, omul poate intelege ce comori poate aduna in ceruri si ca nu este nevoie de nimic material adunat in aceasta viata pentru a se mantui.

Intr-un anume sens chiar asa si era , omul Vechiului Testament era bogat pe pamant si sarac in ceruri daca tinem cont de sansa mantuirii prin Hristos , pe cand omul de dupa Hristos, neaparat trebuie sa fie bogat in ceruri si sarac in averi pe pamant daca voieste sa fie mantuit. Nu este o contradictie ci o lucrare a lui Dumnezeu , o pedagogie a Sa cu omenirea. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Sunt convins ca era mai „invartoșat”! Am și zis-o candva, pe forum, dar mi-a pus cineva capac. (Puteti sa-mi dati si mie trimiterea exacta la textul de care vorbiti ?).

Dar acest fapt nu raspunde la intrebare, de DOUA ori: 1. banul reprezinta o „ispita” si cand il ai si când doar nazuiesti sa-l ai. Ori asta ar insemna ca Dumnezeu „duce in ispita” omul.... E o rugaciune evreiasca care zice „Doamne, fa-mă nici bogat nici sarac”- adica „fereste-ma de ispita banului”. Ori Dumnezeu, tocmai asta PROMITE in versetele din Deuteronom si Levitic: „o sa va DUC in ispita banului daca imi sunteti credinciosi” 2. Banul este unealta dracului (a lui Mamona). DE CE vrea Dumnezeu sa rasplateasca credinta cu uneltele dracului?

In fine, ziceti ca „nu aveau sansa mantuirii prin Christos”. Asta pare evident. (Desi Christos era doar neincarnat si nu absent.) Dar aveau ALTA „șansa a mantuirii”, altă mecanică ? Ori niciuna? (si pe-asta am mai vorbit-o, dar rezultatul nu mi se pare multumitor).

Totusi, cum se stie, Christos predica saracia.

De unde aţi tras concluzia că Hristos predică sărăcia (materială)?
Libertatea, independenţa de cele materiale, da, dar de sărăcie unde aţi citit?

Ei, dacă n-ar fi decât foarte cunoscuta „mai repede trece o cămilă prin urechile acului, decât un bogat în rai”....

2 Cor. 9.9 ”Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi”.

Luca 9.59 Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.

mat. 6.19 : ”nu trebuie sa acumulati bogatii pe pamant ci in ceruri!....etc

„Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri”. (1Tim. 6.7..)

Sunt foarte multe locuri....si „predicata” nu e doar „independenta de cele materiale” (asta suna a „capitalism”...) ci chiar saracia.

Sunt convins ca era mai „invartoșat”! Am și zis-o candva, pe forum, dar mi-a pus cineva capac. (Puteti sa-mi dati si mie trimiterea exacta la textul de care vorbiti ?).

Dar acest fapt nu raspunde la intrebare, de DOUA ori: 1. banul reprezinta o „ispita” si cand il ai si când doar nazuiesti sa-l ai. Ori asta ar insemna ca Dumnezeu „duce in ispita” omul.... E o rugaciune evreiasca care zice „Doamne, fa-mă nici bogat nici sarac”- adica „fereste-ma de ispita banului”. Ori Dumnezeu, tocmai asta PROMITE in versetele din Deuteronom si Levitic: „o sa va DUC in ispita banului daca imi sunteti credinciosi” 2. Banul este unealta dracului (a lui Mamona). DE CE vrea Dumnezeu sa rasplateasca credinta cu uneltele dracului?

In fine, ziceti ca „nu aveau sansa mantuirii prin Christos”. Asta pare evident. (Desi Christos era doar neincarnat si nu absent.) Dar aveau ALTA „șansa a mantuirii”, altă mecanică ? Ori niciuna? (si pe-asta am mai vorbit-o, dar rezultatul nu mi se pare multumitor).

"Legea Veche a fost data dupa pieirea egiptenilor in Marea Rosie, a fost data in pustie in Muntele Sinai. S-a dat cand fum si foc se urca din Munte, cand rasuna trambita, cand tuna si fulgera, si cand Moise a intrat in ceata.
Noul Testament nu s-a dat asa, nu s-a dat nici in pustie, nici in munte; nu era nici fum , nici intuneric; nici ceata, nici furtuna. Noul Testament a fost dat cand a inceput ziua; a fost dat in casa cand toti Apostolii stateau la un loc;toate s-au facut in liniste si potolit.

Intradevar iudeii de pe timpul lui Moise, pentru ca erau mai putin priceputi si greu de stapanit, aveau nevoie de inchipuiri trupesti, cum au fost de pilda : pustia, muntele, fumul, sunetul de trambita si alte asemenea acestora. Apostolii insa, pentru ca erau mai patrunzatori la minte si ascultatori, pentru ca depasisera cele trupesti, nu aveau nevoie de nici una din acestea." Pag 16 . Omilii la Matei.

Oamenii Vechiului Testament nu depasirea cele trupesti, iata ca a fagadui prosperitate , bogatie , daca cred in Dumnezeu, este acea pedagogie potrivita acelor oameni, De fapt devenind credincios si vazand ca primeste fagaduinta nu cred ca mai putem vorbi de ispita banului. Nu vad de ce ar ajunge sa faca faradelegi fiind ispitit sa adune mai mult, pentru ceva ce oricum vine de la Dumnezeu cu conditia sa crezi cu adevarat si curat in Dumnezeu.

Legat de :banul unealta vicleanului, ma gandesc ca de fapt problema este cum ne raportam la bani si cum judecam noi. Tocmai acest raport care duce la pacat, cred ca prin acea fagaduinta a fost schimbat. Banul in sine nu este rau insa cum judecam si cum ne raportam la el aceasta poate fi rau. Iar aceasta se intampla si astazi cand avem Legea cea noua si cand stim ca datori suntem sa adunam comori in cer si nu pe pamant.

Pai, Nora, banul sau orice altceva, aurul...ce vreti domnia-voastra, fireste ca nu sunt rele, ptr ca sunt OBIECTE. Fireste ca raul sta in raportul nostru cu ele. Am mai auzit chestia asta...fara sens. Nu, lumea nu e rea. Noi o facem buna sau rea. Dumnezeu, cand si-a privit creatia, a constata ca TOATE SUNT BUNE.

„mai repede trece o cămilă prin urechile acului, decât un bogat în rai”....

2 Cor. 9.9 ”Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi”.

Luca 9.59 Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.

mat. 6.19 : ”nu trebuie sa acumulati bogatii pe pamant ci in ceruri!....etc

„Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri”. (1Tim. 6.7..)

Sunt foarte multe locuri....si „predicata” nu e doar „independenta de cele materiale” (asta suna a „capitalism”...) ci chiar saracia.

Daca esti sarac nu inseamna ca o sa ajungi in rai, asemenea, daca esti bogat nu inseamna ca o sa ajungi in iad. Unii oameni saraci fiind, daca ajung sa se imbogateasca pot uita foarte usor de Dumnezeu, si de unde au plecat. Din ce ai vrei mai mult, cam asa se intampla. Iisus Hristos incearca sa ne atentioneze prin predicile Sale, sa nu ne avantam inainte fara sa ne gandim daca este bine sau rau, daca este o necesitate sau doar un moft.

Andreea, eu as zice ca vorbele lui Christos dunt destul de radicale...Pe de alta parte, bogatia nu e NICIODATA o „necesitate”! Este intotdeauna „moft”. Nu este „necesar” sa fii bogat.

Andreea, eu as zice ca vorbele lui Christos dunt destul de radicale...Pe de alta parte, bogatia nu e NICIODATA o „necesitate”! Este intotdeauna „moft”. Nu este „necesar” sa fii bogat.

Da, banii sunt un moft, de cele mai multe ori. Dar eu am facut referire si la altele, care nu sunt o necesitate, sau cel putin nu in cantitati mari.

PS: Cred ca exista si cazuri, in care banii sunt o necesitate.