Relatiile cu semenii nostri - antagonice dupa felul vietuirii

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
nora
Mesaje:177
Membru din:21 Dec 2010, 16:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:contabil
Localitate:Londra
Relatiile cu semenii nostri - antagonice dupa felul vietuirii

Mesaj necititde nora » 06 Iun 2015, 19:42

Iata ca in practica credintei, vine un moment cand constati ca te afli in contradictie antagonica cu foarte multi dintre semeni si ce este mai dureros este cand semenii sunt chiar cei apropiati, copii, frati, surori, parinti si rude de diferite grade.
Cand e vorba de cineva mai departat, cunostiinte , prieteni, acestia chiar daca vor exercita o presiune asupra ta pentru a le accepta modul lor de viata si a-i sustine, poti mai usor sa te detasezi . Spre exemplu: cunostiinte sau prieteni care au diferite vicii, sau care nu traiesc credinta mergand pana la a fi atei. Acestia te inconjoara, te cheama sa fi alaturi de ei, sa participi la modul lor de viata, incercand chiar sa iti schimbe gandirea si credinta. Cu acestia este simplu: te retragi, lasand pe fiecare cu propriile lor alegeri. Insa cand e vorba de ai tai, de sange, lucrurile sunt mai complicate.

Cand neamul tau de sange (frati, copii) de exemplu, traiesc in desfranare sau in vicii, in virtutea relatiei ce o ai, asteapta sa ii sustii in tot ceea ce fac , sa le fi alaturi, sa ii acoperi. Si invariabil aceasta cerinta este motivata cu sintagma: daca ma iubesti ma iubesti asa cum sunt. Apare aici contradictia antagonica clara intre morala crestina si ceea ce tu doresti sa urmezi, si viata desfranata pe care acestia o duc. Vor recurge chiar la un santaj sentimental pentru a le aproba si accepta modul de viata.
Te lovesti de diverse situatii pe care nu le poti accepta. Si aici intervine ruptura. Caci esti pus la propriu sa alegi intre Hristos si cei dragi ai tai. Lucrurile sunt extrem de subtile, caci nu poti sa ii sustii neconditionat fara sa nu te vatami pe tine insuti.
O acceptare a ta (la modul aprobarii si sustinerii) , a unei astfel de viata deja este o tradare a lui Hristos. Caci nu poti aproba si sustine desfranarea fie ea si a altcuiva, e ca si cum ai spune: e ok si asa. Insa neaproband si nesustinand acest lucru, face ca cei apropiati sa te renege, sa se departeze, sa te considere fara inima si rau si chiar sa nu te mai caute. (exemplu: nu poti sustine financiar o astfel de situatie, nu poti participa activ la o astfel de viata, reuniuni, intalniri, petrecerea timpului, etc) Si e foarte dureros cand acestia sunt ai tai la care tu chiar tii. Chiar iti induce o stare de vinovatie, gen nu ma iubesti, nu imi esti alaturi, nu ma sustii, etc. Intervine aici si opinia celorlalti care vazand departarea te judeca, spunand: ar trebui sa fie alaturi de ei oricum si in orice conditii.

Astazi in societate, am vazut parinti care nu numai ca aproba ceea ce fac copii lor rau, dar si ascund, de ceilalti, aratand o alta fata a situatiei, din mandrie, sau de rusine, etc. Si aceasta o fac bineinteles din prea mare dragoste. Dar nu este aceasta o tradare a lui Hristos? Nu ajungem noi astfel sa facem din copiii nostri un idol?

Cum trebuie sa ne raportam fata de cei dragi ai nostri fara sa tradam pe Hristos si dragostea Lui. Imi vine in minte plecarea calugarului la manastire, cand lasa pe toti ai lui in mainile lui Dumnezeu. Oare nu trebuie si noi sa facem acelasi lucru? sa lasam pe toti ai nostri in mainile lui Dumnezeu, rugandu-ne lui Dumnezeu pentru ei? Indiferent de gura lumii?

Nu putem obliga pe nimeni la nimic dar nici noi nu putem fi obligati de nimeni sa renuntam la principiile ortodoxe de viata.

Acest mecanism apare, cu toate pacatele , spre exemplu, cu minciuna, cu dusmania, cu egoismul, etc. Semenii nostri, majoritatea, nu asteapta acceptul si sustinerea ta in viata lor, insa cei dragi chiar iti cer acest lucru, acceptarea si sustinerea.

PS. Am incercat de exemplu, sa unesc membrii familiei , sa fac o familie unita si puternica. M-am lovit de pacat, si rezultatul a fost o mai mare dezbinare. Mi-am dat seama ca nu trebuia sa caut unirea, caci nu poti uni pe cele ce nu sunt asemenea.
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron